Am plecat saptamana trecuta de acasa, cu un scop relativ bine definit: sa aduc ceva nou in viata mea. In zilele anterioare se conturase o imagine si mi se parea ca ceea ce imi doresc a aparut in viata mea si ca urmeaza sa traiesc ceea ce mi-am dorit. Asa ca mi-am facut bagajelul, pentru o perioada indefinita, si am purces la drum...
Cu o zi inainte de plecare aparuse un element nou in traseu, o oprire neprevazuta - care m-a pus un pic pe ganduri, mi-a adus ceva dileme. Am spus totusi ca trebuie facuta, daca vreau sa merg mai departe - trebuie sa-mi depasesc starile de frica, dorinta sau vinovatie daca vreau sa ajung unde mi-am propus.
Asa ca am purces in cele din urma la drum...
Prima parte a calatoriei a fost ok, acea oprire neprevazuta de care mi-a fost frica am depasit-o cu brio si am fost mandra de cum a iesit.. Mai apoi insa, socul a fost maxim.
Nici n-am reusit sa ajung in locul scopului propriu-zis al calatoriei ca am realizat ca am si dat peste ceea ce cautam. Era in fata ochilor mei si era deja in viata mea, doar ca ceatza de pe ochi nu ma lasase o perioada de timp sa vad clar.
Am inteles ca alegerile se fac pentru noi, am inteles ca traim de multe ori ceea ce ne dorim si nu vedem, pur si simplu atentia noastra e fixata pe altceva in loc sa vedem ca traim deja ceea ce ne dorim!
Vorbind azi cu o prietena, am inteles din experientele amandorura, ca noi vedem lucrurile care sunt de facut, dar ii delegam pe altii - 'uite, vorbeste tu cu X ca se simte prost si are nevoie de un pic de sprijin' sau orice 'fa tu asta' - cand de fapt toate pe care le vedem sunt doar ale noastre de facut. Pentru ceilalti nu sunt la fel de importante, nu sunt la fel de vizibile si apoi nu vor fi facute cu aceeasi daruire.
Asa ca atunci cand vezi ceva, ca cineva ar trebui sa faca ceva, sa stii de fiecare data ca este vorba doar despre TINE!
:*
Asa ca am purces in cele din urma la drum...
Prima parte a calatoriei a fost ok, acea oprire neprevazuta de care mi-a fost frica am depasit-o cu brio si am fost mandra de cum a iesit.. Mai apoi insa, socul a fost maxim.
Nici n-am reusit sa ajung in locul scopului propriu-zis al calatoriei ca am realizat ca am si dat peste ceea ce cautam. Era in fata ochilor mei si era deja in viata mea, doar ca ceatza de pe ochi nu ma lasase o perioada de timp sa vad clar.
Am inteles ca alegerile se fac pentru noi, am inteles ca traim de multe ori ceea ce ne dorim si nu vedem, pur si simplu atentia noastra e fixata pe altceva in loc sa vedem ca traim deja ceea ce ne dorim!
Vorbind azi cu o prietena, am inteles din experientele amandorura, ca noi vedem lucrurile care sunt de facut, dar ii delegam pe altii - 'uite, vorbeste tu cu X ca se simte prost si are nevoie de un pic de sprijin' sau orice 'fa tu asta' - cand de fapt toate pe care le vedem sunt doar ale noastre de facut. Pentru ceilalti nu sunt la fel de importante, nu sunt la fel de vizibile si apoi nu vor fi facute cu aceeasi daruire.
Asa ca atunci cand vezi ceva, ca cineva ar trebui sa faca ceva, sa stii de fiecare data ca este vorba doar despre TINE!
:*
2 comentarii:
Am inteles sa traiti!
Ma execut dupa ordin :))!
:))
e de bine, zic ;)
pup dulce! :*
Trimiteți un comentariu