... orice altceva as mai scrie e inutil.
Si totusi...
:))
Prezentul e plin. Tristetea vine din gand, din planuri si griji. Cand faci ceea ce simti, ceea ce "iti vine" - vine si fericirea. Cand blochezi, cand nu te lasi sa traiesti, sau altfel spus "cand traiesti rational" - aici ajungi: intr-o stare rationala de fericire :) - incompleta!
Nu am cuvinte sa exprim fericirea care vine din clipa traita, din experimentarea prezentului cu tot ceea ce aduce, din primirea vietii cu bratele deschise. Si tot ajung in dorinta de a face planuri si de a "sti" (planifica) ceea ce-o sa vina... Sunt o ciudata. Am experimentat, am inteles, dar tendinta inca mai e de a ma reintoarce in trecut, de a trai "rational"!...
Am inteles ca merit tot. Merit sa sper la toate visele mele, la orice ideal pe care l-am avut vreodata. Nu mai vreau sa ma auto-limitez - asa ca nu o mai fac. Traiam o viata care ma nemultumea pe alocuri, dar acum uit de ea, uit supararile, invidiile, fricile si imi aduc in fata ochilor un viitor nou, bazat pe un prezent diferit, si nu pe un trecut cunoscut.
Imi aduc in viata atitudini noi: atat de frumos scria Cristiana intr-unul din e-mailurile ei: "Adevarata calatorie a descoperirii inseamna nu a cauta taramuri noi, ci a vedea cu ochi noi." (Marcel Proust) - asa ca in week-end am mers pe un drum cunoscut, care ma stresa prin faptul ca era prea ingust in primul rand, apoi pentru ca era plin de gropi - si l-am privit cu ochi noi. Am avut o alta atitudine. Am condus linistita, observand totul in jur, oprindu-ma mai des - si in final am realizat ca stresul nici macar n-a aparut si ca eram calma.
Aplic aceeasi atitudine in multe momente, in intalniri cu persoane cunoscute de la care inainte as fi avut anumite asteptari - acum nu le mai am, acum ma intreb cum voi fi placut surprinsa in momentele care urmeaza. Si cam asta se intampla: sunt placut surprinsa.
Imi aduc surpriza in viata, ma las sa experimentez noul, fara a mai avea asteptari. E atat necunoscut in ceea ce ne inconjoara, iar noi tot avem tendinta de a merge pe urme cunoscute. Nu e de mirare ca suntem nemultumiti :)
Citeam zilele trecute intr-o carte de Osho ca plictiseala e de fapt semnul ca ai invatat o experienta, ca ai depasit-o, ca ti-a ajuns - e momentul potrivit sa incerci ceva nou, sa cunosti altceva. Orice!
VIATA!
Si totusi...
:))
Prezentul e plin. Tristetea vine din gand, din planuri si griji. Cand faci ceea ce simti, ceea ce "iti vine" - vine si fericirea. Cand blochezi, cand nu te lasi sa traiesti, sau altfel spus "cand traiesti rational" - aici ajungi: intr-o stare rationala de fericire :) - incompleta!
Nu am cuvinte sa exprim fericirea care vine din clipa traita, din experimentarea prezentului cu tot ceea ce aduce, din primirea vietii cu bratele deschise. Si tot ajung in dorinta de a face planuri si de a "sti" (planifica) ceea ce-o sa vina... Sunt o ciudata. Am experimentat, am inteles, dar tendinta inca mai e de a ma reintoarce in trecut, de a trai "rational"!...
Am inteles ca merit tot. Merit sa sper la toate visele mele, la orice ideal pe care l-am avut vreodata. Nu mai vreau sa ma auto-limitez - asa ca nu o mai fac. Traiam o viata care ma nemultumea pe alocuri, dar acum uit de ea, uit supararile, invidiile, fricile si imi aduc in fata ochilor un viitor nou, bazat pe un prezent diferit, si nu pe un trecut cunoscut.
Imi aduc in viata atitudini noi: atat de frumos scria Cristiana intr-unul din e-mailurile ei: "Adevarata calatorie a descoperirii inseamna nu a cauta taramuri noi, ci a vedea cu ochi noi." (Marcel Proust) - asa ca in week-end am mers pe un drum cunoscut, care ma stresa prin faptul ca era prea ingust in primul rand, apoi pentru ca era plin de gropi - si l-am privit cu ochi noi. Am avut o alta atitudine. Am condus linistita, observand totul in jur, oprindu-ma mai des - si in final am realizat ca stresul nici macar n-a aparut si ca eram calma.
Aplic aceeasi atitudine in multe momente, in intalniri cu persoane cunoscute de la care inainte as fi avut anumite asteptari - acum nu le mai am, acum ma intreb cum voi fi placut surprinsa in momentele care urmeaza. Si cam asta se intampla: sunt placut surprinsa.
Imi aduc surpriza in viata, ma las sa experimentez noul, fara a mai avea asteptari. E atat necunoscut in ceea ce ne inconjoara, iar noi tot avem tendinta de a merge pe urme cunoscute. Nu e de mirare ca suntem nemultumiti :)
Citeam zilele trecute intr-o carte de Osho ca plictiseala e de fapt semnul ca ai invatat o experienta, ca ai depasit-o, ca ti-a ajuns - e momentul potrivit sa incerci ceva nou, sa cunosti altceva. Orice!
VIATA!
Postări
6 comentarii:
remediul pentru tristete este veselia, da un truism...asa dupa cum tot ceea ce daruim, ne daruim.
multumesc, draga mea!
chiar ieri am avut o experienta de genul asta, am ajutat pe cineva intr-o treaba, altcineva m-a intrebat cum de fac acel lucru.. si m-am gandit atunci ca ajutand, m-am ajutat pe mine in acel sens. comentariul tau a venit cumva sa-mi confirme ca sunt pe drumul bun. nu vreau sa o dau in orgoliu (ceea ce este deja, daca m-am gandit la asta) - dar chiar cred si eu ca vibratia pe care o emiti, o primesti inapoi. de asta cred ca e important ca tot ce facem, sa facem din suflet si cu bucurie.
sa ai o seara placuta!
Draga Iunia, am vazut de curand doua documentare, nu sunt 100% de veridicitatea lor, dar unele idei sunt 100% de aplicat. cel mai recent este http://video.google.com/videoplay?docid=-2108270310800824396&hl=ro
Codul lui Moise ii spune, iar celuilalt Water,numai ca nu am acum un link. Sper sa-ti placa:)
hei, felicitari pentru fondul sonor, imi place foarte tare Snatam Kaur, ii ascult frecvent, vis a vis de postarea ta ... pe vremea cand ma intrebam de ce repet aceleasi greseli, imi ocupam mintea si sufletul inutil cu un blocaj ... ai dreptate, am invatat si eu cu greu sa ma las surprinsa de orice ar veni, sa dau drumul (let go) asteptărilor ... asta e, we live, we learn. iti doresc o seara frumoasa !
Dragele mele, multumesc de comentarii.
Filmul cu Apa l-am vazut, e cu adevarat misto, schimba principii.. cel putin la mine a avut efectul asta :) - celalalt nu l-am vazut inca.
Andrea, comentariul tau l-am citit intr-un moment in care tocmai traiam ca in trecut, cu aceleasi asteptari, asa ca mi-a reamintit cine sunt si pe ce drum vreau sa merg de acum incolo. E usor sa spui (sa crezi) ca ai trecut peste o stare, e un pic altceva sa o traiesti in fiecare moment. Dar puterea e in noi si putem fi orice dorim :)
Surprize placute!
Si totusi simtim nevoia de a scrie...desi stim ca este inutil. Scriem pana nu mai scriem sau pur si simplu asa suntem?
Trimiteți un comentariu