Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona. (A. Einstein)
Cine sunt EU?Eu sunt cineva | |
Eu sunt eu | |
Eu sunt o parte din Dumnezeu | |
Eu sunt Dumnezeu | |
Eu sunt tot | |
Votes so far: 47
Poll closed - 15.01.2009, 08:00
Mai vedem peste cateva luni cum se mai schimba lumea ;)
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Inca un pic de cuantica..
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
2 comentarii:
Varsta e o inventie venita din dorinta omului de a ordona o intamplare : viata.
Adesea, in loc sa ne rezumam s-o traim din plin, insirandu-i cu nesat firul de mirare si bucurie, o irosim incurcand "ghemul" prin obstacolele pe care tot noi le-am nascocit si le-am trecut in buletin la rubrica "data nasterii".Am cunoscut tineri de 60 de ani si batrani de 20. E dovada vie ca sufletul traieste dupa legile proprii si nicidecum dupa prejudecatile inguste ale mintii omenesti. El are o existenta ritmata diferit. Poate intineri si-mbatrani, si-ntineri iar si iar. Poate trai o copilarie vesnica. Doar sa-l lasi.Sunt oameni care se sperie de navalnicul din ei. Sau se lasa speriati de privirile dezaprobatoare ale celor din jur. Dezaprobarea asta nu-i decat expresia unei neputinte. Si a unui fel de invidie. Invidia fata de cel care mai poate visa, mai poate chicoti, care-si aminteste copilaria de parc-a fost ieri si nu-i e rusine sa se dea in leagan sau sa se sarute in vazul lumii, daca-i da inima ghes.Ridurile sufletului nu se dreg cu creme. Cei care, in ciuda timpului care-a trecut peste ei cu bune si (mai ales) cu rele, si-au pastrat entuziasmul, bucuria si o o sinceritate cu parfum de candoare, nu se pot ascunde. Au o sclipire rara in ochi. Si raritatile nu-s pe placul celor multi.Nici eu nu mi-am ascultat sufletul intotdeauna. M-am lasat coplesit de griji, si ganduri, si temeri care nu erau ale varstei mele. Si nici macar nu-mi apartineau.
Sufletul ma tragea de maneca sa traiesc, iar eu confundam dorul de viata cu extrasistolele si luam pastile ca sa-mi treaca.
Pana la un moment in care-am inteles ca sufletul nu poate fi tradat decat cu pretul...vietii. Pentru ca traiul altfel decat "din suflet" nu se numeste viata, ci supravietuire.
superb comentariul tau.
sufletul nu poate fi tradat decat cu pretul...vietii
dar ca sa intelegi asta, trebuie intai sa-ti calci sufletul in picioare, sa-l doara, sa tipe, sa te oblige cumva sa nu-i mai faci niciodata asta!
Trimiteți un comentariu