Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona. (A. Einstein)

vineri, octombrie 30, 2009

Continua!

Am citit mai demult ca uneori, cand urmezi o anumita directie in viata, sunt momente in care iti pierzi motivatia. Momente in care ajungi sa te intrebi 'de ce' sau 'cum am putut sa ajung eu aici?' sau sa crezi ca n-are nici un sens sa continui sa mergi pe acelasi drum.

Si in acele locuri scria ca trebuie sa continui sa faci lucrurile in care ai crezut odata, chiar daca pe moment iti pierzi increderea sau motivatia.

Faptul ca alta data ai considerat aceasta cale ok, faptul ca pentru o perioada mai lunga de timp ai mers in aceeasi directie fara intrebari ar trebui sa fie suficient ca sa intelegi ca acesta poate fi doar unul din acele momente in care te-ai indepartat un pic de tine.

Eu am trait asemenea momente si ma bucur ca stiam aceasta teorie atunci cand am intrat in momentele in care am vrut sa renunt. Mai ales daca e vorba de o cale spirituala, mai mult decat alta de orice alt fel, ratiunea tinde sa ne puna la incercare limitele si daruirea.

Am inteles ca experientele fiecaruia sunt diferite, ca fiecare 'vede' altceva, probabil atat cat isi permite in fiecare moment, atat cat se lasa... atat cat este dispus sa accepte. In momentele in care cei din jur par sa progreseze intr-un ritm mai 'real', nu trebuie sa uitam ca singura competitie care conteaza este in noi.

Poti sa incerci sa-i ridici pe cei din jurul tau, poti sa tragi de ei, sa te lupti pentru ei, dar nu reusesti sa misti nimic daca ei nu doresc. In schimb situatia e cu totul alta cand vine vorba de TINE. Pentru tine chiar poti face totul!



Poti chiar sa-ti transformi visele in..

REALITATE!

miercuri, octombrie 28, 2009

De ce?

Am vazut Opus. Printre alte chestii interesante mai spunea acolo o alta chestie interesanta: ca trebuie sa analizezi bine de ce vrei anumite lucruri, care sunt motivatiile tale.

Cu cat reusesti sa raspunzi la mai multe 'de ce'-uri, cu atat castigi mai multa putere ca sa iti duci gandul la materializare.

OPUS-ul (2009) from FreeYourMind on Vimeo.



Contravine un pic cu ceea ce am incercat sa aplic in ultima perioada. La mine 'de ce'-urile erau la ordinea zilei..

De fapt erau un pic de altfel de 'de ce'-uri:
- de ce s-a intamplat asta
- de ce a trebuit sa faca asa
si altele din aceeasi gama...

Acum, incepand sa pun intrebarea inainte de a incepe sa fac ceea ce imi doream, am descoperit ca multe raspunsuri veneau din personalitatea mea, din orgoliu - nu prea reuseam sa gasesc 'de ce'-urile venite din suflet.

Poate ca nici nu exista 'de ce' la care sa raspunda ne-ratiunea. Dar alea sunt momentele in care pur si simplu stii ce ai de facut. Nu stii de ce, dar stii ca trebuie facut.

Iar eu sunt o persoana care crede ca nu exista trebuie...
Sau cel putin asta am crezut in ultimii ani. Acum tind sa zic ca oricum nu conteaza, totul e un tot.

marți, octombrie 27, 2009

Lista mea

Mi-a povestit un prieten ca a primit odata o tema pentru acasa. Ideea era sa faca o lista cu toate lucrurile care ii plac la el si toate lucrurile care-l nemultumesc. O lista pe care sa scrie cu toata sinceritatea ceea ce considera in regula cu el si ceea ce il deranjeaza.

Dupa ce lista era gata, trebuia sa o dea cuiva sa o citeasca.

Mi-a povestit ca a facut-o si a lasat-o vreo saptamana pe noptiera, pana intr-o zi cand niste prieteni au venit in vizita... si lista a ajuns in mana lor din intamplare... trecand de la unul la altul, pana au citit-o toti.

Mi-a spus cum s-a simtit: fierbea, vroia sa o ia din mana lor, sa o rupa. Apoi se gandea: ' dar poate nu a citit paragraful ala' - si apoi tot el isi raspundea: 'cum sa nu-l citeasca?! sigur l-a citit!...'

Copiii care au citit, au ajuns sa faca si ei propriile lor liste, care au ajuns de la unii la altii... Fiecare a incercat sa treaca peste neacceptarile proprii...

Eu am aflat povestea de vreo doua zile. Am inceput sa spun atunci cateva din lucrurile pe care le-am acuzat la mine si care par greu de recunoscut in fata altora... dar raspunsul pe care l-am primit a fost sa-mi fac listutza mea, in scris!

Se pare ca pana acum am gasit scuze :D.
Dar stiu ca o sa o fac!
Chiar sunt curioasa daca o sa fiu atat de curajoasa incat sa o postez si pe blog! :P

Vi-l mai amintiti pe Curaj, nu? Curaj, catelul fricos, care de fiecare data facea ceea ce era de facut..... Un simpatic! Preferatul meu, ever!

luni, octombrie 26, 2009

Nu exista nimic de pierdut!

Nu poti sa pierzi nimic atunci cand nu ai nimic de pierdut!

Obisnuim sa ne atasam (sau sa zic mai bine sa ma atasez.. sa nu mai vorbesc in numele altora..)

Deci: inainte ma legam de multe, imi placeau lucruri, actiuni, persoane - pe care vroiam sa le repet sau sa nu le pierd.. Suferinte venite din dorinta de a pastra. De a avea. De a repeta. Din grija ca poate n-o sa mai am.... Nu vroiam sa renunt la ceea ce era 'al meu'!

Dar viata e schimbare, e unda, e oscilatie. Pentru ca ceva sa poata sa vina, trebuie sa ii faci loc. Adica, degeaba vrei un pahar cu vin, daca paharul tau e plin cu apa! Trebuie sa consumi intai apa ( sa o bei, sa o arunci, sa o pui in alt vas, etc..) ca sa poti umple din nou paharul.

Trebuie sa eliberezi ca sa primesti. Trebuie sa daruiesi, ca sa iti vina. E frecventa, e oscilatie, e unda. E Yin-Yang. Transformare. Golul tinde sa fie umplut si plinul sa se tranforme in opusul sau. Totul e schimbare. E firesc. Natural. As zice chiar.. constant. :)

Acum stiu ca daca vreau o masina noua, trebuie sa renunt la atasamentele mele fata de masina pe care o am, eventual sa o dau, sa o vand, sa o scot cumva din viata mea. Acelasi lucru e valabil pentru lucruri, persoane, activitati. Iubiri, bani... inca cu spiritualitatea nu mi-e clar! Probabil tb renuntat la dorinta de a avea, de a progresa, etc. mai degraba decat la lucruri in fapt...

Curajul de a face ceea ce ne cere inima e cel pe care trebuie pus accentul aici!.... :)
Incredere si putere sa schimbam ceea ce a venit momentul sa schimbam!

Iubire!

miercuri, octombrie 14, 2009

Avem nevoie de dileme?

M-am intors. A trecut ceva timp (?!? - de parca ceva chiar ar trece, sau doar noi suntem rataciti in a observa evenimente disparate..).


Au fost momente si momente. Liniste, durere, dileme, raspunsuri, panica, indoiala, multumire. De toate. Dorinta de a ma reintoarce la ceea ce am lasat in urma, la obisnuintele mele.

Inca ma mai framanta unele intrebari, daca am renuntat la anumite lucruri doar din orgoliu.. Cu siguranta nu "doar", dar ma intreb daca asta a fost un motiv? Stiu in adancul meu ca nu, ca am facut ceea ce trebuia sa fac, dar chiar si asa, faptul ca alegerea mea m-a facut sa ma simt bine, ca si cand m-as fi razbunat, m-a bulversat un pic.

Pentru ca nu asta doresc sa cultiv in mine, si faptul ca unele actiuni ale mele mi-au adus sentimente de satisfactie in acest domeniu m-a facut sa ma intreb daca de asta am actionat cum am actionat. M-am simtit puternica. Si pare dificil de vazut daca am actionat din suflet sau din puterea ego-ului.

Greu de acceptat ca, poate, m-a putut bucura sa ranesc. Au existat momente in care, pe langa durerea pe care am simtit-o pentru ca am creat suferinte prin plecarea mea, m-am si bucurat. Nu imi place sa vad aceasta latura a mea si cam de fiecare data cand bucuria aparea, incercam sa o diminuez, sa o fac sa dispara.

Acum ajung sa ma intreb. E doar o judecata a mea? Cu siguranta da. Daca suntem TOT, atunci inseamna ca in fiecare moment si sufar si ma bucur, si plang si rad, si daruiesc si pretind, sunt si calma si iritata. Poate ca doar mintea mea poate percepe de cele mai multe ori doar o singura fateta - dar avand in vedere ca de multe ori reusesc sa vad si ce simt eu si ce simte interlocutorul meu, sa simt si bucurie si tristete legate de acelasi subiect, sa vad si partea creatoare si partea distructiva, apare sigur ca dualitatea e doar o iluzie.

Si atunci cum ramane cu diversele stari prin care trecem? Inca ma acuz atat de mult cand pastrez o stare de indoiala, suparare, intrebari - si chiar durere fizica creata de stres! Dar stiu ca toate trec, chiar si atunci cand vrei sa pastrezi ceva, se schimba, se transforma, dispare - deci de ce ma invinovatesc pentru nefericirea mea? Pentru clipele in care ma ratacesc?

Poate de fapt nu sunt ratacita de loc. Poate de fapt fericirea e o iluzie - chiar mai mare decat suferinta. Pentru ca o cautam, o vrem! O dorim! Si asta ne poate atrage. Ne poate face sa uitam de noi, in cautarea ei. Pe cand drumul e exact invers: mergi in tine, gaseste-te, iar fericirea nu e decat o consecinta...


***

Si acum, ca tot veni toamna (abia de cateva zile, nu e ciudat? in alti ani pe 6 septembrie la mare inghetam de frig..:D) si padurile arata incredibil, acordati-va cateva minute sa observati culorile. Poate parea ca 'nu e timp' de un iesit la padure, dar copacii ne inconjoara oriunde suntem (chiar si pe net :D).


Va pupic cu drag!

Sufletzele curioase

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Practical Guide to FREE ENERGY Devices - Patrick J. Kelly

o carte de peste 2000 de pagini cu patente, motorase, scheme - numai bune de puse in practica

http://www.free-energy-info.co.uk/

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx