Ieri mi-am hranit orgoliul. Ia sa va arat ce am gasit scris despre mine, oare voi n-ati fi reactionat la fel?
Eu sunt
Ganduri sincere ale unei entitati evadate din perceptia materiala
si mai mult, am primit si pe e-mail felicitari de la cineva necunoscut pentru blog.
Nu mai vorbesc de comentariile de la postarea anterioara!
Dar cu adevarat si eu simt ca am progresat.
Prefer sa primesc comentarii contra in general, pentru ca atunci pot sa vin cu argumente sa imi sustin punctul de vedere, dar cand raspunsurile voastre imi spun ca e bine, ca sunt pe calea cea buna, atunci incep sa ma intreb daca chiar merg in directia care trebuie... Nu mai trebuie sa combat nimic, asa ca ajung sa ma gandesc mai profund la ceea ce fac si scriu, unde sunt.
De ce spun ca am progresat? Pentru ca acum reusesc sa identific momentele in care sunt trista si fac ceva pentru a iesi din starile care nu ma mai caracterizeaza. Diferenta e enorma, fata de acum un an sa spun, cand stateam eu pe mine in depresia mea, nu faceam nimic sa ies de acolo si inca mai si credeam ca e o stare normala, ca poate sunt chiar fericita!
De ce cred ca am progresat? Pentru ca reusesc sa-mi dau seama de anumite lucruri care mi se intampla si cum de ajung sa le traiesc. Am auzit de cateva ori o buna prietena spunand ca a ajuns sa traiasca ceea ce a judecat. Acum asta mi s-a intamplat si mie, sau abia acum am realizat ca de asta am trait o anumita experienta.
Ma consideram la un anumit nivel, ca merit una-alta, si acum cativa ani in urma am judecat pe cineva ca isi doreste prea putin, ca alege sa se plaseze intr-un loc confortabil, fara risc. In week-end am trait aceeasi senzatie, ceea ce am gandit despre ea, am simtit pe pielea mea: m-am simtit in locul ei. Si cand am realizat, pe langa durerea aparuta inevitabil, a aparut si fericirea intelegerii, intelepciunea, acceptarea.
Cu toate ca abia acum, scriind, incercand sa-mi gasesc cuvintele, am ajuns la substrat: exact cum am spus mai sus: am ales confortul si mi-am permis mai putin decat sunt. Si totusi curajul nu imi lipseste :)
Deci e rost de schimbari. Inca! Dar avand in vedere ca de ani de zile spun ca noi suntem schimbare, ca singurul lucru constant in viata e schimbarea, ce altceva as putea atrage?
E ceea ce imi place! Simt ca traiesc!
E un subiect pe care-l voi aborda alta data poate mai pe larg, dar daca pana acum ceva timp parca stateam in expectativa intrabandu-ma oare cand incepe viata mea, acum simt ca deja am inceput sa o traiesc de ceva timp.
Eu zic ca e de bine...
Eu sunt
Ganduri sincere ale unei entitati evadate din perceptia materiala
si mai mult, am primit si pe e-mail felicitari de la cineva necunoscut pentru blog.
Nu mai vorbesc de comentariile de la postarea anterioara!
Dar cu adevarat si eu simt ca am progresat.
Prefer sa primesc comentarii contra in general, pentru ca atunci pot sa vin cu argumente sa imi sustin punctul de vedere, dar cand raspunsurile voastre imi spun ca e bine, ca sunt pe calea cea buna, atunci incep sa ma intreb daca chiar merg in directia care trebuie... Nu mai trebuie sa combat nimic, asa ca ajung sa ma gandesc mai profund la ceea ce fac si scriu, unde sunt.
De ce spun ca am progresat? Pentru ca acum reusesc sa identific momentele in care sunt trista si fac ceva pentru a iesi din starile care nu ma mai caracterizeaza. Diferenta e enorma, fata de acum un an sa spun, cand stateam eu pe mine in depresia mea, nu faceam nimic sa ies de acolo si inca mai si credeam ca e o stare normala, ca poate sunt chiar fericita!De ce cred ca am progresat? Pentru ca reusesc sa-mi dau seama de anumite lucruri care mi se intampla si cum de ajung sa le traiesc. Am auzit de cateva ori o buna prietena spunand ca a ajuns sa traiasca ceea ce a judecat. Acum asta mi s-a intamplat si mie, sau abia acum am realizat ca de asta am trait o anumita experienta.
Ma consideram la un anumit nivel, ca merit una-alta, si acum cativa ani in urma am judecat pe cineva ca isi doreste prea putin, ca alege sa se plaseze intr-un loc confortabil, fara risc. In week-end am trait aceeasi senzatie, ceea ce am gandit despre ea, am simtit pe pielea mea: m-am simtit in locul ei. Si cand am realizat, pe langa durerea aparuta inevitabil, a aparut si fericirea intelegerii, intelepciunea, acceptarea.
Cu toate ca abia acum, scriind, incercand sa-mi gasesc cuvintele, am ajuns la substrat: exact cum am spus mai sus: am ales confortul si mi-am permis mai putin decat sunt. Si totusi curajul nu imi lipseste :)
Deci e rost de schimbari. Inca! Dar avand in vedere ca de ani de zile spun ca noi suntem schimbare, ca singurul lucru constant in viata e schimbarea, ce altceva as putea atrage?
E ceea ce imi place! Simt ca traiesc!
E un subiect pe care-l voi aborda alta data poate mai pe larg, dar daca pana acum ceva timp parca stateam in expectativa intrabandu-ma oare cand incepe viata mea, acum simt ca deja am inceput sa o traiesc de ceva timp.
Eu zic ca e de bine...
Postări
4 comentarii:
Nu cumva incerci sa intri în matritza spiritualistului modern , creat de miscarea New Age??!! Am frecventat persoane care sunt adepte ale acestei , gandiri, si am observat ca majoritatea incearca , sa mai "taie" din ei, sa mai lipeasca pe ici , pe colo, pentru a se putea identifica cu spiritualistul modern! Asta inseamna sa fi tu insuti?!
Nu cred ca as mai putea "taia" din mine, acum incerc sa ma "completez".
Nu ma intereseaza sa fac parte dintr-o miscare, dintr-un curent. Cred in multe lucruri si citesc din domenii diverse. Ma atrage ceea ce simt ca e aproape sufletului meu, si am avut perioade in care m-am razvratit ca am fost botezata, fara acceptul meu, ca apoi sa ma intorc la religie. Am mers pe ideea taoismului, acum invat despre chakre.
Pentru mine, asta inseamna sa fiu eu insami. Sa merg pe drumul care simt ca mi se potriveste. E doar calea mea. Nimeni nu trebuie sa faca la fel!
Drumul fiecaruia e diferit! Il simtiti fiecare cu sufletul, nu trebuie sa vi-l aminteasca nimeni din afara....
Iunia, multe impliniri pe calea care ai luat o pentru ca, peste mari si tari unde sunt intr-o lume musulmana, sunt pe aceasi cale ca si tine! deci ... sa te implinesti spiritual ... ( era sa zic ca o gogosica) dar ... e altceva si TU stii despre ce vorbesc!
Draga Elian,
Banuiesc ca implinirea mea spirituala presupune si trecerea prin starea de gogosica.. umpluta :) - cine poate sti! :)))
Iti doresc tot ce iti doresti!
Trimiteți un comentariu