Despre atentie

Dupa cum spun de la inceputul acestui blog, lucrurile se schimba pentru mine. Invat multe lucruri noi si experimentez. Senzatii noi, imagini noi imi trec prin fata ochilor, multe trairi necunoscute mie pana acum si as dori sa le impartasesc cumva celor care le cauta asa cum stiu ca si eu le-am cautat.

Am inteles ca pentru fiecare cuvintele inseamna altceva. Daca pentru mine copac inseamna o anumita imagine (trunchi + coroana verde) poate pentru cel de langa mine acelasi cuvant inseamna radacini, trunchi si frunze dese/rare sau chiar flori / fructe. Diferentele nu sunt mari, dar ele exista - si ele conteaza destul de mult atunci cand discutam despre constiinta, sine, eu.

De asta cred necesar ca fiecare sa-si caute adevarul propriu si nu sa ia ceva spus de altcineva ca adevar absolut. Poate de fapt ideea e aceeasi, poate adevarurile chiar coincid la nivel de gand, dar cuvintele uneori pot duce in eroare si ne pot face sa intelegem altceva decat se vrea spus...

Banuiesc ca majoritatea oamenilor experimenteaza imagini care se succed prin fata ochilor. Pentru mine vizualizarea a fost intotdeauna foarte importanta. Mi-a dat incredere in obiectivele pe care mi le-am propus - cam toata viata cred m-am imaginat la finalul lucrului pe care-l aveam de facut si ma vedeam bucuroasa, fericita, realizata. Sunt convinsa ca aceasta optica m-a ajutat mult in tot ceea ce mi-am dorit.

Acum am ajuns sa remarc alt tip de vizualizare. Sunt momente in care stau cu ochii inchisi si ma gandesc la mine - si imi simt privirea. Ochii au de obicei tendinta de a se uita in jos. Ma straduiesc sa ii aduc sa se uite inainte. Remarc ca ajung in alta stare. Corpul se relaxeaza si apare linistea si bucuria. Apoi imi indrept atentia mai sus.

In momentele in care sunt prea agitata nu pot sa o fac, corpul meu parca refuza sa mentina privirea in sus, ajunge sa ma deranjeze calmul adus de concentrarea intr-o zona de o alta vibratie. Sunt momente si momente. Depinde doar de mine pe ce vreau sa ma concentrez, carei parti din mine vreau sa-i dau mai multa importanta

Am descoperit in acest joc al privirii o modalitate de a ma verifica unde imi este atentia. O modalitate simpla de a-mi reaminti cine vreau sa fiu, spre ce tind...

Inca ceva, despre gand:

Am citit in "Cartea Alba" - Ramtha ca noi ne aflam intr-un fluviu de ganduri, dar ca alegem sa le vedem doar pe cele pe care le recunoastem, cu care suntem obisnuiti si in mica masura permitem gandurilor total noi sa apara. Oare cum ar fi daca am permite gandurilor de frecvente mai inalte sa ne imbogateasca viata?