Apare cu fiecare dorinta de a schimba ceva... e inertia, obisnuinta, dorinta de a pastra lucrurile neschimbate...
Cand spun cuiva ca m-am apucat de un nou curs de cautare de sine ma priveste cu neincredere. Nu conteaza despre ce curs e vorba, la fel s-a intamplat de fiecare data pana la urma... Si dupa discutii cu unii si cu altii ajung si eu in momentul indoielii.. daca sunt pe calea buna, daca ceea ce cred exista, daca am puterea de a vedea adevarul... Care adevar?!..
Sunt zile si zile. Zile in care sunt fluturash si zile in care nu stiu pe unde m-am ratacit. Sau mai bine zis in care nu vreau sa vad pe unde m-am ratacit, in care nu vreau sa ma vad, sa vad ca gandurile mele intr-o anumita directie ma fac sa ma ratacesc...
Si iar sunt bine si iar vine cineva si-mi spune ca am luat-o gresit. Acum deja le vad ca pe niste teste. Deja ma afecteaza mai putin. Stiu ca nimeni nu-mi poate arata calea mea, ca eu singura o cunosc. Fiecare isi traieste viata dupa alte principii, asa ca eu n-as putea fi fericita dupa reteta celui de langa mine care cu adevarat vrea sa ma ajute - pentru ca e reteta lui personala care i se potriveste. Consider ca suntem toti la fel, dar fiecare e diferit. Fiecare are alte blocaje si alte deschideri. Daca le-am avea la fel, probabil reteta unuia ar functiona pentru toti...
Si uneori nu mai am intrebari, pur si simplu sunt; iar alteori caut frenetic - nu ma pot linisti. Ajung uneori sa ma indoiesc de tot ce cred, de tot ce "mi s-a spus" - rationalul nu mai vrea sa auda de toate lucrurile pe care nu le-a vazut niciodata si pe care nu le cunoaste.. Clarviziune, entitati, vieti trecute.. Lucruri in care cred dintotdeauna probabil, sunt acum puse sub semnul indoielii pentru ca am inceput sa schimb ceva.. ajung sa rad eu de mine, dar in acelasi timp ma indoiesc. Pur si simplu traiesc amandoua starile in acelasi timp. E un pic ciudat...
Cred in credinta. "Credinta cat un bob de mustar si vei muta muntii!". Simplu. :)
Si increderea inseamna sa ma las dusa.. sa nu mai controlez nimic. Sa fiu o frunza dusa de vant..
Cand spun cuiva ca m-am apucat de un nou curs de cautare de sine ma priveste cu neincredere. Nu conteaza despre ce curs e vorba, la fel s-a intamplat de fiecare data pana la urma... Si dupa discutii cu unii si cu altii ajung si eu in momentul indoielii.. daca sunt pe calea buna, daca ceea ce cred exista, daca am puterea de a vedea adevarul... Care adevar?!..
Sunt zile si zile. Zile in care sunt fluturash si zile in care nu stiu pe unde m-am ratacit. Sau mai bine zis in care nu vreau sa vad pe unde m-am ratacit, in care nu vreau sa ma vad, sa vad ca gandurile mele intr-o anumita directie ma fac sa ma ratacesc...
Si iar sunt bine si iar vine cineva si-mi spune ca am luat-o gresit. Acum deja le vad ca pe niste teste. Deja ma afecteaza mai putin. Stiu ca nimeni nu-mi poate arata calea mea, ca eu singura o cunosc. Fiecare isi traieste viata dupa alte principii, asa ca eu n-as putea fi fericita dupa reteta celui de langa mine care cu adevarat vrea sa ma ajute - pentru ca e reteta lui personala care i se potriveste. Consider ca suntem toti la fel, dar fiecare e diferit. Fiecare are alte blocaje si alte deschideri. Daca le-am avea la fel, probabil reteta unuia ar functiona pentru toti...
Si uneori nu mai am intrebari, pur si simplu sunt; iar alteori caut frenetic - nu ma pot linisti. Ajung uneori sa ma indoiesc de tot ce cred, de tot ce "mi s-a spus" - rationalul nu mai vrea sa auda de toate lucrurile pe care nu le-a vazut niciodata si pe care nu le cunoaste.. Clarviziune, entitati, vieti trecute.. Lucruri in care cred dintotdeauna probabil, sunt acum puse sub semnul indoielii pentru ca am inceput sa schimb ceva.. ajung sa rad eu de mine, dar in acelasi timp ma indoiesc. Pur si simplu traiesc amandoua starile in acelasi timp. E un pic ciudat...
Cred in credinta. "Credinta cat un bob de mustar si vei muta muntii!". Simplu. :)
Si increderea inseamna sa ma las dusa.. sa nu mai controlez nimic. Sa fiu o frunza dusa de vant..
Postări
Un comentariu:
fain blog. am dat peste el cautandpe google "eu sunt"... pentru ca despre asta scriam pe blogul meu.
o sa te citesc, spor la scris!
Trimiteți un comentariu