Am vazut ca una dintre cele mai mari frici, dupa care ma ghidam in deciziile mele, era frica de Dumnezeu. Cumva nu imi era frica de moarte, pentru ca era clar in mintea mea ca sunt mai mult decat un corp fizic, dar eram constienta ca actiunile mele au consecinte - si de frica acestor consecinte aveam dubii in deciziile pe care le luam.
Am fost surprinsa sa remarc frica mea in fata lui Dumnezeu si nu in fata prietenului celalalt, ala decazut.
Pentru ca Dumnezeul din mintea mea este Atotputernic.
O raza de lumina este tot lumina, chiar daca este doar o parte si nu tot intregul.
Iubirea lui Dumnezeu m-a creat si imi permite existenta.
Oare noi suntem doar o parte din Dumnezeu?
Personal, optez pentru varianta ca noi suntem El.
Am fost surprinsa sa remarc frica mea in fata lui Dumnezeu si nu in fata prietenului celalalt, ala decazut.
Pentru ca Dumnezeul din mintea mea este Atotputernic.
O raza de lumina este tot lumina, chiar daca este doar o parte si nu tot intregul.
Iubirea lui Dumnezeu m-a creat si imi permite existenta.
Oare noi suntem doar o parte din Dumnezeu?
Personal, optez pentru varianta ca noi suntem El.