Căutam schimbarea... dar oare ea exista cu adevărat? Mă schimb sau doar văd altfel lucrurile? Ca si cand as avea o pereche de ochelari cu lentilele pastel, totul apare acum altfel.
Realizez ca m-am schimbat, vad altfel lucrurile - dar sunt tot eu. Aceeaşi, cea de ieri. Doar un pic mai conştientă. Cu ochii deschisi mai tare, ajungand cu privirea pana mai departe...
Deci pana la urma totul e constant, se schimba doar optica, perspectiva, culoarea ochelarilor :) Si acum apare atat de clar principiul: nu este rău, nu este bine, doar este... Doar întorci cubul si-l priveşti de pe alta parte, alta faţetă, din alt unghi.
Partea cea mai interesantă este ca putem roti cubul pe toate feţele. Fiecare alege faţa care îi place mai mult. Poţi alege sa vezi paharul pe jumătate plin, pe jumătate gol sau pur si simplu sa nu-l vezi... Apoi te miri de ce l-ai vărsat: pur si simplu nu l-ai văzut. Ti-ai făcut programul atat de bine incat erai perfect conştient ca paharul nu e acolo. Ai ales sa-l ignori si apoi ajungi sa te întrebi de ce s-a intamplat ce s-a intamplat.
Viaţa e individuală, personală. Fiecare alege ce vrea. Dar una din problemele acestei societăţi este ca ne-am obişnuit sa alegem pentru noi ceea ce ne recomanda alţii.
Dar suntem toti capabili sa facem alegerea potrivita, fiecare pentru sufleţelul lui.
Lasă îndoiala de o parte si crede ceea ce vezi. Nu ai cum sa vezi din unghiul tău aceeaşi faţetă a cubului cu cel care sta de partea cealaltă a mesei! Poate doar schimband locul..
Dacă crezi fără sa vezi ceea ce îţi spune cel de pe partea cealaltă, vei ajunge sa crezi în ceilalţi, si nu în tine, nu în Dumnezeul din tine. Dar el e în fiecare moment cu tine, el de fiecare data îţi arată ce e pentru tine, depinde doar de tine cand alegi sa îţi dai jos ochelarii cu lentile colorate ;)
Realizez ca m-am schimbat, vad altfel lucrurile - dar sunt tot eu. Aceeaşi, cea de ieri. Doar un pic mai conştientă. Cu ochii deschisi mai tare, ajungand cu privirea pana mai departe...Deci pana la urma totul e constant, se schimba doar optica, perspectiva, culoarea ochelarilor :) Si acum apare atat de clar principiul: nu este rău, nu este bine, doar este... Doar întorci cubul si-l priveşti de pe alta parte, alta faţetă, din alt unghi.
Partea cea mai interesantă este ca putem roti cubul pe toate feţele. Fiecare alege faţa care îi place mai mult. Poţi alege sa vezi paharul pe jumătate plin, pe jumătate gol sau pur si simplu sa nu-l vezi... Apoi te miri de ce l-ai vărsat: pur si simplu nu l-ai văzut. Ti-ai făcut programul atat de bine incat erai perfect conştient ca paharul nu e acolo. Ai ales sa-l ignori si apoi ajungi sa te întrebi de ce s-a intamplat ce s-a intamplat.Viaţa e individuală, personală. Fiecare alege ce vrea. Dar una din problemele acestei societăţi este ca ne-am obişnuit sa alegem pentru noi ceea ce ne recomanda alţii.
Dar suntem toti capabili sa facem alegerea potrivita, fiecare pentru sufleţelul lui.
Lasă îndoiala de o parte si crede ceea ce vezi. Nu ai cum sa vezi din unghiul tău aceeaşi faţetă a cubului cu cel care sta de partea cealaltă a mesei! Poate doar schimband locul..
Dacă crezi fără sa vezi ceea ce îţi spune cel de pe partea cealaltă, vei ajunge sa crezi în ceilalţi, si nu în tine, nu în Dumnezeul din tine. Dar el e în fiecare moment cu tine, el de fiecare data îţi arată ce e pentru tine, depinde doar de tine cand alegi sa îţi dai jos ochelarii cu lentile colorate ;)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu