Simti sa mergi pe un drum, sa intreprinzi o actiune. Apar indoielile, intrebarile.
"De ce sa o fac?!". Nu gasesti nici o logica. Sau uneori gasesti chiar si logic raspunsurile, dar ceva te nemultumeste, simti ca inca nu ai vazut scopul motivant.
Apoi in jurul tau incep sa se desfasoare diverse: unele te ajuta pe drumul tau, altele iti par bete in roate. Si mai zaresti in sclipirile de luciditate ca totul e exact asa cum trebuie sa fie. Ca esti pe drumul bun.
Continui. Ideal ar fi ca indoielile si intrebarile sa fie inlaturate. Sa iti amintesti (sa traiesti clipa de clipa) ca totul merge cum trebuie. Simti ca trebuie sa continui. Ca mai e de mers in aceasta directie pe care ai pasit. Ca mai e de invatat. De trait. De descoperit.
Lucurile nu se desfasoara poate exact cum ti-ai dorit si nu intelegi de ce. In umanitatea ta te intrebi daca ai gresit pe undeva... Apoi, dupa un moment de zbor in gol, iti apare exact in fata raspunsul. Frumos, desenat, colorat, subliniat cu markerul.. Evident, iti vine sa zici. Doar ca trebuia sa traiesti, ca sa intelegi. Cu cinci minute inainte nici nu ti-ar fi trecut prin minte, erai prins in incercari si suferinte iluzorii, dar acum zici: "EVIDENT!".
Noroc cu cele pe care le mai traim si noi, ca ne mai desteptam! :)
Oare in afara de "a intelege" mai exista vre-un alt scop determinant al actiunilor noastre?
"De ce sa o fac?!". Nu gasesti nici o logica. Sau uneori gasesti chiar si logic raspunsurile, dar ceva te nemultumeste, simti ca inca nu ai vazut scopul motivant.
Apoi in jurul tau incep sa se desfasoare diverse: unele te ajuta pe drumul tau, altele iti par bete in roate. Si mai zaresti in sclipirile de luciditate ca totul e exact asa cum trebuie sa fie. Ca esti pe drumul bun.
Continui. Ideal ar fi ca indoielile si intrebarile sa fie inlaturate. Sa iti amintesti (sa traiesti clipa de clipa) ca totul merge cum trebuie. Simti ca trebuie sa continui. Ca mai e de mers in aceasta directie pe care ai pasit. Ca mai e de invatat. De trait. De descoperit.
Lucurile nu se desfasoara poate exact cum ti-ai dorit si nu intelegi de ce. In umanitatea ta te intrebi daca ai gresit pe undeva... Apoi, dupa un moment de zbor in gol, iti apare exact in fata raspunsul. Frumos, desenat, colorat, subliniat cu markerul.. Evident, iti vine sa zici. Doar ca trebuia sa traiesti, ca sa intelegi. Cu cinci minute inainte nici nu ti-ar fi trecut prin minte, erai prins in incercari si suferinte iluzorii, dar acum zici: "EVIDENT!".
Noroc cu cele pe care le mai traim si noi, ca ne mai desteptam! :)
Oare in afara de "a intelege" mai exista vre-un alt scop determinant al actiunilor noastre?
Postări
5 comentarii:
eu as pune "intelegerea" dupa "bucurie" :)
iar bucuria nu o confund cu hlizeala ori distractia din "manaci si te distrezi" ori alte sloganuri publicitare ;)
bucurie, in sensul de implinire as spune.. iar aceasta implinire cred eu vine ca o consecinta a unui lucru bine realizat, dus pana la capat - si inteles, deci transformat in intelepciune..
Apropo de cale.. pe diploma mea de absolvire era trecut urmatorul citat:
„Pluteste drept inainte si daca pamantul pe care il cauti nu exista inca (Mergi drept inainte si daca drumul nu exista), fii sigur ca Dumnezeu il va crea inadins pentru a-ti rasplati indrazneala " Reginei Isabela către Cristofor Columb
superb!
:)
tocmai ”indoielile„ umane fac drumul uman existential.
biologic: inmultirea
sufleteste: impartasirea
mental: a crede (perisabilul lui a sti)
supraconstient: a reflecta
umbra: a divide
primul safir FIINTARE-FIINTA ca trecere a infinitului prin sine insusi(a se arata siesi insusi)
prin al doilea safir indoire (fragmentare).
Trimiteți un comentariu