Astazi mi-am iubit durerile

Totul e plin de Dumnezeu. Aerul, pamantul, noi...

Astazi am experimentat asta. Am vrut sa constientizez prezenta lui Dumnezeu in tot. Atata timp cat doar vorbesti despre asta, nu poti intelege complet. Asa ca am vrut sa traiesc.

Mi l-am imaginat umpland aerul din camera. Multa iubire si bucurie. L-am simtit pe birou, in birou, in fibra lemnului si mi s-a umplut inima de iubire si recunostinta. Apoi am inteles ca daca e in tot, este si in mine. Am inchis ochii si am inceput sa il iubesc si sa ma iubesc. Multumire deplina.

Apoi am realizat ca partile corpului care ma suparau, care ma dureau, le ignoram in aceasta imbratisare mentala. Pai e normal ca Dumnezeu e in tot. Si am inceput sa-l iubesc pe Dumnezeul din toate bucatelele din mine. Ce traire completa! Sa-ti mangai toate bucatelele, sa te guduri pe langa partile speriate, sa le dai curaj si bucurie. Sa le linistesti si sa le arati ca le adori, ca nu sunt singure, ca fac parte din totul pe care-l reprezint. Ca acest tot se va ingriji in fiecare moment de ele sa le fie cat mai bine.

Le-am simtit energia si m-am recunoscut pe mine in relatiile cu ceilalti. Aceeasi teama de a nu se ridica la inaltimea asteparilor, de a nu fi perfecte. Le-am simtit fericirea cand li s-a aratat ca nu conteaza cum sunt, ca sunt iubite doar pentru ca exista.

Poate ca o sa spuneti ca sunt povesti, dar incercati. Incercati sa va iubiti zonele care va dor, sa le iubiti din toata inima. Sa va jucati cu ele ca si cu un copil care inca nu merge la scoala, sa le educati, sa le eliberati de teama si suparare. Sa le fiti parinte grijuliu si iubitor.