Raportat la postarea de ieri - am vorbit despre experientele minunate pe care le-am avut in timpul si dupa exercitiul de respiratie pe care l-am facut. Acum o sa vorbesc un pic despre ceea ce a fost inainte...
Ieri a fost o zi ok pentru mine, in care m-am simtit bine - relativ cu zilele anterioare, in care am fost agitata, nemultumita, nedumerita. Ieri a fost o zi mult mai ok..
Am avut un vis, pe care mi l-am reamintit dimineatza - ceea ce e mare lucru pentru mine, pentru ca in medie nu stiu daca am 2 vise pe luna pe care sa mi le reamintesc dimineata - iar visul pe care l-am avut e inca atat de proaspat pentru mine acum, dupa mai bine de 24 de ore...
Apoi am avut grija de mine, de sufletzelul meu sa zic. Am mai stat pe la pranz vreo ora cu gandul in/la mine si a fost de bine: am dat peste niste chestii care m-au bulversat un pic - prin felul in care am realizat ca ma afectau, si a ramas ca mai pe seara sa continui cu analiza. Cam asta era situatia in care ma gaseam inainte sa incep exercitiul despre care am povestit in postarea de mai jos.
Deja se inserase si stiam ca trebuie sa incep. Doar ca ratiunea/corpul meu isi tot gasea de toate de facut: hai sa ies pana pe balcon, as vrea sa mananc o gogoasha, as putea sa ma joc acum un pic pe calculator, acum nu e un moment potrivit de mediatie, in care sa ma gandesc la mine, nu e momentul sa stau doar cu mine, etc.... Orice, numai sa nu ma apuc!
Personalitatea mea, o parte din ea, era intr-o razvratire continua.. si e asa de o perioada.. de cand a vazut ca nu o mai bag in seama.. simte ca-si pierde din puteri, din controlul pe care-l avea si acum incerca diverse tertipuri.. E interesant de privit, uneori e dureros de trait.. Ma lupt eu cu mine si imi dau seama in acelasi timp ca nu cu mine ma lupt...
Ma intrebam cu ceva vreme in urma ce inseamna personalitate multipla. Acum ma simt. Vad ca in acelasi moment sunt parti din mine care trag in mai multe directii, diferite. Pe unele parti le ignor, le spun sa taca, dar la partile din mine, la personalitatile care isi iau o seriozitate spirituala, tind sa le dau credit.
De ce as crede in personalitatile mele spirituale mai mult decat in celelalte? Doar pentru ca ele s-au adaptat sa traiasca dupa niste principii in care cred? Sunt tot umane si nu spirit, sunt la fel de stravezii ca si celelalte..
Doar parte din intreg. Capabile sa oglindeasca doar o parte din realitate, din adevar.
Si atunci inteleg ca orice raspuns primesc (din interior sau din exterior) inteleg ca este incomplet si ca exprima doar o fatzeta - si ca trebuie sa reusesc sa vad si celelalte ipostaze pentru a putea intelege ansamblul, cauzele si efectele, starile.
Si din nou, asta e doar o sclipire a oglinzii cu mii de fezte...
Alambicati mai suntem...
( a se citi minunati! )
Living is challenging!
Ieri a fost o zi ok pentru mine, in care m-am simtit bine - relativ cu zilele anterioare, in care am fost agitata, nemultumita, nedumerita. Ieri a fost o zi mult mai ok..
Am avut un vis, pe care mi l-am reamintit dimineatza - ceea ce e mare lucru pentru mine, pentru ca in medie nu stiu daca am 2 vise pe luna pe care sa mi le reamintesc dimineata - iar visul pe care l-am avut e inca atat de proaspat pentru mine acum, dupa mai bine de 24 de ore...
Apoi am avut grija de mine, de sufletzelul meu sa zic. Am mai stat pe la pranz vreo ora cu gandul in/la mine si a fost de bine: am dat peste niste chestii care m-au bulversat un pic - prin felul in care am realizat ca ma afectau, si a ramas ca mai pe seara sa continui cu analiza. Cam asta era situatia in care ma gaseam inainte sa incep exercitiul despre care am povestit in postarea de mai jos.
Deja se inserase si stiam ca trebuie sa incep. Doar ca ratiunea/corpul meu isi tot gasea de toate de facut: hai sa ies pana pe balcon, as vrea sa mananc o gogoasha, as putea sa ma joc acum un pic pe calculator, acum nu e un moment potrivit de mediatie, in care sa ma gandesc la mine, nu e momentul sa stau doar cu mine, etc.... Orice, numai sa nu ma apuc!Personalitatea mea, o parte din ea, era intr-o razvratire continua.. si e asa de o perioada.. de cand a vazut ca nu o mai bag in seama.. simte ca-si pierde din puteri, din controlul pe care-l avea si acum incerca diverse tertipuri.. E interesant de privit, uneori e dureros de trait.. Ma lupt eu cu mine si imi dau seama in acelasi timp ca nu cu mine ma lupt...
Ma intrebam cu ceva vreme in urma ce inseamna personalitate multipla. Acum ma simt. Vad ca in acelasi moment sunt parti din mine care trag in mai multe directii, diferite. Pe unele parti le ignor, le spun sa taca, dar la partile din mine, la personalitatile care isi iau o seriozitate spirituala, tind sa le dau credit.
De ce as crede in personalitatile mele spirituale mai mult decat in celelalte? Doar pentru ca ele s-au adaptat sa traiasca dupa niste principii in care cred? Sunt tot umane si nu spirit, sunt la fel de stravezii ca si celelalte..
Doar parte din intreg. Capabile sa oglindeasca doar o parte din realitate, din adevar.
Si atunci inteleg ca orice raspuns primesc (din interior sau din exterior) inteleg ca este incomplet si ca exprima doar o fatzeta - si ca trebuie sa reusesc sa vad si celelalte ipostaze pentru a putea intelege ansamblul, cauzele si efectele, starile.
Si din nou, asta e doar o sclipire a oglinzii cu mii de fezte...
Alambicati mai suntem...
( a se citi minunati! )
Living is challenging!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu