Probabil ati trait uneori senzatia ca stiti ce o sa se intample, daca o luati pe un anumit drum.O perioada am fost destul de nelamurita in legatura cu asta, intrebarea era daca eu prevad viitorul, sau il creez?
In urma diverselor articole pe care le-am citit si a cartilor de Neale Donald Walsch acum am ajuns sa cred ca ambele variate sunt adevarate.
Explicatia ar fi urmatoarea: daca nu exista timp, atunci inseamna ca acesta este acelasi moment cu cel al crearii Universului, cand Totul si Nimicul sunt Una. Traim in fiecare clipa in momentul big-bang-ului, participam la creare si simtim asta.
Dar asa cum Totul si Nimicul sunt Una, la fel si Timpul exista si nu exista. La fel cum si fiecare dintre noi este un tot, o individualitate, o personalitate, dar in acelasi timp suntem uniti, suntem parti ale unei Constiinte Universale.
.jpg)
Parabola pietrei mi s-a parut ca face conceptul mult mai usor de inteles:Privita de la distanta, piatra e un tot, un intreg, static.
Privita la microscop, piatra e formata din multe particule aflate in miscare.
Intrebarea care apare: se misca sau nu? E vie sau nu? Raportat la ce? La o secunda, un an, un miliard de ani?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu