Am spus si mai demult despre "Conversatii cu Dumnezeu" - serie de carti care m-a facut sa privesc viata cu alti ochi. Am inteles de acolo ca suntem veniti aici poate nu ca sa invatam ceva, in sensul propriu, ci ca sa intelegem ceva ca experienta, sa traim diverse experiente fara a cataloga in bine si rau, pentru a reusi sa privim din mai multe puncte de vedere in acelasi timp, pentru a reusi sa vedem mai multe fete ale cubului si pentru a nu ne lasa prinsi doar de ceea ce pare sa se afle in fata noastra.
Asta a fost cam acu 5 ani... Informatiile au avut timp sa se sedimenteze. Am citit si alte carti intre timp, cam de 2 ani de zile am inceput sa stau mai mult si pe net, pe diverse bloguri personale, deoarece consider ca experientele personale exprimate in mod direct pot oferi informatii utile evolutiei proprii. Acesta este si motivul pentru care am inceput sa postez pe acest blog.
Cam acum un an am aflat de "Cartea alba" - Ramtha - o alta carte cu totul deosebita, care s-a citit cam in 6 luni... S-a intamplat asa: ajungeam la un punct pe care-l tot reciteam, o data la cateva zile sau poate chiar saptamani si peste care nu puteam sa trec pana cand nu se intampla ceva in viata mea, pana nu schimbam ceva care sa ma faca sa inteleg ceva nou, sa vad cu alti ochi frazele citite de atatea ori pana atunci...
In paralel cu "Cartea Alba" am mai mers si cu alte carti, vreo 4 in acelasi timp, in fiecare zi se cerea citita alta.. Am trecut asa prin "Trecerea vrajitorilor" de Taisha Abelar sau Carlos Castaneda, Osho - si cel mai important, "Vietile maestrilor" de Baird Spalding.
"Vietile maestrilor" am inceput-o prin primavara trecuta si abia am ajuns pe la jumatate. Am avut spor luna trecuta, am avut o perioada de 'purificare' as spune, am facut cate o baie fierbinte pe zi, ori doar cu sare, ori cu diverse arome, dupa cum am simtit, timp in care am stat linistita si am citit sau am stat cu gandul la mine. A mers chiar bine cartea, vreo 100 de pagini in 2-3 saptamani.. pe urma am plecat in excursii, probabil ca sa aplic ce am invatzat :D si cititul a ramas mai in aer in ultimul timp.
Din punctul meu de vedere, "Vietile maestrilor" e cartea pe care daca o intelegi si o transformi in adevar personal, te ajuta sa devii OM.
Poate ca am spus cuvinte mari, dar e o carte extraordinara, despre alta lume. Citate, as putea da multe. Dar voi scrie doar un pic, o fraza care mie mi-a dat curaj, incredere si mi-a schimbat viata si felul in care o privesc prin repetarea cuvintelor de mai jos:
"Iisus apare atunci cand, cu intreaga sa fiinta, se incredinteaza intelepciunii adanci a lui Dumnezeu, si numai in felul acesta reuseste el sa-si infaptuiasca opera. El nu s-a bazat nici pe puterea vointei proprii, nici pe concentrarea puternica a gandurilor sale, ci, fireste, numai pe vointa lui Dumnezeu:
'Faca-se voia ta, Dumnezeul meu, si nu voia mea'."
E drept ca la inceput a fost greu de digerat fraza, dar apoi m-am.. gandit: 'pai e vorba de Dumnezeul MEU, deci care a avut grija de mine atat de bine in toti acesti ani in care am fost mai mult sau mai putin constienta, si in care nu ar trebui sa am decat motive se incredere' - asa ca am hotarat sa am incredere.
Si in momentele in care eram agitata, sau imi era greu sa iau o decizie incercam sa ma linistesc si apoi sa ma las dusa: "Faca-se voia ta, Dumnezeul meu, si nu voia mea!". In momentele de liniste imi aparea o senzatie de lumina alba si stiam ca sunt bine atunci - si a inceput sa fie ca o verificare pentru mine ca sunt pe calea cea buna. Daca la intrebarea mea raspunsul e cu liniste, de acolo-s! :)
LOVE is all around!
Postări
