Tot ce gandesti

..traiesti.

Tot!

Sunt lucruri in care am vrut sa cred, pe care le-am preluat ca idei frumoase, de genul: "ce minunat ar fi daca ar fi asa" si chiar asa si este :)

Cel mai mult sunt surprinsa de faptul ca lucrurile se intampla dupa cum cred! Stiu ca trebuie sa-mi fie din ce in ce mai usor sa ACCEPT ca pot avea o influenta atat de mare in viata mea, in tot ce se intampla in jurul meu doar prin ceea ce gandesc..

E de pe alta lume...

Dar se intampla.. Am spus la un moment dat ca prietenul meu va avea masina, casa, de asta am si putut cu usurinta sa renunt la masina mea, sa i-o dau tatalui meu - si chiar inainte sa fac asta - hop tzop prieten, masina, apartament in care m-am mutat, apoi casa la munte, copaci, veveritze, padure... :)

Mi-am amintit ca a mai fost un moment in care mi-am dorit o relatie la distanta, sa fiu mai libera, sa am mai mult timp pentru mine - si am vazut ieri ca deja traiam asta..

Mi-am dorit sa stau singura si m-am mutat singura.

E drept ca lucrurile mai putin placute care mi s-au intamplat, am avut tendinta sa nu le accept in viata mea la fel, cu aceeasi bucurie :D Dar stiu ca apar din acelelasi motive: au fost in mintea mea la un moment dat.

Spunea saptamana trecuta o prietena niste chestii care fac mintea sa se scurtcircuiteze un picushor... Ea a fost obligata, fortzata la un moment dat. Si a realizat ca totul s-a intamplat conform gandurilor din capul ei. Daca inainte vorbea cu partenerii ei si le spunea sa o tina intr-un anumit fel, sa o oblige un pic, acum cand isi amintea de viol era uimita ca totul a decurs conform planului din mintea ei.

Atat de puternici suntem!

Oare cum ar fi sa constientizam ce gandim si sa ne oprim din gandurile care ne fac sa ne agresam noi pe noi?!

Am descoperit ca am trait evenimente pe care le-am inteles intr-un anumit fel atunci si care m-au facut sa-mi fac niste principii - iar eu traiesc in continuare conform acestor principii chiar daca acum nu mai cred in ele.. si vreau sa le scot din mine, din minte. - si mai ales din viata. Sunt principii create in urma unor traume poate mai mici sau mai mari, unele atat de vechi ca uneori pare greu sa vad ce a creat acel principiu si sa inteleg ce am de schimbat ca sa pot renunta la el..

Oricum, ceea ce am inteles e ca creez continuu, constient sau inconstient si faptul ca am pus numele blogului EU SUNT nu e intamplator, si asta m-a ajutat sa devin.

Iarasi, fraza scrisa in josul paginii de postari:

Deschide ochii: Esti mai aproape decat crezi!

a adus asta in viata mea.

Am dorit sa creez asta altora, sa constientizeze ce simplu e, si eu sunt cea care am trait-o, experimentat-o si acum sunt surprinsa si bucuroasa!

Mi s-a spus foarte des ca ma fixez prea mult pe exterior, ca toate raspunsurile mele sunt in mine. Dar traind pentru altii, daruind, incercand sa ajut, facand-o din inima, am realizat mai apoi ca pe mine m-am ajutat si mie mi-am daruit (de fapt asta e raspunsul meu venit din mine, nu?! ;) ). Nu pot descrie in cuvinte bucuria pe care am trait-o cand mi s-au intors anumite actiuni, cand pur si simplu persoane pe care le pot numi cel mult cunoscuti mi-au purtat de grija sau m-au rasfatzat, alintat, mi-au vorbit cu ingaduinta si intelegere, cu iubire si tandrete.

Am avut si eu momentele mele de glorie (!!!) in care spuneam ca sunt neinteleasa dar nu am putut face generalizari, de genul 'oamenii sunt rai' - de cativa ani am ales sa cred ca oamenii sunt doar oameni, cu momente mai bune sau mai grele, momente care iti cer mai multa sau mai putina putere ca sa treci peste ele, putere pe care toti o avem. De asta am oferit intelegere, asa cum am inteles-o eu in fiecare moment.

Iar acum mi se intoarce in calupuri :)

Mi-am dat seama ca cred, in puterea gandului, a creatiei. Si ma distrez de mine cand reusesc sa-mi dau seama cat de mult ma limitez uneori in creatiile mele. De ex.: vreau un prieten care sa creada in ce cred eu! Iar asta s-a tradus intr-o perioada prin: ar trebui sa fie si el la cursul pe care-l fac.. =))

Unde e libertatea, increderea? Cum am lasat eu liber sa vina la mine pe cai nebanuite?!

Sabloanele mintii noastre sunt multe si unele peste altele, a le scoate afara cere o multa consecventa si putere de observare. De ex. spui ca ai vrea sa traiesti undeva, ca ai nevoie de o casa (4 pereti sa spunem - si deja am ajuns la prima limitare neconstientizata - ca tb sa fie 4 numarul de pereti). Apoi spui ca gandesti liber si nu te iei dupa modele deja limitative, dar oare iti poti imagina in mintea ta o casa care sa nu aiba peretii drepti sau acoperis?!

Cat de adanc mai merg aceste linii pe care ni le-am trasat singuri, cat de mult mai putem sa ne auto-limitam in fiecare zi si apoi sa ajungem sa credem ca suntem nefericiti si nu vrem sa vedem de unde ni se trage! Mi-ar place sa cred ca am scapat din acest ciclu.

Prefer sa zic ca EU SUNT FERICITA chiar si atunci cand nu reusesc sa vad asta. Stiu ca sunt fericita, ca fericirea e in mine, ca orice alta atitudine, doar ca poate pe moment atentia mea este ocupata pe alta directie. Pentru ca EU SUNT.


Nu intamplator am dat peste urmatorul citat chiar inainte sa incep aceasta postare:

"Ati revenit aici pentru a-l experimenta pe Dumnezeu, pentru a intelege Sinele, pentru a trai principiile lui EU SUNT.

Iar principiile lui EU SUNT, cuprind tot ceea ce este fiecare dintre voi - fiecare atitudine, fiecare emotie, fiecare personaj, fiecare situatie iluzorie creata in taramurile gandului, numite Dumnezeu."

Ramtha - Cartea Alba