Imi incerc puterile

Mi-a imprumutat de curand un prieten o Egely Wheel - este vorba de dispozitivul pe care il puteti vedea functionand in videoclipul de mai jos:



Este vorba despre o rotita subtire, ca o foita de aluminiu, asezata in echilibru pe un ax subtire. Rotita se invarte la cea mai mica miscare din camera, la cel mai mic curent de aer - dar se roteste repede si haotic. In momentul in care este liniste si apropii mana de dispozitiv, rotita incepe sa se miste usor, viteza de rotatie modificandu-se odata cu starea sufleteasca.

Pe youtube gasiti diverse comentarii la videoclip, unele pro, altele contra, insa ceea ce am vazut cu ochii mei e ca la trairi diferite viteza de rotatie e diferita, crescand de cateva ori fata de viteza initiala.

Daca la inceput, in starea de constienta, roata se invarte pana la o valoare din scara rosie a indicatoarelor luminoase, in momentele de relaxare, de detasare, ajung sa se aprinda led-urile verzi.

Nu fara exercitiu!

M-am straduit mult sa ajung pana la verde... Am vazut ca pe masura ce eram mai relaxata, viteza de rotatie crestea. Insa am remarcat ca detasarea nu era suficienta. Cand ajungeam la un sentiment de multumire, de implinire, led-urile se aprindeau mai repede, pana mai sus. Dar cum acest sentiment e doar o clipa, la fel de repede pierdeam la inceput punctul de maxim...

Am incercat sa vizualizez diverse trairi: sa zic Tatal Nostru, sa ma imaginez inotand/plutind printre pesti, libera... Din ceea ce am experimentat pana acum, am vazut ca viteza de rotatie cea mai mare a fost atunci cand am atins un sentiment de detasare si multumire adevarat, cand ma simteam implinita si libera.

Am inteles ca acest dispozitiv poate fi realizat dintr-o bucatica de staniol taiata circular pusa pe un ac - avantajul dispozitivului care nu este chiar ieftin ar fi ca are in plus indicatoarele sonore si luminoase. Apropiati cat mai aproape mana de rotita, cu atentie sa nu o atingeti. Puteti pune ambele maini, una de o parte si una de alta.

In carte spune ca rotita se invarte in general in directia degetelor mainii - dar la mine se pare ca se invarte in sens invers.. se pare ca podul palmei mele e mai energizat decat degetele...(dar ma voi mai juca). Asa ca daca va jucati si voi, va recomand sa puneti intai fiecare mana separat, sa stabiliti un sens de rotatie, si apoi sa combinati cele doua maini, ca sa imprimati rotii acelasi sens de rotatie din doua surse diferite. La mine functioneaza f bine cu palma de la o mana si cu degetele de la cealalta orientate spre rotita..

Sunt convinsa ca rotita poate fi rotita doar cu puterea gandului, dar exact cum am scris, pentru asta e nevoie de un pic de... putere :)

Sper ca v-am starnit curiozitatea ;)

Pana acum, pe mine m-au ajutat aceste exercitii ca sa imi dau seama sa identific niste trairi in care aveam un maxim de energie, si acum, cred, mi-e mai usor sa stiu unde trebuie sa ajung... Pentru ca inainte incercam sa ma concentrez, dar se pare ca gandurile mele nu erau directionate bine, pentru ca nu am obtinut rezultatele la care ma asteptam.

Succes mult tuturor si rezultate cat mai bune!

Sarbatori de basm va doresc!

Dragii mei,

Va doresc sa va petreceti sarbatorile in iubire si lumina alaturi de cei dragi voua. Sa aveti o viata imbelsugata si visurile sa le transformati in realitate, in minuni implinite!

Sarbatori Fericite!

Cu drag,
Iunia

Ce parte a creierului folosesti?

Un articol interesant, pe care l-am gasit pe damaideparte.ro. Incercati sa analizati care parte o folositi, inainte sa ajungeti la imagine. Imaginea confirma?

Reusiti sa vedeti imaginea rotindu-se in ambele sensuri? :D

Test: ce parte a creierului folosesti in mod preponderent?

Creierul are doua emisfere care sunt facute sa lucreze impreuna. Emisfera stanga controleaza partea dreapta a corpului, iar emisfera dreapta contoleaza partea stanga.

Emisfera stanga este sediul limbajului, cuvantului, implica aspectele lingvistice ale scrierii, este sediul calculului logic, cifrelor, rationamentelor, capacitatii de analiza si abstarctizare. Prin ea, orice perceptie se traduce in reprezentare logica, semantica si fonetica. Emisfera stanga este logica, rationala, matematica, aristotelica, stiintifica, calculata.

Persoana dominata de emisfera stanga comunica cu exteriorul pe baza unui cod logico-analitic, are gust pentru dictionare, vocabular, are grija de a numi obiectele si clasele, prefera detaliile, prezinta logic faptele, are preferinta pentru relatiile cauzale unilaterale (cauza - efect), poseda arta de a structura frazele. Ea cauta de asemenea sa aibe explicatii pentru orice, gandirea fiind metodica si structurata. Inexplicabilul pentru astfel de persoane este o slabiciune.

Emisfera dreapta este sediul gandirii fara limbaj, al intelegerii nonverbale, al recunoasterii formelor, perceptiilor spatiale. Ea este responsabila pentru tonul si intonatiile vocii, pentru ritm, muzica, imaginatie, simtul culorilor, visarii. Emisfera dreapta este intuitiva, ilogica, irationala, poetica, platonica, imaginativa, romantica, mitica, religioasa.

Persoana prefera sa aibe cat mai multe analogii, scheme in abordarea universului, sintetizeazand si exprimand rezultatele cunoasterii in imagini. Imaginatia si intuitia isi au locul in aceasta emisfera, care este sediul competentei artistice si muzicale. Imaginatia creatoare afectiva isi are sediul in aceasta emisfera. Persoana cu aceasta emisfera dominanta are o memorie video spatiala, preferand o abordare intuitiva, interactiva sintetizand relatiile intre obiecte, folosind asociatiile de idei, reconstituind informatiile intr-un tot unitar. Persoana judeca lucrurile in dependenta de context, neizolat.

Avand in vedere aceste caracteristici s-au pus in evidenta profesiile in care sunt implicate una sau alta dintre emisfere in mod preponderent:

- profesii care implica folosirea emisferei stangi: inginer, tehnician, economist, administrator, medic, jurist, informatician, chimist, matematician;

- profesii care implica folosirea emisferei drepte: muzician, dansator, scriitor, artist, poet, psiholog, sculptor, expert in relatii umane, filozof (fondator de sistem), manager, actor.

Pentru a testa ce parte a creierului folosesti in mod preponderent priveste urmatoarea imagine timp de 30 de secunde:

Conform The Daily Telegraph, daca imaginea femeii se misca in sensul acelor de ceasornic, inseamna ca iti folosesti preponderent partea dreapta a creierului. Daca imaginea femeii se misca in sens invers acelor de ceasornic, inseamna ca iti folosesti preponderent partea stanga a creierului.

La la Universitatea Yale a fost dovedit dupa un studiu de 5 ani asupra creierului omenesc si a functiilor lui ca ambele sensuri de miscare ale imaginii femeii pot fi observate si ca numai 14% dintre subiectii testati o pot vedea miscandu-se in ambele directii.

Unii oameni o vad miscandu-se si intr-o directie si in alta, dar cei mai multi o vad miscandu-se intr-o singura directie. S-a ajuns la concluzia ca persoanele care incearca si reusesc sa o vada intorcandu-se in cealalta directie au un IQ peste 160, ceea ce inseamna aproape un geniu.

Pornirea in calatorie

Porneste in orice calatorie cu inima deschisa.

Fa un pas catre Divinitate, si Dumnezeu va face zece catre tine!

O fraza pe care am gasit-o astazi si care m-a umplut de bucurie si de lumina...

In ultimele zile am cautat mult, am citit, am dat peste diverse articole, unele acuzand ceea ce cred si asta mi-a adus indoiala in suflet, chiar daca eram hotarata sa le raman indiferenta. Dar stiu ca nelamuririle mele le-au atras.

Cred ca atunci cand incepi un drum, este indicat sa te informezi inainte. Asa poti evita unele piedici. Poti in acelasi timp descoperi locuri de o frumusete deosebita, pe care, daca nu ai fi citit inainte despre ele, s-ar fi putut sa le fi ocolit.

E unul din principiile pe care-l aplic in majoritatea "calatoriilor" mele. Unii mi-au spus ca sunt perfectionista. Inca nu am gasit ceva rau in asta. Cred ca a te stradui sa faci lucrurile cat mai complet, tine pur si simplu de evolutia si progresul nostru. Atata timp cat nu te atasezi de rezultatul final, cred ca e un punct in plus sa ai incredere in ceea ce faci si sa incerci sa-l faci cat mai bine.

Poate ca de fapt acest perfectionism se refera la faptul ca nu renunt la lucrurile care nu ies. Daca eu simt ca pana la urma ies, cum as putea sa renunt? Daca pentru mine nu conteaza timpul?

Cand mergeam la facultate cu trenul, sau oriunde de fapt, in ultima parte a calatoriei (ultimul sfert) incepeam sa nu mai am rabdare. Pentru ca daca pana atunci stiam ca mai am mult de mers, acum dp meu de vedere eram ca si ajunsa..

Acum realizez ce inseamna sa "traiesti in viitor" :) - ca de fapt asta faceam!

Dar timpul trece. Iar pentru mine, ceva de care sunt constienta ca o sa se intample in viitor imi aduce fericire in momentul prezent.

De asta poate sunt anumite lucruri la care altii au renuntat de mult, iar eu nu renunt, cu bucurie. Pentru ca le simt aproape! Simt ca mai trebuie sa dau doar un pic, si apar!

Si din nou, acelasi e motivul pentru care renunt la alte lucruri, pentru ca deja le-am trait implinirea, realizandu-le.

Se spune ca cea care conteaza e calea, nu rezultatul final. Dar pana cand nu traiesti, nu stii...

Ma schimb

Despre asta e blogul si asta se intampla. Ma schimb.

Am inceput sa scriu aici acu vreo 2 luni, dar deja am modificat descrierea de 2 ori, si acum trebuie iar sa gasesc altceva de spus, care sa ma caracterizeze. O voi face la un moment dat, cand voi simti ca intr-adevar am ceva de spus.. pentru ca momentan simt ca totul trece. Orice voi scrie, va trebui modificat din nou, cat de curand...


Sunt, din nou, alta.

Sunt uimita cat de repede se transforma toate in ultima perioada. Relatiile din jurul meu. Totul incepe sa curga mai natural si mai repede. Incepe sa dispara ceea ce nu mi-a placut niciodata: prefacatoria, atentia prea mare pentru imagine. Intalnesc oameni pe care ii stiam preocupati de imaginea pe care o transmit, care pur si simplu isi deschid sufletul. Renunta la ceea ce ii tinea intr-o rutina sociala. Omuleti de toate varstele incep sa-si asculte sufletelul...

Incepe sa dispara frica. Sufletelele din jurul meu incep sa-si descopere noi puteri, care au fost intotdeauna ale lor, dar carora, poate, nu le-au acordat prea multa importanta...

Si eu ma descopar, imi descopar puterile. Trec prin etape: azi strig din toti plamanii "I'm the king of the world" si tot azi pic in galeata cu melancolie.. Incerc sa leg viata de zi cu zi de ceea ce imi cere sufletelul si de multe ori vad doar inutilitatea din majoritatea actiunilor pe care le fac. Incerc sa nu ma invinovatesc pentru ele, dar cine reuseste?!

"Doar nu le mai fa!" - simplu de zis, greu de facut. Cum ramane cu responsabilitatile? Pot sa renunt, ar fi ok din partea mea, dar frustrarile pe care le-as crea nu mi se par naturale. Asa ca ma oblig (fata de mine) sa termin ceea ce am inceput, doar din daruire - sa daruiesc liniste celor care ma asteapta. Imi chem acceptarea in ajutor. Si ratiunea, sa-mi aminteasca sa nu ma mai inham la alte cele... pentru ca asta e stilul meu: sa ma apuc sa fac si una si alta, sa ajut pentru ca pot, dar pana acum m-am cam uitat pe mine..

A sosit momentul sa ma ajut pe mine. A sosit de mult, si deja am inceput. Simt tot ce am visat la o intindere de brat distanta. De asta doresc sa imi canalizez toata energia, gandurile si faptele, spre ceea ce am crezut o perioada ca voi atinge abia peste mult timp. Ma bucur sa vad ca era mai tangibil decat am indraznit sa sper!!!

Cred ca din acest sentiment de implinire am inceput sa fac acest blog, ca sa fiu si eu un arac in calea cresterii fiecarui sufletel cautator care mai are nevoie de un raspuns in plus fata de cele pe care le-a primit deja. Sa mai vada scris inca o data:

URMEAZA-TI CALEA!

Viseaza!

ASCULTA-TE!

Toate raspunsurile sunt in tine!

In fiecare clipa poti decide
sa schimbi
orice nu-ti convine la propria viata!

Esti liber!

Esti complet!

Esti minunat!

Esti creator!

ESTI CEEA CE GANDESTI!

Esti IUBIT, sufletelule!

IUBESTE-TE!

INDRAZNESTE!

Zboara liber!

O poveste cu pisoi

Video-clip gasit pe empower.ro
Click aici pt mai mult: Este in puterea ta. O poveste cu pisoi.


Este in puterea ta | Empower.ro from Ionut Ciurea on Vimeo.

O zi superba, dragilor!

Prevad sau creez?

Probabil ati trait uneori senzatia ca stiti ce o sa se intample, daca o luati pe un anumit drum.

O perioada am fost destul de nelamurita in legatura cu asta, intrebarea era daca eu prevad viitorul, sau il creez?

In urma diverselor articole pe care le-am citit si a cartilor de Neale Donald Walsch acum am ajuns sa cred ca ambele variate sunt adevarate.

Explicatia ar fi urmatoarea: daca nu exista timp, atunci inseamna ca acesta este acelasi moment cu cel al crearii Universului, cand Totul si Nimicul sunt Una. Traim in fiecare clipa in momentul big-bang-ului, participam la creare si simtim asta.

Dar asa cum Totul si Nimicul sunt Una, la fel si Timpul exista si nu exista. La fel cum si fiecare dintre noi este un tot, o individualitate, o personalitate, dar in acelasi timp suntem uniti, suntem parti ale unei Constiinte Universale.

Parabola pietrei mi s-a parut ca face conceptul mult mai usor de inteles:
Privita de la distanta, piatra e un tot, un intreg, static.
Privita la microscop, piatra e formata din multe particule aflate in miscare.

Intrebarea care apare: se misca sau nu? E vie sau nu? Raportat la ce? La o secunda, un an, un miliard de ani?

Ai toate raspunsurile, trebuie doar sa vrei sa le vezi!

Vorbeam ieri despre raspunsurile pe care le primesti atunci cand incepi sa pui intrebari.

Cred ca raspunsurile vin continuu, au venit si inainte sa le caut, doar ca nu realizam ca erau raspunsuri pentru mine..

In urma cu ceva timp am inceput sa simt ca ar fi bine sa fac anumite lucruri. Pe unele le-am facut ( si asta mi-a adus multimire), pe altele nu le-am facut - atunci cand am simtit ca ar trebui sa le fac, sau nu le-am facut chiar deloc. La unele dintre aceste lucruri pe care nu le-am facut mi s-a demonstrat ca ar fi fost mai bine pentru mine sa le fac atunci cand am simtit, altele pur si simplu au ramas nefacute..

Asa ca am inceput sa ma incred mai mult in ceea ce simt ca trebuie sa fac..

Iar semnele nu vin doar din interior, vin de unde nu te-astepti. Cel putin mie copiii imi dau o gramada de raspunsuri. Poate pentru ca si cred in ei. .

Iar astazi am gasit o gramada de pilde la desene animate :)
In ultima perioada m-am uitat destul de rar la televizor (poate un film odata la doua zile..) - iar astazi cand am vazut ca pe HBO e Ice Age 2 initial am vrut sa nu ma uit, dar mi-am amintit ca intr-un timp mi-a placut.

Am fost uimita de cate pilde am gasit. Probabil fiecare vede raspunsurile pe care le cauta, dar totul avea legatura cu ceea ce ma nedumereste pe mine in ultimele zile..

Ce am invatat (ce mi-a re-amintit Ice Age2):

- traim ceea ce gandim despre noi: va mai amintiti de Ellie, mamutul care se credea oposum? La un moment dat spune: "M-am trezit dimineata oposum si acum sunt mamut.", iar mai tarziu: "Sunt mamut de 5 minute si deja te dai la mine?" - chiar daca ea a fost intotdeauna mamut, doar ca nu realiza asta.
Pana la urma suntem mereu aceeasi, doar mintea ne limiteaza sa credem despre noi doar ceea ce gandim ca e posibil...

- fiecare isi poate depasi limitele si poate face imposibilul posibil: dupa ce Sid il tot sugestioneaza pe Diego (tigrul) ca trebuie sa invete sa inoate, acesta ajunge sa se arunce in apa ca sa isi salveze prietenii, si reuseste. Abia pe urma Sid ii spune ca tigrii nu inoata..

- urmeaza-ti visul, urmeaza-ti calea, chiar daca nu stii unde te duce: aceasta deja e din urmatorul film, Intalnire de gradul 3: au fost o multime de oameni care au simtit ca sunt atrasi intr-un anumit loc, au simtit nevoia sa-l deseneze, sa-l sculpteze. Pana la urma unii au ajuns pana la el.
De fapt cred ca asta e cea mai importanta pilda: fa ceea ce simti!

Deschideti-va mintea si inima, lasati raspunsurile sa vina, lasati-le sa va umple viata!

Ma re-regasesc

In momentul in care esti calm, linistit, bun, cand totul e pace, nu mai ai nevoie de nimic. Simti inutilitatea din tot. A judeca isi pierde sensul. Esti doar observator. Nu mai conteaza ce se intampla, de ce - esti deschidere si acceptare.

Pentru a pastra aceste trairi, pentru a le repeta, ti se spune ca trebuie sa renunti la tot. Dar sunt lucruri de care te-ai atasat, pe care le crezi reale, la care nu vrei sa renunti.

Si incepi sa simti cum te indepartezi de linistea ta, de plinatate, de intreg. Uiti de ce se intampla asta. Uiti ca tu n-ai vrut sa te dezlipesti de tot. Incepi sa intrebi in stanga si in dreapta in ce cred ceilalti, sa vezi cum de reusesc ceilalti sa-si pastreze inima deschisa.

Raspunsuri primesti, pentru ca ai inceput sa cauti. Sunt aceleasi raspunsuri pe care le-ai mai primit de cateva (zeci de) ori. Si cu cat vrei sa iesi mai mult din starea in care te-ai adus (constient, doar ca n-ai stiut ce o sa simti), cu cat prinzi mai mult curaj, incepi sa te vezi, sa zaresti alegerea care te-a adus aici.

De fapt totul e in tine, si a fost intotdeauna. Doar ca preocuparea prea mare pentru ceea ce se afla in afara sinelui ti-a intors privirea si ti-a mutat atentia de la cel/cea care esti. A fost doar o clipa, doar o imagine fugitiva prin fata ochilor, dar a fost suficient ca sa uiti tot. Sa uiti de tine. Sa uiti ca esti complet. Sa uiti ca esti atotputernic. Sa uiti ca esti daruitor si iubitor. Sa uiti ca esti lumina. Ca esti speranta. Ca esti potential. Ca esti gand.

Acum, reamintindu-ti, spui ca n-o sa mai uiti niciodata. Dar se va intampla din nou. Iar si iar. Ca sa simti bucuria regasirii. Pana cand vei reusi sa o pastrezi chiar si in momentele in care o sa uiti cine esti...

Oare jocul asta de a ne regasi, redescoperi, de a ne cunoaste - se poate termina vreodata?!

Probabil doar in momentul in care vom putea accepta cine suntem...

Banana si maimutele

Se începe cu o cuşcă în care se găsesc 5 maimuţe. Se agaţă de tavanul cuştii o banană, sub care se fixează o scară. Nu va trece mult timp şi una din maimuţe va încerca să urce scara pentru a ajunge la banană. De îndată ce maimuţa atinge prima treaptă, se udă toate maimuţele cu un jet de apă rece.

După un timp, o altă maimuţă va încerca din nou să urce scara - cu acelaşi rezultat => toate maimuţele sunt stropite cu un jet de apă rece.

Opreşte apa.

Dacă, mai târziu, o altă maimuţă se va aventura către scară - toate celelalte vor sări să o împiedice pentru a evita duşul rece.

Acum, îndepărtează una din maimuţe şi înlocuieşte-o cu una nouă. Ea va vedea banana şi va încerca să urce scara către ea. Văzând oroarea, celelalte maimuţe o vor ataca.

Văzând aceasta, maimuţa va învăţa curând că dacă va mai încerca să urce scara, va fi atacată. În continuare, mai înlocuieşte una din maimuţele iniţiale cu una nouă. Noua maimuţă va încerca să urce scara şi va fi atacată. Maimuţa care a fost în aceiaşi situaţie cu puţin timp înainte va participa la atac cu entuziasm. Din nou, înlocuieşte o a treia maimuţă din grupul iniţial cu una nouă. Ea va repeta scena: se va îndrepta către scară şi va fi atacată. Deja două din cele 4 maimuţe care o atacă nu au nici cea mai mică idee despre motivul pentru care urcarea scării le-a fost interzisă sau despre motivul pentru care trebuie să atace maimuţa nou venită care încearcă acest lucru…

După ce aţi înlocuit în acelaşi mod şi a patra şi a cincea maimuţă, veţi fi înlocuit toate membrele grupului iniţial - care avuseseră experienţa duşului cu apă rece.
Cu toate acestea, nici o maimuţă nu se va apropia de scară. De ce?

"Deoarece aşa am procedat noi întotdeauna."

Sursa: http://altreileaochi.blogspot.com/

Despre relatii

Subiect greu.. Toti trecem prin asta mai devreme sau mai tarziu: dragoste, deci probleme. Nu sunt pesimista, insa pana acum nu am vazut nici o relatie perfecta. Mai mult, cred ca nu exista acea perfectiune in dragoste, asa cum nu cred ca exista in nimic din viata, decat momentan.

Pentru ca daca am fi continuu fericiti, ne-am acomoda, si n-am mai simti.. cum suntem (adica fericiti!).

Trebuie sa ne indepartam de cine suntem ca sa ne regasim pe noi. La fel cred ca exista momente in fiecare relatie in care e nevoie de spatiu, ca fiecare sa se regaseasca pe sine si pe celalalt, sa aiba la cine sa revina :)

Sinceritatea este liantul relatiei. Fara sinceritate, nu ajungi decat intr-un singur finish. Pot cei doi implicati sa fie cei mai fideli din lume (nu doar fizic, ci si mental!) , dar in momentul in care isi ascund lucruri, ajung sa se indeparteze.

Fiecare lucru pe care nu-l poti recunoaste in fata celuilalt inseamna de fapt o vina pe care ti-o atribui. Incercati sa va traiti viata astfel incat sa nu mai fiti nevoiti sa ascundeti lucruri fata de persoanele din jur. Fata de nimeni! (Derizoriu sa mai spun ca aceleasi principii ar trebui sa le aplicati in primul rand fata de voi: sa nu mai ascundeti lucruri fata de voi si sa va iubiti asa cum sunteti :* ). Traiti sincer, complet. Ca si cand nu ati avea nimic de pierdut.

Pentru ca intr-adevar nu aveti nimic de pierdut. O relatie, cladita pe prefacatorie, nu e o relatie adevarata. Puteti sa aveti asteptari gramada, dar nu vor fi realiste. Puteti sa spuneti ca de acum sunteti altul, dar pana nu refaceti baza, finishul e acelasi - toata constructia se va prabusi.

E greu sa te cunosti pe tine, si deci cu atat mai greu sa cunosti pe altcineva. Cunoastem despre ceilalti in mare parte doar ceea ce vor sa ne arate. Ne mai bazam si pe ceea ce simtim uneori, dar asta se pierde repede in cotidianul societatii.. Asa ca si gandurile noastre, actiunile noastre sunt determinate de imaginea pe care ne-o facem despre ceilalti.

Si ajungi sa spui ca vrei o relatie sincera. Si incepi sa ceri asta.

Incepe sa daruiesti! Fara sa ceri nimic in schimb! Daruieste nemotivat si fara asteptari. Doar iubeste!

Daca stii ca sunt lucruri care nu s-au spus, daca ti-e frica ca vor strica relatia - intelegi deja ca finishul e .. acelasi, doar prelungesti agonia. Poate ca o sa spui ca n-o sa se afle niciodata. Dar intrebarea e: tu cum poti trai fiecare clipa constientizand ca nu poti fi tu?!

Intram intr-o relatie si ne daruim, ne aratam cat mai placuti ca sa fim iubiti. Timpul trece si noi inca ne prefacem. Celalalt se indragosteste de.. prefacatoria noastra. Iar dupa un timp ajungem la concluzia ca nu mai vrem sa ne prefacem, si ca celalalt nu ne iubeste pentru cine suntem... Dar partenerul nu are nici o vina, pentru ca noi intotdeauna am lasat sa se inteleaga ca suntem altfel decat in realitate.

Nu va doriti sa fiti acceptati pentru cine sunteti? Acceptati-va voi in primul rand! Recunoasteti-va fata de voi greselile, si acceptati-le. Acceptati-le nu ca pe niste greseli, ca pe niste momente in care ati fost imperfecti, ci ca pe momente care v-au adus mai aproape de cel care sunteti in realitate. Momente care v-au aratat cum alegeti sa nu mai fiti. Momente dureroase in care nu va regasiti (cu toate ca erati tot voi atunci) si pe care alegeti sa nu le mai traiti si sa nu le mai creati in viata voastra si a celor din jur. Momente care v-au apropiat de sinele vostru, realizand ca puteti fi in acelasi timp si totul si nimic, si ca orice actiune are o consecinta.

Pasul urmator? Aplicati aceleasi rationamente relatiei in care sunteti. Realizati din start ca nu aveti nimic, pentru ca pana acum relatia a fost bazata pe ne-adevaruri. Analizati-va partenerul dupa aceleasi principii, si acceptati-i greselile asa cum le acceptati si pe ale voastre. Acceptati ca fiecare se cauta, dar nimeni nu ne invata cum. Fiecare face greseli, si trebuie sa le faca, ca sa inteleaga cine este. Cine nu invata din prima, mai traieste o data experienta, si inca o data, pana realizeaza.

Si abia dupa ce fiecare s-a regasit pe sine, puteti afla calea relatiei in care va gasiti.

Pana atunci, puteti lua o gramada de decizii, insa acestea se vor schimba pe masura ce va schimbati si voi. Si permiteti-va sa fiti schimbare, pentru ca altfel doar progresati in greseala de a fi departe de sine, de a fi incompleti, de a privi intr-o singura directie. Nu e o greseala propriu-zisa, e doar o alegere, dar daca asta va doriti, alegeti constient!

Din nou, tot ce v-am spus, v-am spus doar din experienta traita. Experienta certurilor duse pana la isterie si tipete din toate puterile, neputinta, iar de frustrari nu mai vorbesc. Sentimente de razbunare! (si doar eu ma consider buna si deasupra acestor sentimente...). Rational care ma scotea din minti.

Pentru ca e mult mai usor sa spui ca celalalt nu a dat tot, dar cand incepi sa vezi si partea ta, lucrurile incep sa se schimbe.. Trebuie sa-ti accepti tie momentele de nesinceritate, de prefacatorie, de minciuna. Trebuie sa-ti accepti greselile.

Si poti sa spui oricat: "nu-l voi ierta / n-o voi ierta niciodata" - dar de fapt realizezi mai apoi ca si tu ai creat aceleasi lucruri. Ca fraza de fapt ti-o spui tie :(
Si din momentul in care am realizat ca indiferent daca in acest moment mergem impreuna sau nu, eu peste 5 ani o sa fiu intr-o relatie, e de la sine inteles ca vreau ca acea relatie sa fie adevarata. Si daca oricum ne-am obisnuit deja unul cu celalat si deja ne-am vazut adevarata fata, putem alege sa traim doar momentele care ne caracterizeaza. Sincer. Liber. Fara a ne mai varsa frustrarile unul pe celalat, ci doar acceptandu-ne sinele. Acceptand ca este normal sa ne dorim lucruri diferite, acceptandu-ne toate stolurile de pasarele. Acceptand libertatea celuilalt, pentru ca asta dorim si noi, sa fim lasati liberi si acceptati pentru ceea ce suntem.

Acceptandu-ne ca fiind diferiti si impreuna, ca cei doi prieteni din poza alaturata :)

Cel mai greu este sa fii liber langa cineva care te cunoaste.

Si ce frumos este sa primesti toata libertatea! Abia atunci realizezi ca de fapt te limitezi singur, te judeci singur, te "sacrifici" singur in numele celorlalti. Cand nu te mai limiteaza nimeni, incepi sa vezi in ce "realitate" traiai.

Si chiar daca rationalul tzipa pentru ca contravine tuturor principiilor dupa care a fost educat, oferiti libertate. Pentru ca pur si simplu, nu aveti nici un drept sa o luati. Nu aveti nici un drept sa limitati un alt suflet. De la bunica de 89 de ani pana la copilashul de 1 an. Oferiti variante, dar lasati pe fiecare sa aleaga, pentru ca asa se creeaza experienta si principiile. Oferiti libertate!


Ofera-ti libertate!

Astazi a fost zi de joaca

Banuiesc ca majoritatea ati simtit si v-ati jucat cu energia palmelor. Pentru cei care inca nu au incercat, un exercitiu simplu: apropiati palmele la o distanta in care va simtiti confortabil, fara ca palmele sa se atinga si incercati sa simtiti campul care se formeaza intre ele. Lasati plamele sa fie relaxate, respirati calm si nu va incordati. Incercati sa simtiti orice fior.

Incercati sa va imaginati ca tineti intre palme o minge de energie/lumina de 10-15 cm in diametru. Simtiti cum palmele se incalzesc si va furnica usor. Miscati usor din degete si constientizati ce simtiti.

Porniti dintr-o pozitie in care palmele sa fie apropiate (sa nu se atinga) si incercati sa le indepartati, fiind constienti de atractia dintre ele - pana la distanta in care simtiti ca dispare legatura. Apoi apropiati-le. Jucati-va cum va vine. Fiti liberi. Nu va speriati daca incepeti sa va incalziti, suntem fiinte de lumina si ne jucam cu lumina :)

Pentru mine, acesta a fost unul din primele exercitii in care am inceput sa simt ceva.
Astazi insa m-am jucat cu ceva un pic mai.. colorat.

Cu ceva timp in urma (vreo 5 ani.. :D) m-a invatat o prietena cum se vede aura. Intinzi palma spre un perete alb si te concentrazi pe conturul exterior al mainii, al degetelor. Veti incepe sa zariti aerul parca frematand, asa cum se vede vara o sosea fierbinte. Veti vedea ca ochii incep sa va fuga si in general nu veti reusi sa zariti clar (dpdv al aurei) zona pe care va focalizati, ci zonele periferice. Concentrati-va atentia pe cel de-al treilea ochi. Simtiti-va palma energizata, ca sa va fie mai usor.

Incet, va incepe sa apara conturul, ca un abur cald, de 1-2 cm, apoi va incepe sa prinda forma, culoare. Remarcati palma, tot bratul inconjurat de aceasta lumina.

Relaxati-va total si priviti spatiul din vecinatatea mainii, aerul (la 5 cm distanta, de exemplu in zona dintre degetul mare si cel aratator). Nu trebuie sa va fortati sa vedeti, pur si simplu vedeti. Pastrati-va privirea in acelasi punct si lasati-va sa va adaptati la noile informatii si cautari.

Simtiti-va liberi sa schimbati orice din ceea ce v-am prezentat, asta e doar maniera mea de lucru, dar sunt convinsa ca fiecare o are / o va descoperi pe a lui, cea care i se potriveste mai bine.

Pentru mine, pana acum a fost dificil sa ma joc asa, abia reuseam sa ma concentrez cu greu pe centimetrul din jurul degetelor, dupa minute bune de concentrare poate reuseam sa zaresc si culori. Dar in ultima perioada am facut mai multe exercitii de relaxare, am urmarit meditatia pe chakre cu mai multa deschidere, si probabil Ajna s-a dechis mai mult - de fapt toate chakrele.

Astazi a fost prima zi in care am reusit sa vad nuante si in jurul mainii, inconjurand-o ca o manusa de vreo 10 cm. Inca nu stiu exact ce am vazut, culorile erau pale si treceau din una intr-alta, erau nuante pe care le vedeam mai puternic (violet, verde, galben) dar cred ca de fapt trecerea era prin toate cele 7 culori, chiar daca rosul sau portocaliul nu le prea percepeam.

Mentionez ca nu ma uitam la mana mea. Iar culorile se repetau intr-un ciclu si in timp ce culorile se schimbau, si lumina era mai puternica sau mai slaba (ca la un potentiometru). Am simtit ca acel ciclu are legatura probabil cu bataile inimii - sau poate cu respiratia? Inca nu stiu daca e vorba de mine, sau de persoana care statea cu mana intinsa la vizualizare:D

O sa mai incerc si va mai povestesc ce iese..

Joaca frumoasa si voua!

Misiunea personala

Oare sunt singura care simte ca si-a gasit potecutza? Se zareste luminoasa, ma asteapta sa o incerc. Nu stiu ce e mai departe, e ascunsa se copaci. Dar ma cheama.

Si deja sunt pe ea. Mi-am inceput misiunea. Ce imbucurator e. Ce deplin. Sa ajuti un sufletel curios sa-si gaseasca propria potecutza.. Dar e mai mult de atat. Nu reusesc sa exprim. Sunt aici pentru mine si pentru ceilalti. Doar sunt. Plina de lumina, plina de iubire, daruind.

Va rog nu considerati cuvintele de mai sus lauda de sine, sunt doar ca sa ma determine, sa-mi construiasca drumul. Nimeni nu imi poate arata drumul meu mai bine ca mine. Raspunsurile sunt in interior.

Voi incerca sa fiu mai detasata. Intotdeauna am crezut in ceea ce simt si celor din jur le-am spus sa se bazeze pe ceea ce simt mai mult decat pe rational. Stiu in continuare ca asta e calea, dar am realizat ca detasarea e impulsul care ridica barierele care apar.

Lasa raspunsurile sa vina din interior, dar nu te atasa de ele, sau de intrebari. Lasa lucrurile sa curga. Implica-te, creeaza, dar accepta rezultatul - indiferent care e el. Detaseaza-te.

Traieste emotia, dar nu ramane in ea. Tu nu esti emotia. Tu esti lumina iar corpul tau e lumina la o anumita vibratie, materializarea luminii. Emotia vine din atasament asa ca solutia e sa te dez-atasezi. Sa fii indiferent fata de rezultat. Ca sa reusesti sa o faci, ajungi sa inveti sa accepti. Si odata cu acceptarea vine linistea, multumirea.

Eu acum probabil am ajuns sa ma atasez de aceasta multumire :)) Dar pur si simplu aleg sa ii dau drumul. Uit de ea ca sa o pot regasi data viitoare.

Prea multe metafore. Dar ceea ce scriu este pentru cei care cauta si inteleg.

Aleg sa nu ma mai limitez doar pentru ca am impresia ca ceea ce scriu nu e inteles de toata lumea. Aleg sa las orice sufletel sa inteleaga ceea ce spun.

Suntem luminitze ce stralucesc in intuneric cand totul e stins.

Luminitze pline de iubire care abia asteapta sa fie daruita :)
Asa ca deschideti-va bratele!

Neale Donald Walsch - Conversatii cu Dumnezeu

Walsch, Neale Donald - Conversatii cu Dumnezeu Vol 1

Publish at Scribd or explore others: Medical Literature

Walsch, Neale Donald - Conversatii cu Dumnezeu Vol 2

Publish at Scribd or explore others: Medical Literature

Ramtha - Reflectiile unui maestru despre istoria umanitatii

Ramtha - Reflectiile unui maestru despre istoria umanitatii (2 vol.)
Ramtha Vol I

Publish at Scribd or explore others:

Ramtha Vol II

Publish at Scribd or explore others:

sau aici:

Vol I - partea 1
http://docs.google.com/Doc?docid=0AYoMRgw7QQR-ZGZqazI3M21fMWZmNDlqaGNx&hl=ro

Vol I - partea 2
http://docs.google.com/Doc?docid=0AYoMRgw7QQR-ZGZqazI3M21fMGZ6N2dud2Zn&hl=ro

Vol II
http://docs.google.com/fileview?id=0B4oMRgw7QQR-NzVmNmNiODItYzIxYy00NTMzLTk3YTMtY2UyODNiMTllYjUy&hl=ro

Incredere

Increderea face ca ceea ce gandesti sa se transforme in realitate mai repede.

Iti propui ceva, dar apoi incepi sa iti faci probleme de ce piedici pot sa apara pe drum. Deci trimiti energie pentru a crea lucrul respectiv si energie pentru piedicile respective. Iti pui singur bete in roate.

Increderea transforma visul in realitate. Nu te mai indoi. Doar crede. Crede in tine. Crede in puterea ta, crede in perfectiunea ta si in faptul ca ti se cuvine tot. Alunga orice "dar daca.." din viata ta. Incearca.

Eu am experimentat asta in primul rand cu filmuletele din postarea Cele 7 chakre. La prima vizionare am fost reticenta, nu m-am lasat sa simt, sa traiesc complet meditatia. La a doua vizionare mi-am dat drumul mai mult, dar probabil tot nu in totalitate. Abia astazi am simtit cu adevarat ce inseamna sa renunti( to let go), sa crezi in ceea ce faci si sa te lasi complet purtat.

Nu pot descrie in cuvinte trairile, si oricum ar fi degeaba si de neinteles pana nu experimentati. Ceea ce pot spune este ca ceea ce am trait a fost pe masura gradului de abandonare - ceea ce s-a intamplat de fiecare data, la fiecare vizionare, insa nu am constientizat asta atat de mult pana acum.

Cand incepi sa ai incredere, viata se transforma. Amplifici puterea creatoare a gandului. Atunci cand ne dorim ceva cu adevarat, facem totul pentru asta ( asa ar trebui, nu? - mental, fizic..). Increderea materializeaza. Indoiala materializeaza si ea: piedici, nereusita. Ce viata alegi? Nu ai trait suficiente blocaje, suficiente momente de "ti-am spus eu ca nu merge"? Cine crezi ca a creat momentul respectiv?

Greu de acceptat? Atunci creeaza constient. In tot ce pornesti, paseste cu incredere. Pastreaz-o pe durata intregului proces.

Doar schimba-ti atitudinea. Ai incredere. Nu pierzi nimic incercand. Dar ai putea descoperi o viata mai aproape de realitatea pe care ti-o doresti.

Rupe barierele posibilului si creeaza TOTUL(orice) cu incredere.
Atat de simplu e!

Rugaciunea potentialelor

Rugaciunea tacuta este o recunoastere a Tot ce Este. In ea stiu ca fiecare rugaciune pe care am rostit-o cu voce tare este auzita de Spirit si stiu ca Spiritul mi-a dat tot ce i-am cerut. Este o recunoastere a faptului ca Sufletul meu este complet in Iubirea si Gratia lui Dumnezeu.

Este o recunoastere a statutului meu total de perfectiune si a starii de A Fi. Tot ce imi doresc, tot ce vreau sa co-creez, exista deja in realitatea mea. Eu o numesc Rugaciunea Tacuta, pentru ca stiu ca fiinta mea este deja implinita. Nu este nevoie sa-i cer ceva Spiritului, pentru ca deja acel lucru mi-a fost dat.


In inima mea, eu accept Fiinta mea perfecta.

Accept ca bucuria pe care am intentionat-o, exista deja in viata mea.

Accept ca iubirea pentru care m-am rugat, exista deja in mine.

Accept ca pacea pe care am cerut-o, exista deja in realitatea mea.

Accept ca abundenta pe care mi-am cautat-o, deja imi umple viata.


In adevarul meu, imi accept Fiinta mea perfecta.

Preiau responsabilitatile pentru propriile mele creatii,

Si toate lucrurile care sunt in viata mea.

Recunosc puterea Spiritului care este in mine,

Si stiu ca toate lucrurile sunt asa cum ar trebui sa fie.


In intelepciunea mea, accept perfectiunea Fiintei mele.

Lectiile mele au fost alese cu grija, de catre Sinele meu

Iar acum trec printre ele, in plina experienta.

Calea mea ma duce intr-o calatorie sacra, cu un tel Divin.

Experientele devin parte din Tot Ce Este.


Prin cunoasterea mea, accept Fiinta mea perfecta.

In acest moment, stau pe scaunul meu de aur

Si stiu ca Eu Sunt un Inger al Luminii

Ma uit la tipsia de aur – darul Spiritului –

Si stiu ca toate dorintele mele, au fost deja implinite.


Din iubire pentru Sinele meu, accept Fiinta mea perfecta.

Nu emit judecati si nu impovarez cu nimic Sinele meu.

Accept ca totul din trecutul meu mi-a fost dat din iubire.

Accept ca totul din acest moment provine din iubire.

Accept ca totul din viitorul meu va rezulta in imensa iubire.


In Fiinta mea, imi accept perfectiunea.

Si asa este.


transmisa de doamna Monica Visan
Newsletter Editura For You

Vin Sarbatorile!

Astept cu bucurie iarna. Sunt in general o persoana care prefera caldura, dar iarna are frumusetea ei de ne-inlocuit. Nu vreau sa-mi imaginez o iarna fara zapada.

Imi amintesc de copilarie cand faceam cazemate mai inalte ca mine, si intram cate 10 inauntru, sau anii de liceu, cand a nins atat de mult intr-o noapte incat dimineatza abia reuseam sa mergem pe drum spre scoala, zapada era pana la glezne dupa ce strazile au fost curatzate cu plugul :)) Cand ne-am trezit dimineatza, mama a fugit prima data in curte, la catzel - se speriase ca a ramas inzapezit in cusca :D

Drumul spre liceu trecea pe langa un parc, iar la intoarcere era placerea noastra sa ne agatzam de pinii albi, sa le usuram cracile pline de o schioapa cu zapada pufoasa. Auzisem la radio ca ar fi frumos sa avem spirit civic sa ii ajutam pe cei de la primarie, dar pentru noi totul era o joaca - trageam de cracile pline si ne veseleam cand reuseam sa scuturam zapada peste cate o persoana grabita si incruntata, care incepea sa ne bodoganeasca.
"-Ne-au trimis de la primarie" - ziceam importante.

In ultimii ani, de cand sunt in Bucuresti, prind cate o ninsoare serioasa aici cam o data pe an.. Noroc ca de sarbatori plecam la ai nostri, in Moldova, iar acolo... Iarna e alba .

Ador sa fiu calatoare in decembrie. De fapt eu sunt calatoare cam in toate lunile anului, dar in decembrie schimbam CD-urile din masina si punem colinde. Poate spuneti ca e prea mult (ca timp), dar daca eu nu sunt acasa cam ultimele 2 saptamani ale anului, simt nevoia sa sarbatoresc mai mult. De asta am ajuns sa ne luam si un bradutz mai rezistent (cu termen de garantie nedefinit..) pe care anul trecut l-am impodobit pe la sfarsitul lui noiembrie si l-am strans prin februarie cred :D

Acum inca nu l-am facut, dar vine Mosu' Nicolae si am devenit nostalgica. Nu uitati sa va spalati ghetutzele si sa va aliniati maine seara toti papuceii, ca poate se gandeste Mosu' ca ati fost cuminti anul asta si scapati de nuielusha... :P

Eu voi fi plecata de acasa, dar imi voi pregati papuceii oricum, poate primesc macar o mandarinutza..

Nu ii uitati pe cei dragi in aceasta zi de bucurie, un cadouash cat de mic face sa vibreze orice sufletzel, chiar daca e doar o nuielusha cu funditza rosie.

Si mai ales nu-i uitati pe cei care nu se mai cred copii.. cu totii avem nevoie de dragoste si un telefon prin care amintiti cuiva de departe ca Moshu' i-a lasat un cadou la voi lumineaza inimi.


Va doresc un week-end cu vin fiert si scortisoara, cu mandarine si multe zambete.

Sa aveti parte de cadouri cat mai... zglobii ;)

Grija de bani

Inevitabil ajungem la bani..
Inca nu imi este clara in totalitate aceasta problema.

Suntem ceea ce gandim, deci ceea ce gandim are consecinte. E greu sa iesi din niste tipare cu care ai fost hranit toata viata. Unul dintre aceste tipare pe care il constientizez ca nu e normal este: "sarac dar cinstit".

De ce nu e normal? Pentru ca intr-un fel stipuleaza ca toti oamenii saraci sunt cinstiti...

Oamenii sunt oameni. Moralitatea nu este determinata de cantitatea de bani din portofel/cont/ de sub saltea sau de datoria din banca.. Ai niste principii dupa care actionezi si ele se oglindesc in tot ce faci, inclusiv in banii care iti trec prin mana. Asa ca e lesne de inteles ca o persoana poate fi la fel de morala avand bani sau nu.

Iar cand banii incep sa nu ajunga, creste stresul, frustrarea si de multe ori ajungi sa-ti schimbi principiile sanatoase pentru a face bani cu care sa te intretii, deci pana la urma stresul celor saraci ii poate transforma din cinstiti in necinstiti cu usurinta :(

Suntem educati sa fim datori si nu sa acumulam, sa facem depozite. Pentru ca cine isi permite sa faca un credit, isi permite de fapt sa economiseasca acea suma lunar, pe toata perioada creditului. Intr-adevar, fara credit nu te folosesti de bunul pe care vrei sa ti-l cumperi decat dupa ce ai acumulat toata suma, dar ce mai conteaza 2-3 ani cand stii ca esti pe picioarele tale, nu esti dator la nimeni - unde mai pui ca nu platesti dobanda, ci eventual o castigi daca investesti banii intre timp..

Sunt clar impotriva creditelor. Sper sa nu fiu nevoita niciodata sa apelez la unul.. Prefer sa-mi iau masina la mana a doua, decat sa fiu la cheremul altora. E a treia masina pe care o avem. Prima, Espero, am dat 3400 USD pe ea, am vandut-o dupa 2 ani cu 2.900 euro. Intre timp am mai acumulat si am luat Nubira - 4000 euro. Dupa alti doi ani am luat Laguna, si ea veche de vreo 4-5 ani. Acum vine vremea sa o schimbam si pe ea. Si stiu ca suma pe care am alocat-o ultimei masini e mare, dar parca uneori nevoia te pacaleste si ajungi sa iti doresti inutilitati. Sa fie mai moderna, mai frumoasa. Sa aiba cutie automata si tot felul de smecherii fara de care nu te poti descurca! Si pentru toate dorintele astea tot noi ajungem sa tragem, sa ne dam timpul pe bani. De fapt ajungem sa ne cumparam masina cu timp, nu cu bani...

Ne lasam influentati atat de mult incat ajungem sa nu mai deosebim care sunt nevoile noastre adevarate. Ne ignoram sanatatea pentru a ne putea cumpara mai multe. Ne periclitam existenta noastra pentru niste dorinte induse. Eu nu sunt de acord sa o mai fac. Sunt capabila sa vad singura ce merita banii mei, nu doresc ma mai las influentata.

E greu sa nu fii in pas cu moda?
E usor sa fii cel/cea care iti doresti sa fii, care simti ca esti. Lasa prietenii sa te judece in liniste pentru ca nu te imbraci dupa ultimul racnet sau ca masina ta nu e noua.. Tu petreci mai mult timp cu tine si stii ce trebuie sa sacrifici pentru tot ceea ce iti "cer" ceilalti. Analizeaza la rece care sunt cu adevarat nevoile tale si orienteaza-te spre ele.

Invata-te sa pui de fiecare data si niste bani de o parte. Odata cu trecerea timpului, vei incepe sa acumulezi si constientizarea faptului ca exista acea suma care creste constant iti va aduce mai multa liniste.

Nu te gandi pe ce sa o cheltuiesti, las-o sa se adune. Vrei o casa, vrei o masina, dar stii ca inca nu iti ajunge - asa ca inca nu te gandi ce sa faci cu banii. Lasa-i sa se acumuleze. Vei simti cand va veni momentul sa ii folosesti. Pana atunci - ignora-i. Ca si cand n-ar exista. Lasa-i sa creasca. Permite-le sa vina la tine.

Din momentul in care ai strans primul banutz realizeaza ca scopul tau e atins. Deja nu mai exista intrebarea: cu ce pot sa imi iau.., deja a ramas doar o problema de timp. Vizualizeaza scopul in prezent si tot Universul va lucra pentru tine, ca sa iti indeplineasca dorinta.

Daca banul e bun sau rau, nu stiu. Stiu ca este la fel de util si inutil ca tot ce ne dorim. Daca as avea flori mai multe, m-as duce sa cumpar painea pe flori, nu pe bani. Ca pana la urma asta facem cu banii - troc. Fiecare da ceva ce stie(face) pe ceva ce stie/face altcineva.

Se spune ca banii poti sa-i creezi conform legii atractiei, ca pe orice altceva din viata. Eu personal nu am incercat, pentru ca inca ma intreb de ce/ daca am nevoie de ei... De asta am spus la inceput ca problemele mele nu sunt inca clarificate.. Cred in abundenta acestei lumi si stiu ca am orice am nevoie, iar banilor nu le gasesc un loc aici.

Pentru ca am nevoie de apa, mancare, caldura( ca tot e iarna) si un acoperis. Iubire. Aer. Si probabil iubirea e o dorinta, inca nu stiu daca e nevoie..

Si daca eu materializez(gandesc, cred) ceea ce stiu ca oricum voi avea mereu din abundenta, dispare dorinta, nelinistea, grija. Viata incepe sa se transforme si incepe sa primeasca in ea Fericirea.

Ca sa imi limpezesc gandurile

Am citit mai demult ca noi vorbim in special despre lucrurile care noua ne sunt neclare. Intram intr-o controversa pentru a ne gasi motive sa credem in ceea ce sustinem. Si remarc ca la fel se intampla cu mine, cu scrisul.

Inca nu stiu de ce am inceput acest blog. Stiu de ce l-am inceput, rational, dar ceva ma indeamna sa ofer, sa postez cat mai des ceea ce sunt, si e doar ceva ce simt, nu ceva ce inteleg.

Am trecut printr-o perioada in care cautam noi informatii, simteam ca vreau sa ma schimb si nu stiam cum. Si acum prin ceea ce postez sper sa ajut alte suflete intrebatoare sa-si gaseasca calea.

E mult spus. Inca nu am suficienta incredere in mine sa cred ca acum sunt capabila de asta, dar spre asta tind. Deja sunt pe drum... si zaresc destinatia!

Multe transformari in jurul meu in ultima perioada. Cautari, poate si multe frustrari, dar am incredere ca fiecare isi va gasi linistea. Schimbarile prin care trecem acum cu totii nu inseamna din punctul meu de vedere decat ca ne apropiem din ce in ce mai mult de Dumnezeu. Pana la urma asta inseamna ridicarea vibratiei...

Sunt o persoana care crede in multe lucruri. Crestinism condimentat cu taoism + multe alte arome ca ansamblul sa fie cat mai complet. Cred ca exista multe cai de a ajunge in acelasi loc. La Dumezeu. Sau pentru cei care nu se simt bine cu acest termen sa zicem Energie Creatoare, Sursa, Totul-si-Nimic, Iluminare.

Sunt multe cai pentru ca suntem diferiti. Si fiecare poate accede doar mergand pe drumul lui. Cand te ia mama de manuta si te duce la gradinita sau la scoala, asta nu inseamna ca te duci pentru ca vrei, pentru ca e calea ta. Dar cu timpul, poate deveni. Insa atunci deja incepi sa alegi: imi place asta, vreau sa merg la cursul asta, etc. Deci pana la urma chiar daca alegi o cale pe care merge majoritatea, tot iti pui amprenta personala. Si devine Calea Ta.

Asta e viata - am citit un proverb chinezesc care e atat de profund incat probabil doar daca il intelegi, fara sa ai nici o notiune despre energie, credinte sau puterea gandului, iti schimbi radical viata:

Daca un om face doar ceea ce se cere de la el, este un SCLAV.
Daca un om face mai mult decat ceea ce i se cere, este un OM LIBER.

Asa ca fiti liberi sa fiti!

Am inceput sa traiesc..

Au fost ani in care am citit si am stat. N-am facut nimic. N-am experimentat. Doar am filozofat..

Acum vreau sa simt, sa experimentez. Sa aplic ceea ce am invatat. Sa ma concentrez asupra mea si sa ma constientizez. Sa imi vad puterile, creatiile. Sa simt lumea din care fac parte, cum o influentez si cum ma afecteaza.

Ma joc.

Visez. Vise care par imposibile. Sunt curioasa cat de reale pot fi..

Am eliminat limitele din viata mea. Remarc ca inca nu in totalitate, dar ma educ sa cred ca totul este posibil.

Am invatat fara sa aplic. A sosit momentul punerii in practica. Am eliminat frica, a ramas doar iubirea si increderea. Si linistea...

Momentele in care imi amintesc ca suntem materializarea gandurilor noastre, ca ne putem transforma viata dintr-un gand, ma umplu de veselie si calm. Ce joc frumos traim!

Opt cai de a pastra echilibrul in timpul Schimbarii

de Meg Blackburn Losey

Pe masura ce constiinta se schimba, sunt cateva cerinte pentru cei ce aleg, de asemenea, sa se schimbe. Aceste cerinte decurg din Legea Universala si nu pot fi negate. Ele pot fi indeplinite doar din inima. Altfel, printr-o abordare rationala, vor parea neadevarate in confruntarea cu adevarul perceput. De remarcat ca acestea sunt, de asemenea, cai spre procesele de asceza. Nu reprezinta ceva nou, ci ceva ce a existat dintotdeauna. Doar perceptia lipsei, a putinului este deci noua.

Aceste cai sunt bazate pe geometria sacra a stelei tetraedrice, fiecare cale fiind un punct al stelei. Opt adevaruri ce sunt eterne. Fiecare in parte este doar o parte din intreg, asa cum si voi sunteti o parte din tot ceea ce exista si a existat vreodata.


Cele opt cai sunt:

– Trebuie sa ne admitem perfectiunea. Suntem si am fost mereu in Unicul, atat in origine, cat si in calatoriile noastre.

– Sa acceptam calatoria pentru care am venit. De ce sa ne impotrivim lucrurilor reale pe care am venit sa le invatam?

– Sa ne mentinem integritatea personala: acel adevar ce ne apartine printre toate celelalte lucruri, acea oportunitate pe care ne-o cream de-a afla adevarul din noi, nu acela ce ne-a fost conditionat de catre altii spre a-l percepe.

– Fiti asa cum simtiti si nu asa cum credeti ca va vad altii. Sunteti creati din Lumina, din har si, datorita acestui fapt, nu poate exista imperfectiune, ci doar ceea ce este din Spirit. Nu este nevoie sa va perfectionati, ci doar sa acceptati ca Dumnezeul vostru personal este perfectiunea fiintei voastre.

– Trebuie sa va acceptati valoarea. Acest lucru este diferit fata de-a va accepta perfectiunea. Valoarea va este perceputa dupa modul cum reusiti sa va integrati atat in lumea interioara, cat si in lumea exterioara, in care existati. Faptul de-a va percepe ca avand o valoare mai mare decat a unuia sau mai mica decat a altuia va poate lipsi de orice altceva.

– Acceptati-va puterea. Sunteti puternici si mareti. Adevarata putere nu vine din Eu-l nostru, ci din uniunea intr-Unul a Spiritului nostru. Adevarata putere e puterea blanda. Sunteti din Lumina si aparenta alcatuire confuza este esenta din care toate lucrurile sunt facute. A te teme de puterea interioara sugereaza ca esti mai neinsemnat decat toate celelalte lucruri. Cu adevarat, puterea este din har, care vine neconditionat. Ea nu este prin abuz sau pentru a o folosi in mod negativ. Adevarata putere este Iubirea, dorinta de-a trai ca un co-creator prin toate oportunitatile ce vi se ofera.

– Luati-va valorile, perfectiunea, puterea, harul in lumea voastra. In prezentul ce este mereu aici, Schimbarea vine doar din practicarea ei. Asta inseamna ca, pentru ca Schimbarea sa aiba efect, trebuie sa ne-o insusim. Trebuie sa-ti impui principiile, sa nu ascunzi ceea ce stii. De-a lungul istoriei, ceea ce este ascuns este vazut ca fiind erezie in conformitate cu normele acceptate. Pentru a schimba asta, trebuie sa fie create noi norme unanim acceptate, in pace si har, in virtutea evolutiei voastre in adevarata Lumina din care sunteti creati.

– Iubiti-va pe voi insiva si atingeti cu iubire pe oricine intalniti. In timp ce toate energiile se schimba, ce veti accepta de la altii si ce veti lasa in urma? Ii puteti vedea pe toti cei din jur ca pe niste oglinzi ale fiintelor voastre, iar suferinta lor, de asemenea, se afla undeva in voi si bucuria lor se afla in inimile voastre. De aceea intamplatoarele gesturi de tandrete fac o diferenta asa mare. De cate ori ati spus: „Prin harul lui Dumnezeu voi merge”? E adevarat. Mereu a fost asa.


Si, bineinteles, pe masura ce ne vom insusi aceste cai, trebuie sa ne amintim sa respiram. Respiratia noastra ne foloseste mai mult decat pentru simplul fapt de-a ne oxigena corpul. Ea ne curata si ne hraneste cu energie. Fiecare respiratie ne purifica si, fiind purificati, sistemul nostru energetic se misca mult mai usor si cu o mai mare claritate a comunicarii in universul constiintei, aratandu-ne ce sunt trairile noastre, ca si ce ar putea fi. Cand nu respiram pentru ca suntem incordati, energiile noastre se restrang, devenind din ce in ce mai lente, asa incat manifestarea noastra devine lenta sau chiar limitata.

Sursa: Editura For You Newsletter

Cum mi-am schimbat viata alaturi de voi

Am început sa scriu pentru ca asa îmi găsesc mai coerent nişte răspunsuri. Am început sa postez ceea ce scriu pentru ca pun preţ pe sinceritate si am înţeles ca societatea nu e ceva de sine stătător ci noi toţi, toate sufleţelele adunate o formăm - iar pentru a schimba ceva, fiecare din noi în parte trebuie sa înceapă sa schimbe ceva asupra lui.

Am vrut sa dau exemple ca se poate. Despre asta e de fapt acest blog: ce caut, cum caut si unde ajung. Mă bucur sa vad ca exista persoane interesate de acest subiect, care se întorc pe aceasta pagina. Pana la urma, fiecare are ceva de spus si pentru fiecare exista cineva care are de invatat de la el.

Ceea ce vreau sa spun de fapt aici, prin tot, este sa faceti ceea ce simtiti, ceea ce va spune inima. Cand va ascultati inima e uimitor cata fericire apare! Doar pentru ca daruiesti, pentru ca faci totul din toata inima. Suntem vibratie si atunci ceea ce emitem, atragem. Daruind vei dobandi.

Nu e doar o fraza spusa ca sa impresioneze, analizand-o un pic veti vedea ce mult adevar se ascunde in spatele ei. Unul din principiile cele mai importante ale vietii. Se aplica in tot: in ceea ce aveti, fizic, dar si din punct de vedere al relatiilor.

Si acum privind un pic mai adanc, in momentul in care daruiesti ceva, inseamna ca ai. Stii ca ai acel lucru, pentru ca altfel nu l-ai putea darui. Si constientizarea acestui lucru poate aduce multe momente de fericire.

De exemplu: am doar 5 lei in portofel. In momentul in care dau 1 leu de pomana, realizez ca l-am dat pentru ca il aveam... il aveam in plus...

Si in momentul in care mintea ta e convinsa in fiecare moment ca ai in fiecare clipa tot ce iti este necesar, ba chiar si ceva in plus, cu care ii poti ajuta pe cei care au nevoie, viata ta vibreaza in consecinta. Energia gandului tau atrage energii de aceeasi vibratie, si cu cat gandul e mai puternic, materializarea e mai placuta.

Lasati-va liberi si veti descoperi de multe ori ca ceea ce va doriti vine la voi prin cai nebanuite. Nu va fi necesar sa achizitionati unele din lucrurile pe care le doriti si de multe ori cand nu gasiti solutii, ele vor aparea de la cei din jur in momentele in care nici nu va asteptati. Tot Universul va lucra in favoarea voastra cand incepeti sa va creati viata constient.

Ceea ce va spun, va spun din experienta, din ceea ce am reusit sa fac cu viata mea. Si aplic inca totul la un nivel atat de inconstient, de mic si nestructurat, incat ma mir ca iese! Si iese intr-un timp din ce in ce mai scurt. Intr-o zi mi-am amintit ca n-am mai facut de mult un puzzle si ma gandeam de unde pot lua unul frumos. Intr-o saptamana-doua am primit unul cadou. Si exemplele sunt multe, la niveluri diferite ale dorintelor, de la ceea ce mananc zilnic, ce fac in fiecare zi si pana la relatia pe care o am si care s-a transformat.

E important sa va ganditi fara a dori lucrul respectiv, pentru ca daca va concentrati pe faptul ca vreti, atunci Universul va aduce in viata voastra dorinta. Ganditi-va ca si cand deja aveti tot, imaginati-va folosind lucrul respectiv si fiti constienti ca il aveti deja.

E ca si atunci cand suntem bolnavi, ne punem intrebarea: ne omoara aceasta raceala? Nu. Atunci inseamna ca suntem deja pe drumul spre insanatosire. Chiar daca apogeul racelii nu a trecut. Deja nu mai e o problema de insanatosire, ci o problema de timp. Asa se intampla cu tot ce dorim sa materializam in viata noastra. Gandul constient il aduce in prezent. Lasati orice indoiala de o parte si fiti constienti ca meritati tot!

Bine-nteles, in momentul in care ajunge sa se materializeze ceea ce doriti puteti spune ca e doar o coincidenta, cum a fost in exemplul meu cu puzzle-ul, ca de fapt totul s-a intamplat doar din motive + consecinte rationale.

Dar daca e mai mult decat atat?


Later Edit:
Si ca sa fie clar pentru toata lumea ca totul e doar o maaare coincidenta universala, am descoperit ca si altii au vorbit azi despre aceleasi lucruri pe blogurile lor, si in consecinta va recomand si eu cu caldura sa vedeti filmul "The Secret", film pe care nici eu nu l-am vazut inainte, dar care prezinta exact aceleasi idei pe care le-am expus si eu mai sus: unde pleaca gandul, pleaca energia.



Vizionare placuta!

Astazi mi-am iubit durerile

Totul e plin de Dumnezeu. Aerul, pamantul, noi...

Astazi am experimentat asta. Am vrut sa constientizez prezenta lui Dumnezeu in tot. Atata timp cat doar vorbesti despre asta, nu poti intelege complet. Asa ca am vrut sa traiesc.

Mi l-am imaginat umpland aerul din camera. Multa iubire si bucurie. L-am simtit pe birou, in birou, in fibra lemnului si mi s-a umplut inima de iubire si recunostinta. Apoi am inteles ca daca e in tot, este si in mine. Am inchis ochii si am inceput sa il iubesc si sa ma iubesc. Multumire deplina.

Apoi am realizat ca partile corpului care ma suparau, care ma dureau, le ignoram in aceasta imbratisare mentala. Pai e normal ca Dumnezeu e in tot. Si am inceput sa-l iubesc pe Dumnezeul din toate bucatelele din mine. Ce traire completa! Sa-ti mangai toate bucatelele, sa te guduri pe langa partile speriate, sa le dai curaj si bucurie. Sa le linistesti si sa le arati ca le adori, ca nu sunt singure, ca fac parte din totul pe care-l reprezint. Ca acest tot se va ingriji in fiecare moment de ele sa le fie cat mai bine.

Le-am simtit energia si m-am recunoscut pe mine in relatiile cu ceilalti. Aceeasi teama de a nu se ridica la inaltimea asteparilor, de a nu fi perfecte. Le-am simtit fericirea cand li s-a aratat ca nu conteaza cum sunt, ca sunt iubite doar pentru ca exista.

Poate ca o sa spuneti ca sunt povesti, dar incercati. Incercati sa va iubiti zonele care va dor, sa le iubiti din toata inima. Sa va jucati cu ele ca si cu un copil care inca nu merge la scoala, sa le educati, sa le eliberati de teama si suparare. Sa le fiti parinte grijuliu si iubitor.

Ce inseamna, de fapt, schimbarea?

Căutam schimbarea... dar oare ea exista cu adevărat? Mă schimb sau doar văd altfel lucrurile? Ca si cand as avea o pereche de ochelari cu lentilele pastel, totul apare acum altfel.
Realizez ca m-am schimbat, vad altfel lucrurile - dar sunt tot eu. Aceeaşi, cea de ieri. Doar un pic mai conştientă. Cu ochii deschisi mai tare, ajungand cu privirea pana mai departe...

Deci pana la urma totul e constant, se schimba doar optica, perspectiva, culoarea ochelarilor :) Si acum apare atat de clar principiul: nu este rău, nu este bine, doar este... Doar întorci cubul si-l priveşti de pe alta parte, alta faţetă, din alt unghi.

Partea cea mai interesantă este ca putem roti cubul pe toate feţele. Fiecare alege faţa care îi place mai mult. Poţi alege sa vezi paharul pe jumătate plin, pe jumătate gol sau pur si simplu sa nu-l vezi... Apoi te miri de ce l-ai vărsat: pur si simplu nu l-ai văzut. Ti-ai făcut programul atat de bine incat erai perfect conştient ca paharul nu e acolo. Ai ales sa-l ignori si apoi ajungi sa te întrebi de ce s-a intamplat ce s-a intamplat.

Viaţa e individuală, personală. Fiecare alege ce vrea. Dar una din problemele acestei societăţi este ca ne-am obişnuit sa alegem pentru noi ceea ce ne recomanda alţii.

Dar suntem toti capabili sa facem alegerea potrivita, fiecare pentru sufleţelul lui.

Lasă îndoiala de o parte si crede ceea ce vezi. Nu ai cum sa vezi din unghiul tău aceeaşi faţetă a cubului cu cel care sta de partea cealaltă a mesei! Poate doar schimband locul..

Dacă crezi fără sa vezi ceea ce îţi spune cel de pe partea cealaltă, vei ajunge sa crezi în ceilalţi, si nu în tine, nu în Dumnezeul din tine. Dar el e în fiecare moment cu tine, el de fiecare data îţi arată ce e pentru tine, depinde doar de tine cand alegi sa îţi dai jos ochelarii cu lentile colorate ;)