Despre relatii

Subiect greu.. Toti trecem prin asta mai devreme sau mai tarziu: dragoste, deci probleme. Nu sunt pesimista, insa pana acum nu am vazut nici o relatie perfecta. Mai mult, cred ca nu exista acea perfectiune in dragoste, asa cum nu cred ca exista in nimic din viata, decat momentan.

Pentru ca daca am fi continuu fericiti, ne-am acomoda, si n-am mai simti.. cum suntem (adica fericiti!).

Trebuie sa ne indepartam de cine suntem ca sa ne regasim pe noi. La fel cred ca exista momente in fiecare relatie in care e nevoie de spatiu, ca fiecare sa se regaseasca pe sine si pe celalalt, sa aiba la cine sa revina :)

Sinceritatea este liantul relatiei. Fara sinceritate, nu ajungi decat intr-un singur finish. Pot cei doi implicati sa fie cei mai fideli din lume (nu doar fizic, ci si mental!) , dar in momentul in care isi ascund lucruri, ajung sa se indeparteze.

Fiecare lucru pe care nu-l poti recunoaste in fata celuilalt inseamna de fapt o vina pe care ti-o atribui. Incercati sa va traiti viata astfel incat sa nu mai fiti nevoiti sa ascundeti lucruri fata de persoanele din jur. Fata de nimeni! (Derizoriu sa mai spun ca aceleasi principii ar trebui sa le aplicati in primul rand fata de voi: sa nu mai ascundeti lucruri fata de voi si sa va iubiti asa cum sunteti :* ). Traiti sincer, complet. Ca si cand nu ati avea nimic de pierdut.

Pentru ca intr-adevar nu aveti nimic de pierdut. O relatie, cladita pe prefacatorie, nu e o relatie adevarata. Puteti sa aveti asteptari gramada, dar nu vor fi realiste. Puteti sa spuneti ca de acum sunteti altul, dar pana nu refaceti baza, finishul e acelasi - toata constructia se va prabusi.

E greu sa te cunosti pe tine, si deci cu atat mai greu sa cunosti pe altcineva. Cunoastem despre ceilalti in mare parte doar ceea ce vor sa ne arate. Ne mai bazam si pe ceea ce simtim uneori, dar asta se pierde repede in cotidianul societatii.. Asa ca si gandurile noastre, actiunile noastre sunt determinate de imaginea pe care ne-o facem despre ceilalti.

Si ajungi sa spui ca vrei o relatie sincera. Si incepi sa ceri asta.

Incepe sa daruiesti! Fara sa ceri nimic in schimb! Daruieste nemotivat si fara asteptari. Doar iubeste!

Daca stii ca sunt lucruri care nu s-au spus, daca ti-e frica ca vor strica relatia - intelegi deja ca finishul e .. acelasi, doar prelungesti agonia. Poate ca o sa spui ca n-o sa se afle niciodata. Dar intrebarea e: tu cum poti trai fiecare clipa constientizand ca nu poti fi tu?!

Intram intr-o relatie si ne daruim, ne aratam cat mai placuti ca sa fim iubiti. Timpul trece si noi inca ne prefacem. Celalalt se indragosteste de.. prefacatoria noastra. Iar dupa un timp ajungem la concluzia ca nu mai vrem sa ne prefacem, si ca celalalt nu ne iubeste pentru cine suntem... Dar partenerul nu are nici o vina, pentru ca noi intotdeauna am lasat sa se inteleaga ca suntem altfel decat in realitate.

Nu va doriti sa fiti acceptati pentru cine sunteti? Acceptati-va voi in primul rand! Recunoasteti-va fata de voi greselile, si acceptati-le. Acceptati-le nu ca pe niste greseli, ca pe niste momente in care ati fost imperfecti, ci ca pe momente care v-au adus mai aproape de cel care sunteti in realitate. Momente care v-au aratat cum alegeti sa nu mai fiti. Momente dureroase in care nu va regasiti (cu toate ca erati tot voi atunci) si pe care alegeti sa nu le mai traiti si sa nu le mai creati in viata voastra si a celor din jur. Momente care v-au apropiat de sinele vostru, realizand ca puteti fi in acelasi timp si totul si nimic, si ca orice actiune are o consecinta.

Pasul urmator? Aplicati aceleasi rationamente relatiei in care sunteti. Realizati din start ca nu aveti nimic, pentru ca pana acum relatia a fost bazata pe ne-adevaruri. Analizati-va partenerul dupa aceleasi principii, si acceptati-i greselile asa cum le acceptati si pe ale voastre. Acceptati ca fiecare se cauta, dar nimeni nu ne invata cum. Fiecare face greseli, si trebuie sa le faca, ca sa inteleaga cine este. Cine nu invata din prima, mai traieste o data experienta, si inca o data, pana realizeaza.

Si abia dupa ce fiecare s-a regasit pe sine, puteti afla calea relatiei in care va gasiti.

Pana atunci, puteti lua o gramada de decizii, insa acestea se vor schimba pe masura ce va schimbati si voi. Si permiteti-va sa fiti schimbare, pentru ca altfel doar progresati in greseala de a fi departe de sine, de a fi incompleti, de a privi intr-o singura directie. Nu e o greseala propriu-zisa, e doar o alegere, dar daca asta va doriti, alegeti constient!

Din nou, tot ce v-am spus, v-am spus doar din experienta traita. Experienta certurilor duse pana la isterie si tipete din toate puterile, neputinta, iar de frustrari nu mai vorbesc. Sentimente de razbunare! (si doar eu ma consider buna si deasupra acestor sentimente...). Rational care ma scotea din minti.

Pentru ca e mult mai usor sa spui ca celalalt nu a dat tot, dar cand incepi sa vezi si partea ta, lucrurile incep sa se schimbe.. Trebuie sa-ti accepti tie momentele de nesinceritate, de prefacatorie, de minciuna. Trebuie sa-ti accepti greselile.

Si poti sa spui oricat: "nu-l voi ierta / n-o voi ierta niciodata" - dar de fapt realizezi mai apoi ca si tu ai creat aceleasi lucruri. Ca fraza de fapt ti-o spui tie :(
Si din momentul in care am realizat ca indiferent daca in acest moment mergem impreuna sau nu, eu peste 5 ani o sa fiu intr-o relatie, e de la sine inteles ca vreau ca acea relatie sa fie adevarata. Si daca oricum ne-am obisnuit deja unul cu celalat si deja ne-am vazut adevarata fata, putem alege sa traim doar momentele care ne caracterizeaza. Sincer. Liber. Fara a ne mai varsa frustrarile unul pe celalat, ci doar acceptandu-ne sinele. Acceptand ca este normal sa ne dorim lucruri diferite, acceptandu-ne toate stolurile de pasarele. Acceptand libertatea celuilalt, pentru ca asta dorim si noi, sa fim lasati liberi si acceptati pentru ceea ce suntem.

Acceptandu-ne ca fiind diferiti si impreuna, ca cei doi prieteni din poza alaturata :)

Cel mai greu este sa fii liber langa cineva care te cunoaste.

Si ce frumos este sa primesti toata libertatea! Abia atunci realizezi ca de fapt te limitezi singur, te judeci singur, te "sacrifici" singur in numele celorlalti. Cand nu te mai limiteaza nimeni, incepi sa vezi in ce "realitate" traiai.

Si chiar daca rationalul tzipa pentru ca contravine tuturor principiilor dupa care a fost educat, oferiti libertate. Pentru ca pur si simplu, nu aveti nici un drept sa o luati. Nu aveti nici un drept sa limitati un alt suflet. De la bunica de 89 de ani pana la copilashul de 1 an. Oferiti variante, dar lasati pe fiecare sa aleaga, pentru ca asa se creeaza experienta si principiile. Oferiti libertate!


Ofera-ti libertate!