Astazi am fost la dentist. Mi-a facut tot felul de chestiute mai mult sau mai putin placute - e drept ca pe scaun n-am simtit durere sau deranj prea mare, dar cand am ajuns acasa imi era un pic rau, aveam gusturi ciudate in gura si burtica a inceput sa bolboroseasca - uneori ma lua si cu ameteala.Asa ca m-am asezat cumintica sa ascult o muzica linistita si sa imi vad de-ale mele (sa vad cum mai sunt eu in interiorul meu). Mai plecam din cand in cand sa-mi clatesc gura cu ceai de musetel.
Apoi la un moment dat mi-am schimbat locul in alta camera, aceeasi muzica meditativa. N-am realizat la inceput ce m-a atras acolo, dar apoi am remarcat ca luasem o pozitie cu ochii la acvariu.
Nu pot sa descriu cata liniste m-a invadat in cele 10-20 de minute in care am stat pe canapea! Nuanta apei, plantele, pestii care se miscau.. A fost una dintre cele mai frumoase relaxari din ultima perioada.
Acvariul este prin definitie feng shui. Pentru ca in el se regasesc toate cele 5 elemente. Iar al nostru are plante multe (lemn), pestii inseamna focul (viata), substratul reprezinta metalul, aerul - filtrul, iar apa - apa.Va recomand sa va faceti un acvariu cat de mic ( e drept ca unul mare se ingrijeste mai usor.. ), un acvariu aduce armonia in orice casa si in viata fiecaruia.
Postări
5 comentarii:
Am cunoscut de-a lungul timpului atât ele cât şi ei care deveneau alunecoşi când venea vorba de vârstă: ba schimbau subiectul, ba spuneau că e prea puţin importantă într-o discuţie. Ok, la ceva tot trebuie să folosească!
Poate că nu aş fi deschis acest subiect dacă o amică pe care o cunosc din primăvară nu s-ar fi ferit în faţa întrebării mele nevinovate. Deşi ştiu că are peste 30 de ani, judecînd după exterior, nu am insistat să aflu adevărul. A rămas o uşoară nedumerire în ceea ce priveşte misterul pe care a vrut să-l creeze în jurul său.
Am observat că de obicei se feresc cei care ar fi vrut să oprească timpul pe chipurile lor. Undeva pe la 20 de ani sună interesant dar mă duce cu gândul la fetiţa din Interviu cu un vampir şi nu numai această idee îmi spune tacit că fericirea se află în faţă.
Vârsta reală este de fapt un mister şi pitindu-te în spatele ei poţi deveni un pleonasm al prezentului. Pe hârtie poate să scrie despre tine că ar fi trebuit să ai deja o familie în timp ce altul ca tine are copii, să ai două facultăţi în timp ce altul abia dă BAC-ul, să te fi dat cu rolele la 12 ani şi nu abia acum. Exemplele pot continua şi multe dintre ele sunt prejudecăţi ori constrângeri ale societăţii în care trăim.
De fapt, regula stării de spirit o stabileşte nimeni altul decât propria persoană, aşa că am dreptul să nu mă simt un copil întârziat. De unde ştiu că ceilalţi nu mimează maturitatea, că nu se feresc să fie penibili sau puerili? Sentimentul că abia acum încep să trăiesc ar putea fi chiar barometrul Eu-lui.
Dacă fiecare rid nou apărut ar însemna garanţia înţelegerii cu adevărat a vieţii, oare am fi mai frumoşi?
am citit blogul tau si mi a placut imi place sa citesc foarte mult sper ca nu te au deranjat comentarile mele o seara minunata
Dragul meu, ma bucur ca iti place! si mie imi place sa scriu despre mine, despre ceea ce simt si caut; uneori, pentru ca alte ori ma intreb pur si simplu ce sens are.. pentru ca pur si simplu nu stiu nimic!
N-au cum sa ma deranjeze comentariile, chiar daca, poate, cel anterior pare nepotrivit postarii initiale - dar orice intrebare existentiala isi gaseste locul pe acest blog, so, please, keep going when u feel it ;)
Acum despre varsta: cred ca o ascund cei care se tem.. prima frica: ca imbatranim, ca devenim inutili, ne speriem ca vom incepe curand sa asteptam acel sfarsit pe care lumea il considera obligatoriu... Exista si inaltarea, sau Iisus a fost doar un diferit si nu un exemplu ce poate fi urmat?!
frici mai mici: ca fata va arata curand varsta,ca batranetea urateste.. Astea cred ca sunt cele mai puternice, pe care le-am simtit si eu.
Despre riduri: unele s-au format din stres (mimica incordata), altele in momente de suferinta si durere, si cu adevarat au adus intelepciune - dar acum stiu ca ar fi putut veni si fara riduri:D
A avea curajul sa fii copil la orice varsta e bucuria vietii! Cand traiesti in prezent, grijile si fricile dispar, ele exista doar pentru viitor sau fata de trecut - in prezent nu exista!
Pentru un copil e normal sa treaca imediat de la ras la plans si invers, dar daca un adult trece atat de repede dintr-o stare intr-alta, gandim ca nu se controleaza, ca nu poate sa se controleze, nu ca nu vrea!
Eu am fost o fata inalta, cand eram intr-a 6-a ma gandeam: "trebuie sa ma port frumos, lumea crede ca sunt mai mare, la liceu.."; cand eram la liceu, eram intrebata in ce an sunt, la facultate - si tot asa.
Iar dupa ce am terminat facultatea, mi-am dat seama ca nu mi-am permis sa fiu copil - si am devenit trasnita si zgubilitica..
Am 31 de ani si ma port ca la 18. As vrea sa spun ca nu imi pasa ce cred ceilalti despre mine, dar nu e adevarat. Am preferat o buna perioada de timp sa dau impresia ca sunt o ciudata, tocmai pentru a putea fi mai aproape de ceea ce doream sa fiu (dar ceea ce aratam in exterior era o exagerare, doar pentru a soca si a arata ca se poate si altfel, nu trebuie trait doar in sablon..)
Acum, am inceput sa ma mai linistesc, imi pasa mai mult de ceea ce e in sufletul meu decat de ceea ce vad cei din jurul meu cand se uita la mine, asa ca ma ocup de mine. Aceasta schimbare de atitudine fata de eu-l meu interior are consecinte si in exterior: incepe sa imi pese mai mult de trupul meu, am inceput sa ma ingrijesc mai mult de el, sa merg la dentist, dupa cum spuneam :D (ca sa ajungem cumva sa ne legam si de postarea initiala... sa nu dam loc la carcoteli..)
Si cred ca atunci cand cineva incepe sa faca curat in propria casa (interioara), ajunge pana la urma si in pod si in pivnitza si in curte si in drum si in paraul din spatele gradinii..
Cam asta simt eu ca se intampla in aceasta perioada cu mine: dorinta de a schimba se manifesta in suflet, prin grija asupra corpului, in relatie, in legaturile cu cei din jurul meu, in curatenia pe care o doresc in apartament.
Eu zic ca e de bine ;)
In copilarie imi faceam prieteni foarte usor.La fel de repede ma si certam cu ei pentru ca in momentul urmator sa ne impacam uitand fara probleme ce s-a intamplat.Lucrurile astea erau foarte simple in timpul si locul in care am crescut.Azi,copiii mi se par mai complecsi,mult prea stiutori pentru varsta pe care o au.Nu ca ar fi mai inteligenti decat cei de acum n ani insa au acces la mai multa informatie decat e nevoie si decat e bine pentru sanatatea lor spirituala si fizica.Acum e greu sa vezi un copil care descopera cu uimire o minune a naturii.Acum totul are o explicatie.Totul e banal.Acum oricine primeste o singura sansa.Acum pana si copii au un trecut,pana si ei sunt diferiti,pana si lor li se atribuie o vina.Insa nu acest subiect face scopul acestui articol.
Dragii mei, daca am alunecat pe panta aceasta, sa spun si eu... eu am 53 ani si.... as dori foarte-foarte mult sa am cel putin 55 si mai bine ar fi sa am 60 ... ca sa ies la pensie si sa imi simt libertatea prin toti porii!! Am discutat mult saptamana aceasta despre varsta si pensionare cu colegii mei... de aceea m-am hotarat sa scriu cu voi 2 3 cuvinte.. Vreau toate acestea ca sa pot avea timp mai mult sa scriu, sa citesc, sa conversez cu multa lume pe care am cunoscut-o prin net, sa ma bucur de fiecare rasarit de soare, sa ma plimb uite-asa cu mainile in buzunare pe strazi, privind discret fetzele oamenilor...
In schimb mama mea nu suporta sa-mi spun vreodata varsta in public... Ea nu si-o spune niciodata... A fost (si este ) o femeie frunmosa, indiferent de varsta, dar acum nu-si poate accepta ... frumusetea varstei... o inteleg, dar nu o aprob. Eu nu am fost niciodata o frumoasa, si de aceea mi-am dat seama ca pot valoriza oamenii care sunt in preajma mea, caci nu o facea nimeni.. Ceva asemanator cu cele din filmul VALIDATION, am vibrat foarte puternic cu cele de acolo, de aceea am si pus filmul pe blog, desi fac foarte rar acest lucru.
Depinde de noi cum imbatranim, la ce ne uitam, ce facem, cum ne pregatim in fiecare moment - pentru momentul urmator...
.. asa cum spuneai si tu, draga mea, invatand sa traim in liniste... impacati cu noi insine, cu durerile si cu bucuriile noastre...
Week end placut!!!
Trimiteți un comentariu