Traim viata, evenimente, ne suparam pe unii, pe altii pentru ce ne-au facut. Evoluam. Invatam iertarea. Incepem sa-i iertam, sa-i acceptam asa cum sunt, sa-i acceptam ca ne-au ranit, ca ne-au facut sa suferim, ca ne-au facut troaca de porci. Intelegem ca s-a intamplat asa pentru ca asta trebuia sa traim noi ca sa intelegem ceva, ca sa.. evoluam.
Ii acceptam acum cu mai multa ingaduinta pe cei din jur in momentele in care par ca fac ceva care sa ne deranjeze. Intelegem ca ceea ce ne deranjeaza e in noi.
Si la un moment dat cineva ne spune ca ne iubeste. Oare putem accepta la fel de usor iubirea pe cat de usor acceptam sa iertam pe cineva care 'ne-a gresit'?
Acceptam sa fim iubiti?
Acceptam ca MERITAM sa fim iubiti?
Acceptam cat suntem de minunati?
Acceptam sa fim totul pentru cineva?
Acceptam ca suntem totul pentru noi?
Si acum am ajuns la etapa urmatoare: a inlocui fiecare persoana I-a plural (noi) cu persoana I-a singular (eu).
Ii acceptam acum cu mai multa ingaduinta pe cei din jur in momentele in care par ca fac ceva care sa ne deranjeze. Intelegem ca ceea ce ne deranjeaza e in noi.Si la un moment dat cineva ne spune ca ne iubeste. Oare putem accepta la fel de usor iubirea pe cat de usor acceptam sa iertam pe cineva care 'ne-a gresit'?
Acceptam sa fim iubiti?
Acceptam ca MERITAM sa fim iubiti?
Acceptam cat suntem de minunati?
Acceptam sa fim totul pentru cineva?
Acceptam ca suntem totul pentru noi?
Si acum am ajuns la etapa urmatoare: a inlocui fiecare persoana I-a plural (noi) cu persoana I-a singular (eu).
Sunt recunoscatoare pentru ceea ce sunt. Sunt minunata!
Ma accept si ma aprob.
Ma iubesc.
Ma accept si ma aprob.
Ma iubesc.
Postări
3 comentarii:
interesant!
oare putem sa facem asta?
nu vom reusi sa ne depasim conditia pana in momentul in care devenim ceea ce ne dorim. atata timp cat avem asteptari, atata timp cat credem ca suntem facuti "troaca de porci" si ne victimizam, iar parerea celorlati nu o luam in calcul si atata timp cat ne credem inocenti si nu ne dam seama ca noi putem la randul nostru sa ranim pe altii sa provocam suferinta altora prin asteptarile noatre prin principiile noastre de viata. atata timp cat avem o ideea despre cum ar trebui sa fie iubirea si cum ar trebui sa se desfasoare si sa se consume anumite situatii nu vom reusi sa intelegem nimic din ce suntem si nu o sa ne putem depasii conditia.
De acord cu tine, sa devenim ceea ce dorim - dar intrebarea mea este - oare nu suntem deja? doar ca nu vedem, nu stim cu siguranta, avem inca prea putina incredere ca suntem, ca putem :) (cel putin asta e punctul in care ma vad eu uneori)
E exact acelasi lucru cu a avea asteptari si a crede ca altcineva in afara de noi ne poate rani.
Spuneai de parerea celorlalti - eu cred ca cel mai bun raspuns il gasesti in interior, el iti spune de fiecare data raspunsul, fie ca e dat de tine, fie iti spune "uite, x ti-a dat exact raspunsul de care aveai nevoie" - iar de obicei am remarcat ca suntem deranjati cand parerea noastra nu este luata in considerare - si asta e o problema de imagine, nu de adevar. Pentru ca cine stie, intelege ca fiecare alege cand sa accepte in viata lui informatia si cand sa o transforme in adevar propriu.. Fiecare cu momentul lui..
Sunt de acord ca principiile pot provoaca suferinte, dar le pot provoaca celui care le are - ceilalti pot suferi cel mult pentru principiile sau asteptarile altuia din cauza principiilor personale, raportate la ceilalti.
Ceea ce spui despre iubire, "atata timp cat avem o idee despre cum ar trebui sa fie", e valabil in orice domeniu, e felul in care ne limitam - la ceea ce cunoastem. Pana cand nu uitam tot ce stim si nu avem curajul sa traim, sa credem in ceva nou, necunoscut, neexperimentat, suntem in acelasi loc :)
O zi minunata iti doresc, si poate data viitoare o sa lasi si un nume, sa nu mai fiu doar eu cu niste cuvinte pe un LCD.. si cu gandul zburand hai-hui prin univers spre un sufletzel mai mult sau mai putin cunoscut ;)
Pot sa confirm ca sufletelul e cel care mananca uneori cu furculita :)).Ce frumos e sa ne privim evolutia :X
Trimiteți un comentariu