Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona. (A. Einstein)

joi, ianuarie 08, 2009

Din nou copii..

Oare de ce cand ninge ne transformam toti in copii?

De sarbatori am fost plecata din Bucuresti, in Moldova unde pe 24 decembrie zapada ajungea aproape la genunchi.. Am inteles ca in Bucuresti nu a nins atunci, dar azi a compensat.. La pranz am iesit din casa, nici o urma de zapada, nici macar o intentie! Cand am ajuns din nou acasa - seara - zapada pufoasa de vreo 10 cm acoperise deja totul..

Daca e sa ne luam dupa dr. Masaru Emoto, apa se prezinta in diferite forme cand intalneste ganduri diferite. Acum, toti am vazut perfectiunea fulgilor de nea ( cata liniste trebuie sa fie acolo de unde vin..).

Sa spunem ca atunci cand ninge, si totul e plin de stelute albe, deja nu mai influentam noi cu grijile noastre zapada pura - pur si simplu energia ei e mai puternica si ne schimba pe toti: cum suntem in proportie atat de mare apa (intre 60% si 90% in fct de varsta), incepem sa intram in vibratie cu perfectiunea fulgilor.

Oare explicatia mea rationala poate fi reala? Nici nu mai conteaza! Eu ma simt bine si plutesc, inconjurata de stelutze! :)

Love is in the air.. ( melody - chef de dans lin, ma legan si ma rotesc usor )

Si asa apare recunostinta pentru ceea ce avem (raportat la comentariile din postarea anterioara)
Love my life!

6 comentarii:

adrian enescu spunea...

Interesant blog.
Cînd doi oameni spun un lucru, nu este acelaşi lucru!
A te cunoaşte pe tine însuţi nu este totuna cu înşiruirea diverselor sentimente. Este Altceva.
Discuţiile cu Dumnezeu ale Iubitorului De sunt imposibile. De ce? Unul trebuie să asculte ceea ce Dumnezeu spune în Mare Tăcere.
Viaţa trebuie trăită de fiecare dintre noi în felul nostru, dar cu Înţelepciune, cu minimă înţelepciune.
În Om sunt două izvoare: unul foarte frumos, izvorul Dorinţelor, şi unul aparent plictisitor şi Aparent urît, cel al Spiritului. Deci cine eşti?!

Iunia spunea...

Buna.

Sunt bucuroasa ca blogul meu are impact, sunt uimita ca frica a disparut chiar daca am inceput doar de 3 luni. Sunt incantata si de faptul ca primesc comentarii, care imi ridica intrebari si ma ajuta in cautarile mele.

Blogul l-am inceput dintr-o nevoie, de a ma exprima, de a fi acceptata, de a avea curajul sa fiu sincera si de a nu ma mai invinovati. Au fost momente in care mi-am pierdut motivatia de a scrie - nevoia de a scrie (au disparut din frustrari - poate pentru ca le-am exprimat si acceptat). Acum e daruire si impartasire: a ceea ce descopar in fiecare zi, a intrebarilor pe care le simt adresate. Dar simt ca trebuie sa ma detashez si de asta..

Sa incep acum comentariul comentariului ;)

"Cand doi oameni spun un lucru nu este acelasi lucru" - sunt perfect de acord cu tine. Cred ca fiecare informatie pe care o primim o trecem prin prisma principiilor in care credem, asa ajungem sa intelegem lucruri diferite. Chiar ieri discutam cu cineva despre un colt. Numai nu ne intelegeam - apoi am realizat problema: pt mine era vorba despre un colt plin, pt el era un colt gol.

Insiruirea sentimentelor - e o etapa, analiza lor poate fi, poate, o cale spre cunoasterea de sine. Cred ca atunci cand te cunosti nu mai simti nici o nevoie - si esti doar in Marea Tacere de care ziceai.

Oare poti gresi cand traiesti? Spui de un minim de intelepciune - dar oare nu e doar un joc, pe care-l putem juca cum dorim? Stim regulile (chiar daca de multe ori nu le constientizam) si alegem: unul din cele doua izvoare poate, daca doar doua exista.

Despre mine, cine sunt? Pot spune ca nu cred ca ma mai atrage izvorul Dorintelor..

Dar mai cred ca dupa ce le traiesti, intelegi mai usor ca nu mai ai nevoie de ele. A face doar filozofie, a trai in principii - poate e ok, de fapt si asa am ajuns aici, a fost o parte din viata mea, dar experienta traita iti arata mai clar drumul.

Au fost momente in care mi-am dorit sa nu fi actionat intr-un anumit fel, dar am realizat apoi ca suferinta m-a ajutat sa inteleg. Cred ca ea nu e necesara. Cred ca putem doar gandi. Si cred ca e destul de greu sa-ti educi singur-singurel gandirea, dar posibil.

Exemplele exista, iar ceea ce vreau sa reamintesc este ca Iisus, Buddha, Ramtha, etc.. au fost simpli oameni si ca oricare din noi poate ajunge acolo! (si cati or mai fi fost in toata istoria noastra a omenirii, despre care nu am aflat nimic.. - oare cati exista chiar acum!)

Si inca ceva: asta e doar ceea ce cred azi. Pentru ca am inteles ca principiile mi se schimba si ceea ce credeam in urma cu o luna de exemplu, acum ma uimeste. Sunt aceeasi, nu stiu sa spun din ce punct de vedere, dar totusi complet alta. De asta nici nu imi citesc blogul, si ceea ce am scris. Pentru ca sunt etape. Si sunt convinsa ca si un cititor din exterior poate simti asta.

Daca ar fi sa re-analizez, poate multe postari le-as sterge. Dar nu o fac, pentru ca stiu ca atunci cand le-am postat credeam in ele, sau aveam intrebari in legatura cu ele - si poate exista sufletele care isi gasesc oglindirea si raspunsurile acolo.

adrian enescu spunea...

Văd că Comentariul tău are mai multă maturitate decît al meu. Dar un Sens ascuns ţi-a scăpat...problema cunoaşterii de Sine. Te înţeleg în schimb pentru că este Greu să ai un Orizont autentic al în această Problemă. Dar nu este important să accentuăm aici. Important este faptul că ai Început şă arunci cu Pietre în ceea ce Erai: o Străină faţă de Sine. Mergi înainte şi ai Grijă la Răspîntiile de Destin. Totdeauna Acolo se Hotărăşte Cine eşti!
Îţi Doresc Sentimente Profunde.

Iunia spunea...

Multumesc.
In legatura cu descoperirea de sine nu am scris mare lucru pentru ca inca sunt pe drum. Am avut momente in care mi s-a deschis orizontul si M-am Simtit, dar inca ma caut, inca nu sunt suficient de hotarata sa ma ocup de mine in fiecare moment, in fiecare zi - inertia obisnuintei e inca mare :) (ras cu plans)

Dar modificarile sunt vizibile si am incredere :)

silvia spunea...

Buna Iunia
De cateva zile ti-am descoperit blogul si aproape sunt dependenta de el.Ma regasesc in ce scrii tu aici si imi face bine acest lucru.
Eu nu am un blog dar as vrea sa vorbesc mai mult cu tine si pe email sau pe mes.Spune-mi cum te gasesc.

Silvia
Arad

Iunia spunea...

Draga Silvia,

Ma bucur daca iti place ceea ce scriu, incerc sa scriu despre ceea ce caut si eu si despre ceea ce descopar.

Eu am plecat de ceva timp din Bucuresti, inca nu am gasit un loc in care sa ma stabilesc, merg unde ma duce drumul si prietenii - ajung acolo unde e nevoie pentru mine sau altii sa ajung.

Din acest motiv postarile mele sunt mai rare (cand ajung pe undeva unde este net) si aceeasi problema o am si cu e-mailurile - acum am gasit ceva de ordinul sutelor necitite...

Adresa mea este iunitza@yahoo.com - dar te rog sa ai in vedere ca o sa raspund cu intarziere - si pls sa pui in titlu ca esti de pe blog, sa nu imi trimita mailul in spam si sa il sterg din greseala.

Te pup!
O zi minunata!
Iunia

Sufletzele curioase

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Practical Guide to FREE ENERGY Devices - Patrick J. Kelly

o carte de peste 2000 de pagini cu patente, motorase, scheme - numai bune de puse in practica

http://www.free-energy-info.co.uk/

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx