Eu sunt

Despre dorinte...

2011-02-03T19:00:00.000+02:00

Discipolul spuse maestrului său: “Am petrecut mare parte a zilei gîndind ce nu ar fi trebuit să gîndesc, dorindu-mi ce nu ar fi trebuit să-mi doresc şi făcînd planuri ce nu ar fi trebuit făcute.“

Maestrul îl invită pe discipol să facă o plimbare în pădurea din spatele casei.

De-a lungul drumului îi arătă o plantă şi ceru discipolului să-i spună dacă îi ştie numele.

“Belladonna” (femeie frumoasă), spuse discipolul. “Poate ucide pe oricine îi mănîncă frunzele.” ” Dar nu poate ucide pe nimeni care doar o admiră”, spuse maestrul.

”La fel, dorinţele negative nu pot face rău atîta timp cît nu te laşi sedus.”

Paulo Coelho

Despre o frica..

2010-11-28T18:57:00.006+02:00

Am vazut ca una dintre cele mai mari frici, dupa care ma ghidam in deciziile mele, era frica de Dumnezeu. Cumva nu imi era frica de moarte, pentru ca era clar in mintea mea ca sunt mai mult decat un corp fizic, dar eram constienta ca actiunile mele au consecinte - si de frica acestor consecinte aveam dubii in deciziile pe care le luam.

Am fost surprinsa sa remarc frica mea in fata lui Dumnezeu si nu in fata prietenului celalalt, ala decazut.

Pentru ca Dumnezeul din mintea mea este Atotputernic.

O raza de lumina este tot lumina, chiar daca este doar o parte si nu tot intregul.

Iubirea lui Dumnezeu m-a creat si imi permite existenta.

Oare noi suntem doar o parte din Dumnezeu?

Personal, optez pentru varianta ca noi suntem El.

Miracole

2010-11-14T20:56:00.003+02:00

"Just LET GO!"

Cand renunti la a-i mai tine pe ceilalti legati prin reprosuri, prin amintirea unor datorii reale sau doar imputate, prin dorinta de a le da "lectii" - cand ii eliberezi, TE eliberezi.

Si cand paharul se goleste, se poate umple.

Cand renunti la cele mai mari reprosuri pe care le ai fata de cineva, si o faci pentru totdeauna, fara a mai reveni la decizia ta, viata se schimba in modalitati inimaginabile! Multi numesc aceste schimbari, miracole.

Tot un miracol e si faptul ca iertarea, sau renuntarea la atitudinea agresiva nici macar nu trebuie facuta verbal, e suficient sa STII ca ai luat decizia ca din acest moment nu vei mai trai acea atitudine.

Miracolul cel mai mare nu il reprezinta evenimentele minunate care apar in viata noastra ca si consecinta, ci bucuria interioara din momentul intelegerii actiunii.

Despre a primi si a darui

2010-11-07T19:09:00.003+02:00

Mi-a spus astazi un prieten:

"Lectia este a celui care primeste, nu a celui care daruieste.."

I-am dat dreptate, asa mi-am invatat si eu o mare lectie, ca tot ce faci se intoarce, si nimic nu e in zadar, chiar daca pentru o perioada (de timp) asa iti pare..

Noi suntem buni!

2010-09-16T16:03:00.005+03:00

Da, sigur ca da. Asa suntem.

Avem pretentia ca toti sa ne vada asa cum ne vedem noi. Buni. Pentru ca.. noi suntem buni! Cel putin in mintea noastra.

Si e evident ca suntem asa, pentru ca noi acuzam raul, il condamnam.

Dar oare.. nu exact aceasta atitudine, de a condamna si a nu lasa ceva, orice, sa traiasca, sa existe asa cum este, ne situeaza exact in locul celalalt, in cel in care pretindem ca nu suntem?

... asta se dorea a fi o postare despre iubire, dar cred ca asta a si devenit ...

O zi dupa placul inimii

2010-08-29T19:08:00.004+03:00

Cum ar fi sa ne trezim in fiecare dimineatza in IUBIRE?

Sa ne fixam atentia doar pe blandete, compasiune, generozitate?

Sa ne vedem abundenta? Increderea? Prietenia?

Sa ne incepem ziua in lumina, cu gandul la lucrurile pe care le dorim, in care credem sau vrem sa credem?

Cum ar fi ca primele noastre ganduri, atunci cand ne trezim, sa se indrepte spre noi, spre ceea ce suntem?

Credeti ca ziua ni s-ar desfasura altfel decat in mod obisnuit?
:)

Aproape ca-mi vine sa spun ca va provoc sa incercati, sa va reamintiti dimineata cand va treziti sa aveti pentru cateva minute numai ganduri de iubire, lumina, multumire interioara, incredere, abundenta, prietenie, generozitate, blandete (mai ales fata de propria persoana..), acceptare, deschidere - sa va urmariti apoi ziua, iar la incheiere sa observati imbunatatirile - eventual puteti sa va impartasiti aici experienta.. :D

Recomandari

2010-08-26T23:50:00.004+03:00

Am avut o perioada mai aglomerata, am scris mai putin in ultimele luni, v-am citit mai deloc.. Azi am mai compensat, si din locurile peste care mi-am aruncat privirea va recomand:

Protectia PSI - Diana Claudia / Maydaya de pe Puterea Prezentului (stong heart)

si

Sfaturile lui Darael, cu Pasarea Phoenix dupa el :)

Lucruri necunoscute? As zice mai mult.. 'uitate', in sensul 'ah, am uitat sa-mi amintesc de asta mai des...'

Amintiri ce se merita revazute... E simplu sa le transformam in prezent, in ACUM. Cu un pic de consecventa in gandire, putem ajunge sa ni le reamintim zilnic, sa le facem Viata Traita.

Si cine stie in ce mod miraculos ne trezim ca ni s-a schimbat viata!... Surprinzator, ne-am putea trezi ca suntem sanatosi, ca avem tot ce ne-am dorit ever si sa vezi atunci bocete si disperare ca victima din noi se simte abandonata, parasita, nebagata in seama, flamanda.. deh, poate da coltu' de inanitie.. :)) Depinde de concentrarea fiecaruia.. ;)

Singurul lucru constant in viata

2010-08-25T00:17:00.002+03:00

e SCHIMBAREA...

Poate ca sunt momente, perioade care par statice. Suntem obisnuiti sa analizam viata in functie de momente si nu de actiunile sau de transformarile care au loc. Consideram ca o mobila e fixa, aceeasi, 20 de ani, chiar daca ea trece prin diverse transformari (se dilata, se contracta, se usuca, etc - si asta de mai multe ori chiar pe parcursul unui an). La fel consideram despre o piatra, ca e aceeasi, sau despre o casa. La om, transformarile sunt mai rapide, gandim in functie de ani. La plante, la unele, in functie de luni. La o mancare pe care o preparam, in functie de minute...

Totul se modifica, totul este in schimbare. Cand reusim sa privim transformarea care are loc si nu doar momentul, reusim sa avem o viziune mai completa a situatiei. Cand devenim constienti ca totul se modifica, ca nu exista nimic static, doar viteza de transformare este diferita, realitatea inconjuratoare capata noi perspective.

Exprimarea Sinelui

2010-08-12T02:43:00.005+03:00

Si daca ar exista ceea ce voi numiti lucruri rele, atunci ele ar fi tocmai ceea ce rapeste libertatea unei entitati de a-si exprima Dumnezeul launtric. Si, de fiecare data cand i se face altuia asa ceva, este afectat si mai mult Sinele celui care a judecat, deoarece orice judecata sau limitare pe care o impuneti asupra altcuiva, devine o lege in cadrul propriei constiinte. Iar prin aceasta lege vei fi limitat si te vei judeca pe tine insuti...

"Cartea Alba" - Ramtha

Calea

2010-07-12T22:17:00.003+03:00

Simti sa mergi pe un drum, sa intreprinzi o actiune. Apar indoielile, intrebarile.

"De ce sa o fac?!". Nu gasesti nici o logica. Sau uneori gasesti chiar si logic raspunsurile, dar ceva te nemultumeste, simti ca inca nu ai vazut scopul motivant.

Apoi in jurul tau incep sa se desfasoare diverse: unele te ajuta pe drumul tau, altele iti par bete in roate. Si mai zaresti in sclipirile de luciditate ca totul e exact asa cum trebuie sa fie. Ca esti pe drumul bun.

Continui. Ideal ar fi ca indoielile si intrebarile sa fie inlaturate. Sa iti amintesti (sa traiesti clipa de clipa) ca totul merge cum trebuie. Simti ca trebuie sa continui. Ca mai e de mers in aceasta directie pe care ai pasit. Ca mai e de invatat. De trait. De descoperit.

Lucurile nu se desfasoara poate exact cum ti-ai dorit si nu intelegi de ce. In umanitatea ta te intrebi daca ai gresit pe undeva... Apoi, dupa un moment de zbor in gol, iti apare exact in fata raspunsul. Frumos, desenat, colorat, subliniat cu markerul.. Evident, iti vine sa zici. Doar ca trebuia sa traiesti, ca sa intelegi. Cu cinci minute inainte nici nu ti-ar fi trecut prin minte, erai prins in incercari si suferinte iluzorii, dar acum zici: "EVIDENT!".

Noroc cu cele pe care le mai traim si noi, ca ne mai desteptam! :)

Oare in afara de "a intelege" mai exista vre-un alt scop determinant al actiunilor noastre?

And what about the money?

2010-06-02T15:25:00.006+03:00

Am auzit vorbindu-se ca ar fi criza.. Se prea poate. Ma intreb insa: ce om constient si-ar putea dori sa traiasca altceva decat abundenta? De ce ar alege sa creada in criza? Prefer de exemplu sa aleg sa cred ca totul merge din ce in ce mai bine. Ca nimic nu ne lipseste. Si asa si este.

Cand mergi la piata si cumperi de 5 lei rosii, iti mai ramane poate un leu - poate o suta in buzunar. Si atunci daca doresti sa privesti, vezi ca ai. Ca ai avut mai mult decat ai avut nevoie. Ca ti-a mai ramas. Cum-necum, pana la urmatoarea piata, iar se strang banutii si se repeta povestea: de fiecare data ramai cu ceva. Incepi sa remarci ca in fiecare zi ai banuti cu tine mai multi decat ai nevoie.

Prezentul e abundenta. Poate reusim sa o vedem mai des, pentru ca exista cu adevarat, doar noi uneori suntem fixati cu privirea pe un viitor iluzoriu in loc sa traim ACUM.

Nu ai cum sa bei vin dintr-un pahar plin cu apa decat atunci cand apa paraseste paharul. La fel e si cu fluxul banilor. Trebuie sa circule. Iar daca in noi se mai gasesc atitudini de a trage de ei incrancenati in loc sa le dam drumul cu iubire, constienti ca ne vin altii cu si mai multa iubire; cand nu le dam drumul sa plece, oare cat de repede si cu cata usurinta ar putea ei sa se intoarca la noi?

Pare poate ilogic ceea ce spun, dar cine a simtit macar o data ca legea atractiei functioneaza, stie despre ce vorbesc. Trebuie sa eliberezi un loc ca el sa se poata umple. In univers nu exista goluri. Cu cat faceti mai multe goluri in viata voastra, cu atat universul se grabeste sa le umple si cu atat mai multa abundenta veti trai.

Oferiti ceea ce aveti cu placere. Dati banii cu bucurie pe lucrurile pe care vi le doriti, convinsi fiind ca dandu-i atrageti altii pe care ii puteti folosi pe alte lucruri care sa va incante. Sau, puteti pastra banii, aceiasi, gandindu-va ce ati putea face cu ei, si azi asa, maine asa, pastrati banii, iluzii pentru viitor, dorinte neimplinite si regrete, apoi ii dati cu inchistare pe ceva ce aveti nevoie - vin altii si jocul reincepe.. Si ne reamintim: "mai bine mi-as fi luat ceea ce am vrut atunci!..."

Iluminarea - cica inseamna sa traiesti in lumina. Dar ce o fi insemnand aceasta lumina? Ar putea insemna de exemplu lumina, bucuria, iubirea pe care o traim in fiecare clipa, adica atitudinea pe care o avem in fiecare clipa, multumirea, acceptare situatiei, intelegerea si ingaduinta.

Cand privesti cu bucurie fiecare clipa a vietii tale, atunci cand iti platesti facturile, cand iti faci plinul la masina fiind recunoscator pentru masina de care poti sa te folosesti, cand iti platesti asigurarea multumit fiind ca din banii pe care i-ai dat o sa isi ia o parte comision si agentul care ti-a incheiat RCA-ul, cand stii ca din ceea ce dai pentru orice cumparatura la supermarchet mai ajuti si tu la salariul vanzatoarei sau a sefului de raion, cand vezi cator persoane reusesti sa le faci viata mai usoara, o sa simti o bucurie - ca viata ta e mai usoara, si ca asta e ceea ce primesti si tu la randul tau, in fiecare zi, direct sau indirect, de la cei din jur, pentru toate serviciile pe care le faci.

Trebuie sa dai inainte sa primesti. Fa un exercitiu. Da cu iubire. Crede. Incearca asta cateva zile. Vezi daca viata ta nu se schimba in ceea ce-ti doresti.

Dar, ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea indeplini :)

Nu spun sa folosim continuu banii, spun doar ca este important ca banii sa fie folositi cu iubire si de asta am pus accent pe a cumpara lucrurile care ne fac placere. Daca poate uneori pare dificil sa platim o factura la gaze cu iubire (mai ales iarna.. cand de fapt atunci ar trebui sa o platim cu multa caldura.. in suflet..) cred ca atitudinea este cea care trebuie exersata iar si iar si atunci ajuta sa oferi bani pe ceva ce iti doresti, pentru ca atunci ii oferi cu inima mai deschisa.

Mult succes si abundenta!

Viata..

2010-05-31T15:24:00.003+03:00

Traiesti pentru a CREA sau pentru a SIMTI?

Dumnezeu este Dumnezeu chiar si atunci cand isi priveste creatia.

Ciao!

2010-05-02T10:37:00.001+03:00

Poate ma voi mai intoarce.. cine stie ce ne rezerva viitorul?! Dumnezeu..

Ma mut. Din nou!

2010-05-01T16:16:00.002+03:00

Abia ce m-am intors de la apartamentul care va fi casutza mea pentru perioada urmatoare. Mai am un pic si termin cu mutatul. Aici, de unde ma mut, am stat.. 2 luni :)

Cand mi-a cerut proprietara chiria in avans, pentru doua luni, m-am intrebat: "oare stau doua luni?... da, stau.." - si iata ca am stat chiar doua luni...

Ma gandesc acum sa-mi fac programul un pic mai bine, ca deja ma bate gandul ca n-o sa stau prea mult nici aici unde ma mut.. Dar ce sa fac daca ma adaptez atat de repede, si simt ca deja detin acea experienta si caut ceva nou? Ce sa fac, sa mut mobilele prin casa?! Am incercat asta intr-o perioada, dar mai mult de 3-4 ani nu functioneaza nici asta... Sau cel putin asa era inainte, ca acum vad ca schimbarile vin de la luna la luna, de la saptamana la saptamana.

Adevarul e ca lucrez cu mine si incerc sa vad care sunt obisnuintele mele in prezent si de unde vin, ce momente din trecut le-au creat si de ce. Schimband o parte din ele, e normal, cred, sa ajung sa schimb si mediul si grupul de oameni in care imi petrec majoritatea timpului. Asta doar in cazul in care cei din jurul meu nu merg in aceeasi directie cu mine, pentru ca in acest caz, cand in continuare vibratia ramane comuna, banuiesc ca drumurile nu au de ce sa se separe.

Am inceput de curand "Al cincilea munte". Din nou! :) E o carte care mi-a trecut de multe ori prin maini. Si dupa ce am deschis-o, mi-am gasit raspunsul chiar pe prima pagina: " Domnul este Unul[...]. El nu i-a spus lui Moise ca e bun sau rau, i-a spus doar atat: Eu sunt. Deci El se afla in tot ce exista sub soare, in trasnetul care distruge casa si in mana omului care o ridica la loc".

Ce punem in practica?

2010-04-28T15:19:00.005+03:00

Am apasat butonul "postare noua" fara sa am nimic de zis - dar ma las dusa.. sa vad cat de departe ajung.. Incep in ultimul timp cate ceva si dupa ce e aproape gata, se transforma si ajung sa fac cu totul altceva, ceva pentru mine, pornind de la o chestie care nu are nici o legatura cu ceea ce realizez de fapt in final, pentru sufletzelul meu. E placut de observat dar in acelasi timp uneori pare aproape de .. necrezut.

Mintea, obiceiurile.. Mi-a dat cineva in carti! Si mi-a spus ca am niste chestii pe care as ajunge acum sa le numesc probabil chiar obsesive datorita faptului ca le-am gandit/facut in mod comun pe o perioada suficient de lunga de timp incat acum mi se par normalitate si nici macar nu le mai constientizez. Nu ca alta data le-as fi constientizat - sau poate le-am constientizat pe ele (cand le faceam), dar nu am constientizat ca poate mie nu mi-e neaparat de bine asa.

Schimbam obiceiuri cu altele. Schimbam imaginea, personalitatea de cateva ori pe zi in functie de persoanele care sunt in jurul nostru. Ne adaptam. Sa ne fie noua bine. Sa fim placuti si acceptati. Sa iesim de fiecare data in castig daca se poate. Ce noroc pe capul nostru ca atunci cand e vorba de ceea ce cere sufletul, pentru fiecare castigul inseamna un pic altceva... :) Ei, oricum, asta e tot din cauza personalitatii care interfereaza, de fapt chiar ma intreb daca spiritele noastre pot sa aiba scopuri diferite..

Ce tie nu-ti place altuia nu face. Ceea ce faci altuia, aia o sa ti se intoarca. Cum, n-ai auzit de legea rezonantei? Vibratia, da, asta e, ceea ce emiti, se intoarce la tine.

Deci, ce doresti sa traiesti? Esti constient de ceea ce transmiti celor din jur? Asta e ceea ce doresti sa experimentezi?

Sau intai ceri, si apoi te mai gandesti daca oferi? Pai atunci, daca e asa, cum mai poti sa fii deranjat de faptul ca se cere de la tine?! Ai asteptari? Atunci e normal ca si ceilalti sa aiba asteptari de la tine..

Esti iubitor? E de la sine inteles ca esti iubit.

Mangai, alinti si esti un sprijin? Sprijin vei avea la nevoie.

Simplu, nu?

Lectia e invatata.

Sa vedem cum stam la capitolul "PUS IN PRACTICA".

Urari..

2010-04-27T15:28:00.003+03:00

Azi am primit o urare atat de frumoasa!

"...iti doresc sa-ti gasesti pacea interioara, si o persoana care sa te iubeasca asa cum esti.."

O prietena de demult, cu care mai vorbesc pe mess o data la cateva luni. Ni s-au schimbat vietile mult amandorura de cand nu ne-am mai vazut, dar urarea ei, venita in urma unei discutii despre un trecut, am gasit-o atat de actuala!

Si asa am reusit sa vad mai adanc ca trecutul inca imi conduce prezentul, ca obisnuintele, atitudinile din trecut sunt inca in mine, in mintea mea, dar si transpuse in realitate, aici, facand parte din viata mea, chiar daca personajele care ma inconjoara s-au schimbat.

Sunt inca trecut. Oricat de rotunda ma dau ca am facut schimbari, ca fac schimbari, ca vreau altceva, ca aleg altfel, ca stiu ce e mai bine pentru mine. Imi vad trecutul meu in prezent. Vreau sa-l vad pe tot, cat mai mult, poate reusesc asa sa nu-l mai transform in viitor, deci in prezent..

Aici ma gasesc acum.

Vise..

2010-04-19T19:00:00.003+03:00

Daca asta e vis
si visul e tot vis,

Oare cand NU VISEZ
Cine SUNT?...

Zadarnic a spune ca timpul nu exista si ca acel "cand" folosit n-are nici un sens, cand toate se petrec odata..

Oricum as da-o, orice as face, orice as spune, orice as crede,

SUNT

Lectia pe care am invatat-o azi

2010-04-15T18:19:00.004+03:00

Traim viata, evenimente, ne suparam pe unii, pe altii pentru ce ne-au facut. Evoluam. Invatam iertarea. Incepem sa-i iertam, sa-i acceptam asa cum sunt, sa-i acceptam ca ne-au ranit, ca ne-au facut sa suferim, ca ne-au facut troaca de porci. Intelegem ca s-a intamplat asa pentru ca asta trebuia sa traim noi ca sa intelegem ceva, ca sa.. evoluam.

Ii acceptam acum cu mai multa ingaduinta pe cei din jur in momentele in care par ca fac ceva care sa ne deranjeze. Intelegem ca ceea ce ne deranjeaza e in noi.

Si la un moment dat cineva ne spune ca ne iubeste. Oare putem accepta la fel de usor iubirea pe cat de usor acceptam sa iertam pe cineva care 'ne-a gresit'?

Acceptam sa fim iubiti?

Acceptam ca MERITAM sa fim iubiti?

Acceptam cat suntem de minunati?

Acceptam sa fim totul pentru cineva?

Acceptam ca suntem totul pentru noi?

Si acum am ajuns la etapa urmatoare: a inlocui fiecare persoana I-a plural (noi) cu persoana I-a singular (eu).

Sunt recunoscatoare pentru ceea ce sunt. Sunt minunata!

Ma accept si ma aprob.
Ma iubesc.

Cum functioneaza mintea mea..

2010-04-14T23:39:00.003+03:00

Astazi am urmarit cu incantare cum doua femei minunate aratau unui prieten cum isi poate dezvolta afacerea si pe unde ar trebui sa urmareasca sa caute noi oportunitati. Eram un pic melancolica din cauza faptului ca si eu aveam uneori viziuni ample si marete, dar de obicei ma simteam neascultata sau chiar nu indrazneam sa ma exprim din cauza aceleiasi pareri proprii: ca "altii" nu doresc sa auda ca vad mai mult decat au vazut ei, ca se simt agresati ori de ceea ce spun ori de felul in care o spun.

Si apoi am inteles: daca eu am aceste asteptari, sa nu fiu auzita sau ca "lumea" sa se simta deranjata sau agresata cand ma exprim, cum altfel ar putea fi realitatea mea?!? Cum as putea trai altceva decat ceea ce astept, ceea ce 'stiu' ca o sa traiesc?!?

Freaky...

Ma intreb inca cu cate 'principii' si feluri de a gandi sunt in acelasi stadiu.. Sunt lucruri care par ca 'nu-mi ies' - dar acum e atat de clar ca 'nu ies' doar din cauza modului meu de a gandi! Si chiar daca stiu ca ceea ce ma nemultumeste e din cauza felului in care gandesc, tot parca ceva ma mai retine uneori sa intru in mine, in minte, sa vad de unde pleaca.. O fi frica? Hahaha! :)))) Mda, norocul meu ca stiu ca sunt mai puternica decat ea..;))

Ei, oricum, e de bine ca mai dau de mine, ca mai vad 'cum functionez' - cat de 'conform manualului' sunt! ;)

Poate ca ingerii chiar imi vorbesc..

2010-03-18T16:00:00.005+02:00

Aveam o melodie care a insemnat mult pentru mine, intr-o perioada, pana cand totul s-a schimbat:)

Era Shania Twain - You're Still The One.

M-a emotionat ani buni, am auzit-o si acu vreo saptamana - doua in real :)) si am fost hepi sa vad ca mi-a trecut...

In week-end mi-au copiat niste prieteni muzica pe laptop si azi, ascultand din bucatarie, am simtit ca e ceva important, ca trebuie sa ma duc sa ascult mai bine, mai de aproape - era o melodie, nu intamplator, tot Shania Twain - From This Moment.

Pentru o anahata cat casa, e dedicatia mea pentru voi :)
Lasati-o sa se deschida, permiteti-va sa simtiti! :*

Va iubesc!

(I do swear that I'll always be there. I'd give anything
and everything and I will always care. Through weakness
and strength, happiness and sorrow, for better, for worse,
I will love you with every beat of my heart.)

From this moment life has begun
From this moment you are the one
Right beside you is where I belong
From this moment on

From this moment I have been blessed
I live only for your happiness
And for your love I'd give my last breath
From this moment on

I give my hand to you with all my heart
Can't wait to live my life with you, can't wait to start
You and I will never be apart
My dreams came true because of you

From this moment as long as I live
I will love you, I promise you this
There is nothing I wouldn't give
From this moment on

You're the reason I believe in love
And you're the answer to my prayers from up above
All we need is just the two of us
My dreams came true because of you

From this moment as long as I live
I will love you, I promise you this
There is nothing I wouldn't give
From this moment
I will love you as long as I live
From this moment on

Trecerea vrajitorilor

2010-03-17T11:35:00.001+02:00

de Taisha Abelar

Trecerea Vrajitorilor

Cine cauta, gaseste... :))

2010-03-15T16:19:00.004+02:00

Am plecat saptamana trecuta de acasa, cu un scop relativ bine definit: sa aduc ceva nou in viata mea. In zilele anterioare se conturase o imagine si mi se parea ca ceea ce imi doresc a aparut in viata mea si ca urmeaza sa traiesc ceea ce mi-am dorit. Asa ca mi-am facut bagajelul, pentru o perioada indefinita, si am purces la drum...

Cu o zi inainte de plecare aparuse un element nou in traseu, o oprire neprevazuta - care m-a pus un pic pe ganduri, mi-a adus ceva dileme. Am spus totusi ca trebuie facuta, daca vreau sa merg mai departe - trebuie sa-mi depasesc starile de frica, dorinta sau vinovatie daca vreau sa ajung unde mi-am propus.

Asa ca am purces in cele din urma la drum...

Prima parte a calatoriei a fost ok, acea oprire neprevazuta de care mi-a fost frica am depasit-o cu brio si am fost mandra de cum a iesit.. Mai apoi insa, socul a fost maxim.

Nici n-am reusit sa ajung in locul scopului propriu-zis al calatoriei ca am realizat ca am si dat peste ceea ce cautam. Era in fata ochilor mei si era deja in viata mea, doar ca ceatza de pe ochi nu ma lasase o perioada de timp sa vad clar.

Am inteles ca alegerile se fac pentru noi, am inteles ca traim de multe ori ceea ce ne dorim si nu vedem, pur si simplu atentia noastra e fixata pe altceva in loc sa vedem ca traim deja ceea ce ne dorim!

Vorbind azi cu o prietena, am inteles din experientele amandorura, ca noi vedem lucrurile care sunt de facut, dar ii delegam pe altii - 'uite, vorbeste tu cu X ca se simte prost si are nevoie de un pic de sprijin' sau orice 'fa tu asta' - cand de fapt toate pe care le vedem sunt doar ale noastre de facut. Pentru ceilalti nu sunt la fel de importante, nu sunt la fel de vizibile si apoi nu vor fi facute cu aceeasi daruire.

Asa ca atunci cand vezi ceva, ca cineva ar trebui sa faca ceva, sa stii de fiecare data ca este vorba doar despre TINE!

:*

Provocare

2010-03-15T10:04:00.000+02:00

Ma bag si eu in seama, am primit leapsa de la NightOn, de obicei nu raspund la chestii dintr-astea, dar acum am simtit o provocare, ca as putea gasi niste raspunsuri in mine care sunt 'pe vine' - care stau sa iasa la suprafata, si aici vad o oportunitate. Vedem ce iese :)
Pentru cele cu raspuns multiplu - intentia e in paranteza.

* Sunt – tot
* As vrea – sa nu mai vreau
* Pastrez – inca prea multe (calea mea in minte)
* Mi-as dori - sa fiu eu insami in fiecare clipa
* Nu-mi place – de mine uneori (din ce in ce mai rar)
* Ma tem – de ceea ce cred ca nu vad (de nimic!)
* Aud – prea putin uneori (tot!)
* Imi pare rau – cand ranesc (nimic)
* Imi place – sa fiu fericita (ca sunt)
* Nu sunt – constienta tot timpul (nimic)
* Cant – cu mai mult curaj in ultimul timp
* Niciodata – nu exista
* Rar – ma mai agresez
* Plang – ca sa ma eliberez de emotii
* Stare de confuzie – din ce in ce mai rar
* Am nevoie – de mai putine decat cred
* Ar trebui – nimic
* As putea – orice!

Provocare, provocare.. cine mai doreste, cine mai pofteste!

We are ONE!

2010-03-10T08:59:00.009+02:00

Am facut schimbarea in mine, e normal ca si realitatea exterioara mie sa se schimbe. Ciudat si dificil de acceptat e sa vad ca anumite evenimente s-au pus in miscare inainte ca eu sa schimb ceva in mine, inainte sa iau decizia schimbarii..

Si atunci iar mintea mea pleaca rational zicand ca 'a, dar probabil eu m-am schimbat mai demult, si ceea ce s-a intamplat acum e pentru ceea ce am devenit mai demult, iar ultimele principii pe care le-am schimbat, ei bine, ele vor incepe sa se manifeste in viata mea mai incolo'...

Asta probabil datorita viziunii inca limitate si obisnuintei de a vedea timpul liniar, intr-un singur sens. De a vedea ca suntem separati. Pentru ca ceea ce am trait in mine in momentul in care am realizat ca anumite evenimente pe care le traiesc acum dupa cum am gandit, dar care s-au pus in miscare inainte sa iau decizia constient sa schimb ceva in directia respectiva, deci ceea ce am trait in acel moment a fost intelegerea faptului ca suntem toti in comuniune, parti ale aceluiasi intreg, cu un scop comun.

Starea pe care am trait-o atunci a fost deosebita, acum a mai ramas doar explicatia logica, pentru ca ceea ce am trait a fost 'din alta lume'. Acum a mai trecut un timp, lucurile s-au mai sedimentat, am iesit din ele si reusesc sa vad - ca m-am speriat in acelasi timp in care am fost incantata.

Acum stiu ca odata ce am trait deja aceasta stare, va mai apare in viata mea si o voi trai din ce in ce mai des - asa ca stiu ca in momentele in care, poate, ma va deranja ceva in exterior, o sa-mi amintesc ca totul se intampla din dorinta si comuniunea noastra a tuturor, pentru un scop care, poate, pe moment ne scapa - dar care e in noi insine si pe care-l stim si-l simtim, pentru ca altfel n-am interactiona asa cum o facem. :)

Ma iubesc si Va iubesc ca pe MINE!

Cui ne dam puterea?

2010-03-03T15:15:00.004+02:00

De cativa ani unul din principiile dupa care am trait a fost sa incerc sa nu ii agresez pe cei din jurul meu. Asta a venit ca urmare a realizarii faptului ca ceream foarte mult de la persoanele din jurul meu (asteptari mari) si in acelasi timp dadeam indicatii care nu erau dorite.

Fixarea atentiei este un transfer energetic. Am incercat sa nu mai acord atat de multa atentie persoanelor din jurul meu (simteam de multe ori cum ma epuizam, in diverse moduri, in functie de emotiile pe care le traiam in acea interactiune: exaltare, frustrare, superioritate, etc..), dar am inteles ca si incercarea de a nu acorda atentie inseamna tot fixarea atentiei :)

Ok, sa zicem ca am inteles ca fixandu-mi atentia pe orice din exteriorul meu, din "realitate", o parte din mine trece in obiectul observat. De fapt, e un transfer, iar eu am fugit de acest lucru pentru ca nu am vrut sa iau nimic de la nimeni - decat de unde vroiam eu! =)) - sau de unde consideram atat de normal ca nici nu-mi dadeam seama ca faceam asta.. de la persoane pe care le consideram datoare sa-mi ofere atentie.. (deci in care imi fixasem eu atentia si consideram ca tb sa primesc inapoi ceea ce am oferit..).

Acum am inceput sa-mi observ "interiorul" meu. Intrebarea e: daca e ceva ce pot sa observ, daca eu sunt observatorul, cum as putea fi in acelasi timp si ceea ce observ? De unde sunt eu acum se vede cam asa:
- ori suntem TOTUL (tot ce observam, in interior si in exterior)
- ori suntem NIMIC (cum as putea fi lucrul pe care-l observ?!)

Si cum pot observa inclusiv observatorul, si observatorul care observa observatorul, etc, la infinit.. inseamna ca ceea ce sunt e ceva mult mai mare deasupra a tot. Si ca pot observa inclusiv asta. Inseamna ca sunt ceva foare amplu. Care este ori totul, nu? caci cuprinde totul - ori un potential nelimitat, ori un gol imens - de fapt eu vad toate intr-una si asa vad universul.

Cam asta e adevarul meu acum, ca sunt extinsa cat universul si mai mult!

Boon.

Totusi, cine sunt eu?

Pentru ca m-ar interesa pe ce sa-mi fixez atentia, si as vrea sa o fixez mai degraba pe mine decat sa ma las folosita de altii... asta incluzand parti care par din mine..

Coborand totusi cu privirea din sferele inalte, universice, ajung in 3D-ul nostru zilnic, realitatea, acest vis comun, in care atentia se agata de primul lucru placut sau neplacut: un prieten nou care impartaseste aceleasi idealuri sau neplacerea fumului tigarii celui care tocmai a trecut pe langa mine..

Si inteleg atunci ca fixatia nu e ok, si ca trebuie sa te desprinzi din orice obicei, din orice obisnuinta. Pentru ca daca reusesti sa iti fixezi atentia pe tot si toate, nimic nu te poate atrage/distrage intr-o masura mai mare, si vrand nevrand ajungi cumva la un echilibru.

Chestia asta cu fa ceva nou in fiecare zi devine atunci chiar o necesitate, cand atentia ta la un moment dat ramane fixata pe aceleasi si aceleasi lucruri cunoscute. Ajung si eu la vorba lui Ram: "Fa necunoscutul cunoscut!"

Be the Miracle!

Words and music by Queen

Every drop of rain that falls in Sahara Desert says it all
It's a miracle
All God's creations great and small
The Golden Gate and the Taj Mahal
That's a miracle
Test tube babies being born
Mothers,fathers dead and gone
It's a miracle

We're having a miracle on earth
Mother nature does it all for us
The wonders of this world go on
The hanging Gardens of Babylon
Captain Cook and Cain and Able
Jimi Hendrix to the Tower of Babel
It's a miracle it's a miracle it's a miracle
It's a miracle

The one thing we're all waiting for is peace on earth - an end to war
It's a miracle we need - the miracle
The miracle we're all waiting for today

If every leaf on every tree could tell a story that would be a miracle
If every child on every street had clothes to wear and food to eat
That's a miracle
If all God's people could be free to live in perfect harmony
It's a miracle

We're having a miracle on earth
Mother nature does it all for us
Open hearts and surgery
(wonders of this world go on)
Sunday mornings with a cup of tea
Super powers always fighting
But Mona Lisa just keeps on smiling
It's a miracle it's a miracle it's a miracle

(wonders of this world go on)
It's a miracle it's a miracle it's a miracle
It's a miracle

The one thing (the one thing) we're all waiting for (we're all waiting for)
Is peace on earth (peace on earth) and an end to war (an end to war)
It's a miracle we need - the miracle
The miracle peace on earth and end to war today

That time will come one day you'll see when we can all be friends
That time will come one day you'll see when we can all be friends
That time will come one day you'll see when we can all be friends
That time will come one day you'll see when we can all be friends

Tot ce gandesti

2010-03-01T08:15:00.006+02:00

..traiesti.

Tot!

Sunt lucruri in care am vrut sa cred, pe care le-am preluat ca idei frumoase, de genul: "ce minunat ar fi daca ar fi asa" si chiar asa si este :)

Cel mai mult sunt surprinsa de faptul ca lucrurile se intampla dupa cum cred! Stiu ca trebuie sa-mi fie din ce in ce mai usor sa ACCEPT ca pot avea o influenta atat de mare in viata mea, in tot ce se intampla in jurul meu doar prin ceea ce gandesc..

E de pe alta lume...

Dar se intampla.. Am spus la un moment dat ca prietenul meu va avea masina, casa, de asta am si putut cu usurinta sa renunt la masina mea, sa i-o dau tatalui meu - si chiar inainte sa fac asta - hop tzop prieten, masina, apartament in care m-am mutat, apoi casa la munte, copaci, veveritze, padure... :)

Mi-am amintit ca a mai fost un moment in care mi-am dorit o relatie la distanta, sa fiu mai libera, sa am mai mult timp pentru mine - si am vazut ieri ca deja traiam asta..

Mi-am dorit sa stau singura si m-am mutat singura.

E drept ca lucrurile mai putin placute care mi s-au intamplat, am avut tendinta sa nu le accept in viata mea la fel, cu aceeasi bucurie :D Dar stiu ca apar din acelelasi motive: au fost in mintea mea la un moment dat.

Spunea saptamana trecuta o prietena niste chestii care fac mintea sa se scurtcircuiteze un picushor... Ea a fost obligata, fortzata la un moment dat. Si a realizat ca totul s-a intamplat conform gandurilor din capul ei. Daca inainte vorbea cu partenerii ei si le spunea sa o tina intr-un anumit fel, sa o oblige un pic, acum cand isi amintea de viol era uimita ca totul a decurs conform planului din mintea ei.

Atat de puternici suntem!

Oare cum ar fi sa constientizam ce gandim si sa ne oprim din gandurile care ne fac sa ne agresam noi pe noi?!

Am descoperit ca am trait evenimente pe care le-am inteles intr-un anumit fel atunci si care m-au facut sa-mi fac niste principii - iar eu traiesc in continuare conform acestor principii chiar daca acum nu mai cred in ele.. si vreau sa le scot din mine, din minte. - si mai ales din viata. Sunt principii create in urma unor traume poate mai mici sau mai mari, unele atat de vechi ca uneori pare greu sa vad ce a creat acel principiu si sa inteleg ce am de schimbat ca sa pot renunta la el..

Oricum, ceea ce am inteles e ca creez continuu, constient sau inconstient si faptul ca am pus numele blogului EU SUNT nu e intamplator, si asta m-a ajutat sa devin.

Iarasi, fraza scrisa in josul paginii de postari:

Deschide ochii: Esti mai aproape decat crezi!

a adus asta in viata mea.

Am dorit sa creez asta altora, sa constientizeze ce simplu e, si eu sunt cea care am trait-o, experimentat-o si acum sunt surprinsa si bucuroasa!

Mi s-a spus foarte des ca ma fixez prea mult pe exterior, ca toate raspunsurile mele sunt in mine. Dar traind pentru altii, daruind, incercand sa ajut, facand-o din inima, am realizat mai apoi ca pe mine m-am ajutat si mie mi-am daruit (de fapt asta e raspunsul meu venit din mine, nu?! ;) ). Nu pot descrie in cuvinte bucuria pe care am trait-o cand mi s-au intors anumite actiuni, cand pur si simplu persoane pe care le pot numi cel mult cunoscuti mi-au purtat de grija sau m-au rasfatzat, alintat, mi-au vorbit cu ingaduinta si intelegere, cu iubire si tandrete.

Am avut si eu momentele mele de glorie (!!!) in care spuneam ca sunt neinteleasa dar nu am putut face generalizari, de genul 'oamenii sunt rai' - de cativa ani am ales sa cred ca oamenii sunt doar oameni, cu momente mai bune sau mai grele, momente care iti cer mai multa sau mai putina putere ca sa treci peste ele, putere pe care toti o avem. De asta am oferit intelegere, asa cum am inteles-o eu in fiecare moment.

Iar acum mi se intoarce in calupuri :)

Mi-am dat seama ca cred, in puterea gandului, a creatiei. Si ma distrez de mine cand reusesc sa-mi dau seama cat de mult ma limitez uneori in creatiile mele. De ex.: vreau un prieten care sa creada in ce cred eu! Iar asta s-a tradus intr-o perioada prin: ar trebui sa fie si el la cursul pe care-l fac.. =))

Unde e libertatea, increderea? Cum am lasat eu liber sa vina la mine pe cai nebanuite?!

Sabloanele mintii noastre sunt multe si unele peste altele, a le scoate afara cere o multa consecventa si putere de observare. De ex. spui ca ai vrea sa traiesti undeva, ca ai nevoie de o casa (4 pereti sa spunem - si deja am ajuns la prima limitare neconstientizata - ca tb sa fie 4 numarul de pereti). Apoi spui ca gandesti liber si nu te iei dupa modele deja limitative, dar oare iti poti imagina in mintea ta o casa care sa nu aiba peretii drepti sau acoperis?!

Cat de adanc mai merg aceste linii pe care ni le-am trasat singuri, cat de mult mai putem sa ne auto-limitam in fiecare zi si apoi sa ajungem sa credem ca suntem nefericiti si nu vrem sa vedem de unde ni se trage! Mi-ar place sa cred ca am scapat din acest ciclu.

Prefer sa zic ca EU SUNT FERICITA chiar si atunci cand nu reusesc sa vad asta. Stiu ca sunt fericita, ca fericirea e in mine, ca orice alta atitudine, doar ca poate pe moment atentia mea este ocupata pe alta directie. Pentru ca EU SUNT.

Nu intamplator am dat peste urmatorul citat chiar inainte sa incep aceasta postare:

"Ati revenit aici pentru a-l experimenta pe Dumnezeu, pentru a intelege Sinele, pentru a trai principiile lui EU SUNT.

Iar principiile lui EU SUNT, cuprind tot ceea ce este fiecare dintre voi - fiecare atitudine, fiecare emotie, fiecare personaj, fiecare situatie iluzorie creata in taramurile gandului, numite Dumnezeu."

Ramtha - Cartea Alba

Sunt eu insami

2010-02-28T21:45:00.004+02:00

Da..

S-a intamplat..

Lucruri despre care citeste in carti, pe care nu stii cum sa le aplici, si ajungi sa realizezi ca le faci, ca le traiesti, ca esti in ele, ca ESTI!

Atat de incredibil de simplu! Facand altceva am realizat ca faceam deja ceea ce cautam sa fac..

Probabil "a face" e doar expresia a ceea ce suntem.. Asa ne observam.

Probabil nu intamplator aceasta este si postarea cu numarul 100 :)

Si din nou, sunt alta, cu totul alta, cu alta minte si alte experiente si amintiri si constientizari.

(Si probabil de) ACUM viata mea s-a schimbat.

Din ciclul: EU SUNT

Personalitatile astea spirituale..

2010-02-10T01:10:00.004+02:00

As vrea sa cred ca fac ceva pentru mine.. Realizez ca o fac doar privindu-ma unde sunt si cat de pe loc sunt... Macar acum reusesc sa ma vad, inainte credeam ca sunt atat de departe si nu vedeam nimic, nu ma vedeam.. Credeam ca fac ceva, dar de fapt nu ma vedeam...

Asa ca de asta pana la urma pot spune acum ca sunt pe drumul bun...

OK, am inteles ca de obicei ceea ce vreau vine din ceea ce vrea personalitatea mea, partea de om din mine. Si cand vreau sa ajung la spiritul meu, cand vreau ca el sa ma conduca, tot din personalitate vine? Aparent, asta e inca o intrebare pentru mine.. :))

Oricum, am simtit deja ca a vrea sa nu mai vreau lucruri e tot opera personalitatii... E foarte parsiva. E atat de inteligenta! Pe cat mi-s si eu de inteligenta, oare as putea sa ma astept la mai putin?!

Si uit... Uit ce inseamna a vrea. Si apoi ma gandesc ca si cand vreau doar sa ma las dusa e tot un "vreau". Imi resetez incontinuu singura mintea, iar si iar.

A face. A face fara sa gandesti, la primul impuls. Asta e spirit? E doar instinct? Intuitie? Frica?

Deja am gandit. Si inca prea mult! Am ajuns pana la frica :))

Acum simt ca a face e raspunsul. Cred ca e doar o alta etapa. Am mai incercat-o. O incerc din nou. Sunt din nou pe val :)

Mi se sufla din public...

2010-02-02T16:04:00.004+02:00

:)

Nu sunt neaparat o fana Beatles, dar imi plac. Si in ultimul an am redescoperit Imagine - John Lennon - cu niste versuri incredibile.

Dar de vreo doua zile in mintea mea mi se tot spune: "Let It Be!", si iar: "Let It Be!".

Asa ca azi am bagat pe Youtube, am dat un search si la versuri, so Enjoy!:)

WHEN I FIND MYSELF IN TIMES OF TROUBLE
MOTHER MARY COMES TO ME
SPEAKING WORDS OF WISDOM
LET IT BE

AND IN MY HOUR OF DARKNESS
SHE IS STANDING RIGHT IN FRONT OF ME
SPEAKING WORDS OF WISDOM
LET IT BE

LET IT BE, LET IT BE
LET IT BE, LET IT BE
WHISPER WORDS OF WISDOM
LET IT BE

AND WHEN THE BROKEN HEARTED PEOPLE
LIVING IN THE WORLD AGREE
THERE WILL BE AN ANSWER
LET IT BE

LET IT BE, LET IT BE...

AND WHEN THE NIGHT IS CLOUDY
THERE'S STILL A LIGHT THAT SHINES ON ME
SHINE UNTIL TOMORROW
LET IT BE

I WAKE UP TO THE SOUND OF MUSIC
MOTHER MARY COMES TO ME
SPEAKING WORDS OF WISDOM
LET IT BE

LET IT BE, LET IT BE...

THERE WILL BE AN ANSWER
LET IT BE

Si din nou "Let It Be" intr-o interpretare mai actuala, Jennifer Hudson in Hope For Haiti:

Oglinzile ajuta!

2010-02-02T13:26:00.007+02:00

Oglinzile ajuta!

Ce imi place la oglinzi? Ca atunci cand ele vorbesc despre mine, din mine, o pot face liber, fara emotii, fara frustari, fara stres. Eu le zic: "Taci, nu spune asta!" - de parca ar fi dat peste cine stie ce secret ascuns (si chiar asa e!).

Dar pentru oglinda nu e nimic. Ea doar oglindeste. Da inapoi ceea ce primeste.

E simplu sa fii oglinda..

Doar ca o oglinda intr-o lume de oglinzi oglindeste la nesfarsit. Si in general, doar parti..

Asa ca e indicat sa acorzi un pic de atentie la ceea ce incepi sa oglindesti, pentru ca din acel moment incepe sa fie reprodus la nesfarsit...

Si de altfel, cum poti acuza o oglinda?!

O oglinda este intotdeauna altceva decat ceea ce pare a fi. E doar o oglinda...

Eu sunt o oglinda ...

Mi-am facut astrograma

2010-02-01T14:42:00.005+02:00

Mi s-a pus pata sa-mi fac astrograma, sa mai aflu cate ceva (poate) despre mine. Intentionam sa o fac pe bune, mers la cineva, platit, obtinut dosarul cu ce am de facut pe urmatorii xx ani :))

Lucrurile s-au asezat insa de alta natura si am primit un link de la o prietena:
http://www.roportal.ro/horoscop/astrograma/
unde fiecare care isi cunoaste data, ora si locul nasterii se poate uita cum i s-au aruncat planetele la inceput de drum...

La nivelul meu de incepator in ale astrologiei, informatiile mi s-au parut multe si destul de cuprinzatoare. Multe aspecte analizate. Nu am gasit toate aspectele care ma interesau, dar, traiasca gugalul, am gasit informatii in completare si prin alte parti.

Astfel:

Daca pe roportal am reusit sa-mi fac astrograma, sa vad cum sunt imprastiate planetutzele prin casutze, aici: http://www.eastrolog.ro/astrologie-abc/planetele-in-case/ am invatat sa analizez din mai multe punte de vedere, si alte aspecte care pe roportal erau punctate doar pt astrograma in cauza. Am invatat sa analizez eu impreuna cu capushorul meu o astrograma.

eastrolog.ro e pur si simplu o scoala pentru toti, inveti sa interpretezi singur si sa combini mai multe aspecte.

Apoi am intrat pe http://www.acvaria.com/astro-noduri_lunare.php?p=astrologie si aici am gasit lectia de viata. Tot pe aici am aflat mai multe despre astrologia karmica. Partea misto e ca ceea ce am aflat nu mi-a prea adus informatii noi, ci doar a exprimat dintr-un alt unghi ceea ce simteam eu ca am de facut in viata. Fun!

Inca nu am inteles foarte bine care e treaba cu planetele retrograde, sau de fapt cum determin care planete sunt retrograde intr-o astrograma, dar mai caut :D. Am inteles ca si asta are legatura cu ceea ce are fiecare de facut pe aici, restante de alte dati....

Am pus toate aceste linkuri pe care le-am gasit utile pe blog, poate sunteti si voi interesati sa verificati ce treaba aveti cu cine pe aici... :)

Succes!

Cum ma pacalesc singura...

2010-01-30T12:31:00.005+02:00

Raportat la postarea de ieri - am vorbit despre experientele minunate pe care le-am avut in timpul si dupa exercitiul de respiratie pe care l-am facut. Acum o sa vorbesc un pic despre ceea ce a fost inainte...

Ieri a fost o zi ok pentru mine, in care m-am simtit bine - relativ cu zilele anterioare, in care am fost agitata, nemultumita, nedumerita. Ieri a fost o zi mult mai ok..

Am avut un vis, pe care mi l-am reamintit dimineatza - ceea ce e mare lucru pentru mine, pentru ca in medie nu stiu daca am 2 vise pe luna pe care sa mi le reamintesc dimineata - iar visul pe care l-am avut e inca atat de proaspat pentru mine acum, dupa mai bine de 24 de ore...

Apoi am avut grija de mine, de sufletzelul meu sa zic. Am mai stat pe la pranz vreo ora cu gandul in/la mine si a fost de bine: am dat peste niste chestii care m-au bulversat un pic - prin felul in care am realizat ca ma afectau, si a ramas ca mai pe seara sa continui cu analiza. Cam asta era situatia in care ma gaseam inainte sa incep exercitiul despre care am povestit in postarea de mai jos.

Deja se inserase si stiam ca trebuie sa incep. Doar ca ratiunea/corpul meu isi tot gasea de toate de facut: hai sa ies pana pe balcon, as vrea sa mananc o gogoasha, as putea sa ma joc acum un pic pe calculator, acum nu e un moment potrivit de mediatie, in care sa ma gandesc la mine, nu e momentul sa stau doar cu mine, etc.... Orice, numai sa nu ma apuc!

Personalitatea mea, o parte din ea, era intr-o razvratire continua.. si e asa de o perioada.. de cand a vazut ca nu o mai bag in seama.. simte ca-si pierde din puteri, din controlul pe care-l avea si acum incerca diverse tertipuri.. E interesant de privit, uneori e dureros de trait.. Ma lupt eu cu mine si imi dau seama in acelasi timp ca nu cu mine ma lupt...

Ma intrebam cu ceva vreme in urma ce inseamna personalitate multipla. Acum ma simt. Vad ca in acelasi moment sunt parti din mine care trag in mai multe directii, diferite. Pe unele parti le ignor, le spun sa taca, dar la partile din mine, la personalitatile care isi iau o seriozitate spirituala, tind sa le dau credit.

De ce as crede in personalitatile mele spirituale mai mult decat in celelalte? Doar pentru ca ele s-au adaptat sa traiasca dupa niste principii in care cred? Sunt tot umane si nu spirit, sunt la fel de stravezii ca si celelalte..

Doar parte din intreg. Capabile sa oglindeasca doar o parte din realitate, din adevar.

Si atunci inteleg ca orice raspuns primesc (din interior sau din exterior) inteleg ca este incomplet si ca exprima doar o fatzeta - si ca trebuie sa reusesc sa vad si celelalte ipostaze pentru a putea intelege ansamblul, cauzele si efectele, starile.

Si din nou, asta e doar o sclipire a oglinzii cu mii de fezte...

Alambicati mai suntem...
( a se citi minunati! )

Living is challenging!

Ceva nou... Sa fie in aer? :)

2010-01-29T22:10:00.006+02:00

Azi am experimentat ceva nou :)

Faceam un exercitiu de respiratie, pe muzica. Inspir, apnee, expir pe jumatate din timpii in care am tinut apneea. Am inceput cu 8, 16, 8 - urcand apoi timpii de apnee si proportional pe cei de expir.

La sfarsitul exercitiului, cand s-a terminat muzica, am inceput sa respir normal (ziceam eu..) - insa am remarcat ca inspiram foaarte lent. Raaar... Atat de rar incat mi se parea ca nu inspir nimic. Si in acel moment am simtit ca ma umplu de energie. Ca ceea ce inspir nu e aer, ci energie, particule luminoase de energie.

Am fost un pic surprinsa, concentrarea mi-a scazut si m-am simtit normal. Apoi m-am concentrat din nou si am simtit cum inspir energie, particule, cum ma energizez si cum ma umplu de sus in jos. Era foarte misto. Daca pana acum stiam asta mai mult teoretic si o faceam / gandeam mecanic, acum chiar am simtit si am mai inteles ceva.

Apoi m-am concentrat pe expiratie. Mi-am dat seama ca de o perioada mare de timp (de nivelul anilor..) atunci cand ma concentram pe ceea ce elimina corpul meu, ma gandeam ca ma purific, corpul se purifica si scoate in exterior particulele murdare.

In seara asta insa mi s-a schimbat optica si in privinta a ceea ce iese din corp. Am constientizat ca ceea ce expir e aceeasi energie, stelute luminoase, pe care le inspir. Ca eu sunt energie, ca sunt acelasi lucru cu ceea ce inspir si cu ceea ce expir.

A fost minunat! Exercitiul s-a terminat cu o umbra ce s-a oglindit / a coborat pe usa de la balcon.. inca nu stiu daca a fost o umbra sau am inceput sa vad things, dar cred ca mi-a fost suficient frica de asta pana acum, cred ca acum pot sa-mi permit sa vad si 'nevazutul' cu curiozitate si dorinta de a invata..

Va imbratisez cu drag!

Tot orgoliu... - dar altfel!

2010-01-15T16:03:00.000+02:00

Ne povestea cineva o poveste intr-o zi, despre noi, despre cum suntem, despre sexualitate si despre orgoliul masculin si... feminin.

M-am simtit in acel moment. Chiar tare. Am inceput sa-mi analizez actiunile din acest punct de vedere si cu adevarat nu vedeam decat orgoliu. Ce dragoste, ce iubire! Orgoliu!!

In adolescenta, si dupa, consideram ca am un corp placut - cu fatza mea nu eram prea multumita. Am avut unele momente in care persoane de sex masculin (in general necunoscute) s-au dat la mine intr-o maniera pe care am considerat-o atunci grosolana. Eram destul de iritata pentru ca vedeam ca barbatii considera femeile obiecte sexuale.

Acum, ce sa mai zic! Am ajuns eu sa tratez barbatii cu o oarecare indiferenta. Daca pana la 31 de ani am avut doar 2 prieteni, unul 4 ani si unul 11 ani, acum am ajuns sa fiu o mofturoasa - de fapt intotdeauna am fost, dar acum am curajul si nebunia sa ma comport ca atare.. :D

Am impresia undeva in interior ca daca schimb partenerul nu e ok - de asta inca mai am tendinta sa raman intr-o relatie care nu ma multumeste pe deplin. Reusesc sa vad din doua puncte de vedere foarte diferite si de asta ma intreb de multe ori pe ce cale sa apuc..

O optica ar fi ca ceea ce nu imi convine la ceilalti reprezinta probleme nerezolvate in mine - si cand ceva ma deranjeaza la altul, de fapt pe mine ma judec. Ca relatia sa mearga tb sa ma accept pe mine si sa fac schimbarea in mine.

Ar mai fi ceva de spus aici: in general, daca bagam mana in foc ne frigem. Poate ca ducand o viata spirituala sau cu cine stie ce tip de antrenament, reusim sa depasim durerea sau pur si simplu focul la un alt nivel (vezi "Vietile Maestrilor"). In acel moment, nu vom mai suferi daca bagam mana in foc. Dar sa stai cu mana in foc pana ajungi la acel nivel, asta aduce cu siguranta durere - nu ca asta n-ar veni cu tot cu o invatzatura oarecare.. Si totusi, pare destul de naiv sa bagi mana in foc atata timp cat nu iti este bine.. asa ca sfatul ar fi sa renunti pana reusesti sa o faci ok.. (o parabola cam lunga, dar cred ca s-a inteles ce am vrut sa zic).

O alta optica ar fi ca persoana potrivita se indreapta deja spre mine, dupa cum cred. In acest moment din nou apar doua dileme: trebuie sa schimb partenerul, la propriu, cu altcineva, sau persoana de langa mine este cea cu care voi face schimbarea impreuna si vom duce o viata in armonie?

Intrebari.. Poate doar traind voi gasi raspunsurile - dar asta cred ca de fapt inseamna ca le voi gasi dupa ce le voi trai... Totusi, dilema ramane: cum sa apreciez barbatul langa care traiesc, iubindu-l si respectandu-l, fara sa ma pierd in emotii, cu toate ca asta vreau sa fac si in acelasi timp reusind sa nu ma mai las suparata de nimicurile zilnice, fara sa-mi mai vina ganduri sa-l schimb cu altul care pare mai dragastos sau mai responsabil - poate mai potrivit la un moment dat din anumite puncte de vedere?

Am fost o persoana care m-am dedicat in intregime, asa cum consideram atunci, unei singure persoane si acum doresc sa nu mai ajung dependenta asa ca aleg sa pastrez distanta.......................

mda, se pare ca imi cam dau raspunsurile singura azi: cam fac ceea ce acuz la ceilalti: dupa ce m-am fript, acum suflu si in iaurt.............

ies eu de aici, nici o grija!

totul e de bine! :)

Lots and lots of LOVE!

Rezultate sondaj II

2010-01-12T22:46:00.001+02:00

Daca anul trecut lucrurile aratau asa:

Cine sunt EU?

   Eu sunt cineva                                       2 (4%)
   Eu sunt eu                                           6 (12%)
   Eu sunt o parte din Dumnezeu           22 (46%)
   Eu sunt Dumnezeu                             6 (12%)
   Eu sunt tot                                        11 (23%)

Votes so far: 47
Poll closed - 15.01.2009, 08:00

iata modificarile de anul acesta:

Cine esti TU?

   Eu sunt cineva                               11 (5%)
   Eu sunt Dumnezeu                         18 (8%)
   Eu sunt eu                                       65 (29%)
   Eu sunt tot                                  16 (7%)
   Eu sunt o parte din Dumnezeu       107 (49%)

Voturi până acum: 217
Sondaj incheiat - 31.12.2009, 23:59

Orgoliul

2010-01-11T23:38:00.000+02:00

Iata ca a trecut un an de cand m-am intrebat prima data ce este orgoliul, un an de la momentul in care am pus aceasta intrebare si n-am stiut ce sa raspund.

Acum e un pic diferit: remarc ca majoritatea actiunilor mele le fac din orgoliu: ceea ce spun, ceea ce scriu, ceea ce fac, ceea ce vreau sa-i invat pe altii... Superioritatea asta... Ajung sa ma iau pana si pe mine peste picior! :))

Stiu ca vointa m-a adus aici; datorita faptului ca am crezut si ca am vrut sa progresez, am facut-o. Dar in acelasi timp sunt multe momentele in care faptul ca vreau, ma indeparteaza de Mine, de ceea ce vreau cu adevarat ( de ceea ce vreau eu pe interior). Am fost atat de uimita sa descopar ditamai orogoliu bine cladit si hranit in mine, si sa-l vezi cum se burzuluieste cand il ating! Cata agresivitate si violenta iese de acolo! Si frica. Sau poate, din frica....

Rusine, imagine, rabufniri furioase... Multe reactii, din game diverse, din orgoliu ranit.

Acum invat sa-l domesticesc. Incep sa invat sa-l folosesc eu pe el si nu el pe mine ;)

Incep sa-i spun: "Sezi mumos Bubico, ca nu se intapla nimic rau daca acum noi stam cumintei in liniste si nu avem ultimul cuvant de spus...". si incepe sa functioneze. Ne observam reciproc, ne mai calcam pe bataturi, dar invatam sa traim impreuna in armonie, si sa ne acordam libertate unul altuia, nu doar control... deh, ca in orice relatie...

Schimbari.. de atitudine

2010-01-11T00:07:00.001+02:00

Am spus si mai demult despre "Conversatii cu Dumnezeu" - serie de carti care m-a facut sa privesc viata cu alti ochi. Am inteles de acolo ca suntem veniti aici poate nu ca sa invatam ceva, in sensul propriu, ci ca sa intelegem ceva ca experienta, sa traim diverse experiente fara a cataloga in bine si rau, pentru a reusi sa privim din mai multe puncte de vedere in acelasi timp, pentru a reusi sa vedem mai multe fete ale cubului si pentru a nu ne lasa prinsi doar de ceea ce pare sa se afle in fata noastra.

Asta a fost cam acu 5 ani... Informatiile au avut timp sa se sedimenteze. Am citit si alte carti intre timp, cam de 2 ani de zile am inceput sa stau mai mult si pe net, pe diverse bloguri personale, deoarece consider ca experientele personale exprimate in mod direct pot oferi informatii utile evolutiei proprii. Acesta este si motivul pentru care am inceput sa postez pe acest blog.

Cam acum un an am aflat de "Cartea alba" - Ramtha - o alta carte cu totul deosebita, care s-a citit cam in 6 luni... S-a intamplat asa: ajungeam la un punct pe care-l tot reciteam, o data la cateva zile sau poate chiar saptamani si peste care nu puteam sa trec pana cand nu se intampla ceva in viata mea, pana nu schimbam ceva care sa ma faca sa inteleg ceva nou, sa vad cu alti ochi frazele citite de atatea ori pana atunci...

In paralel cu "Cartea Alba" am mai mers si cu alte carti, vreo 4 in acelasi timp, in fiecare zi se cerea citita alta.. Am trecut asa prin "Trecerea vrajitorilor" de Taisha Abelar sau Carlos Castaneda, Osho - si cel mai important, "Vietile maestrilor" de Baird Spalding.

"Vietile maestrilor" am inceput-o prin primavara trecuta si abia am ajuns pe la jumatate. Am avut spor luna trecuta, am avut o perioada de 'purificare' as spune, am facut cate o baie fierbinte pe zi, ori doar cu sare, ori cu diverse arome, dupa cum am simtit, timp in care am stat linistita si am citit sau am stat cu gandul la mine. A mers chiar bine cartea, vreo 100 de pagini in 2-3 saptamani.. pe urma am plecat in excursii, probabil ca sa aplic ce am invatzat :D si cititul a ramas mai in aer in ultimul timp.

Din punctul meu de vedere, "Vietile maestrilor" e cartea pe care daca o intelegi si o transformi in adevar personal, te ajuta sa devii OM.

Poate ca am spus cuvinte mari, dar e o carte extraordinara, despre alta lume. Citate, as putea da multe. Dar voi scrie doar un pic, o fraza care mie mi-a dat curaj, incredere si mi-a schimbat viata si felul in care o privesc prin repetarea cuvintelor de mai jos:

"Iisus apare atunci cand, cu intreaga sa fiinta, se incredinteaza intelepciunii adanci a lui Dumnezeu, si numai in felul acesta reuseste el sa-si infaptuiasca opera. El nu s-a bazat nici pe puterea vointei proprii, nici pe concentrarea puternica a gandurilor sale, ci, fireste, numai pe vointa lui Dumnezeu:

'Faca-se voia ta, Dumnezeul meu, si nu voia mea'."

E drept ca la inceput a fost greu de digerat fraza, dar apoi m-am.. gandit: 'pai e vorba de Dumnezeul MEU, deci care a avut grija de mine atat de bine in toti acesti ani in care am fost mai mult sau mai putin constienta, si in care nu ar trebui sa am decat motive se incredere' - asa ca am hotarat sa am incredere.

Si in momentele in care eram agitata, sau imi era greu sa iau o decizie incercam sa ma linistesc si apoi sa ma las dusa: "Faca-se voia ta, Dumnezeul meu, si nu voia mea!". In momentele de liniste imi aparea o senzatie de lumina alba si stiam ca sunt bine atunci - si a inceput sa fie ca o verificare pentru mine ca sunt pe calea cea buna. Daca la intrebarea mea raspunsul e cu liniste, de acolo-s! :)

LOVE is all around!

VIATA MAESTRILOR de BAIRD T SPALDING

On the road again!

2009-12-22T22:02:00.000+02:00

Sunt pe drum.. Am plecat 'de nebuna' - vorba unei prietene... Am plecat pe la prieteni si imi place cum se aseaza lucrurile, cum mi se face programul:

- eu sunt liber de vineri pana duminica, vino atunci

- la mine poti sta pana vineri la pranz, ca plec din localitate!

Prea cool :)

Am intalnit muulta lume din 'trecutul meu' in aceasta calatorie, am primit atatea replici de genul: "Ce ma bucur sa te vad!", "Ma bucur ca esti bine", "De cand nu te-am mai vazut" - cu sensul "nu ma asteptam sa te mai vad prea curand" incat a fost chiar distractiv. Asta pana in momentul in care am inceput sa acuz aceste atitudini si sa ma las afectata, influentata de grupul din jurul meu. De fapt totul a fost atat de subtil, a venit prin invaluire: incepusem sa ma gandesc de ce lumea imi spune ca se bucura ca sunt bine, ca sunt fericita - oare nu sunt, oare n-ar trebui sa fiu?!

Asta a fost prima etapa a calatoriei. Intoarcerea in trecut, printre oameni pe care ii stiu de ani de zile! Imaginea mea.. sa arat ca sunt bine, ca sunt ok, ca totul e 'cum trebuie', ca am progresat. Noroc ca spre sfarsit mi-am amintit cine sunt si ce sunt (spirit liber). Si atunci am avut curajul sa ma manifest si in exterior, cu lacrimi calme si cu zambetul pe fata.

Am plecat, spre Sibiu apoi, spre alti prieteni dragi. Dupa plansul de disperare de la sosire, starea mi s-a schimbat rapid, iesisem din mediul anterior in care ma judecam si mi-am permis sa fiu eu, sa vorbesc despre ce era in mintea mea. Plus ca stiam ca cine ma asculta gandea cam dupa aceleasi 'principii' ca si mine..

Apoi au fost discutii multe, in care s-au inversat rolurile: eu am ajuns mai mult sa ascult si sa las pe cei care aveau nevoie sa se descarce, sa se descarce.. A fost de bine zic eu.

Urmeaza urmatoarele doua etape (cunoscute) - astept sa vad ce mai apare dupa, si sunt curioasa daca pana de revelion o sa ma mai intorc in Moldova.. Ca peste unul din pasi se pare ca am trecut: lucrarea dentara, pe care o fac de vreo luna si jumatate este in sfarsit gata si n-o sa mai arat ca o vrajitoare! aparent deja conteaza muult prea putin :)

LOVE and UNDERSTANDING

Craciun Fericit!

2009-12-12T23:56:00.005+02:00

E atat de usor sa aduci buna dispozitie in viata unui prieten! Atat de putin efort si totusi o facem prea rar..

Iti multumesc, Olimpiu, pentru ideea minunata pe care ai avut-o, o sa imi permit sa o preiau si sa fac niste cadouri de Craciun persoanelor dragi din viata mea, azi.

O declaratie de dragoste, de multumire si recunostinta pentru fiecare sufletel minunat din preajma mea, indiferent ca e in real-life sau on-line, un gand plin de iubire pentru fiecare gand trimis vreodata pentru cea care pentru voi e Iunia.

Cristiana, iti multumesc pentru increderea pe care mi-ai dat-o in mine si cuvintele incurajatoare pe care le-ai oferit intotdeauna tuturor - si pentru ca mi-ai aratat ca sacul cu ganduri bune nu se poate goli niciodata!

Danutz - multumesc pentru timpul pe care ai ales sa il imparti cu mine si pentru ca m-ai ajutat sa inteleg ca ceea ce am simtit a fost intotdeauna adevarat.

Raluca - destul de socant pentru mine, dar ai fost persoana care mi-a indrumat pasii spre spiritualitate in momente foarte diferite. Pe langa ceea ce am devenit datorita recomandarilor tale, am inteles ca oamenii apar in viata noastra din motive total nebanuite! Multumesc pentru TOT!

Olimpiu, dragule! M-ai invatat sa pot sa accept un "te iubesc" de la o persoana de celalalt sex si sa pot spune un "te iubesc" din suflet fara sa-mi fie frica ca este interpretat sexual.

Teo - iti multumesc pentru bratele tale in care m-ai primit cu toata dragostea si unde m-am simtit acasa. Iti multumesc pentru toate cate mi le-ai reamintit, cu toate ca, acum, cred ca mai sunt lucruri pe care mi le-ai reamintit de care inca nu sunt constienta. O sa se arate...

Lavi - ceea ce faci, functioneaza! Am fost cu adevarat impresionata de cate ori m-ai scos din starile nashpa, in care chiar "eram suparata" - totul motivat! Si de cate ori te-am judecat! (mai ales la inceput..). Dar stiu, tu esti fericitaa! si chiar stii asta! Superb!

Cami - partea de rational din viata mea, raspunsurile logice si la obiect, analiza vietii intr-o maniera foarte tangibila, adanca si realista. De multe ori m-ai exprimat, ceea ce era in mine si nu indrazneam sa ma gandesc la asta, sau sa gasesc cuvintele..

Andrei - lectii multe, la orgoliu, acolo unde doare mai rau, dar exact acolo unde trebuie sa se curete. Extreme, spirit sau ratiune? Ma treci dintr-una intr-alta si provocarile mari sunt sa-mi pastrez increderea si calea indiferent de influente. Care e jocul, care e realitatea? Craciun fericit!

Paulica, draga mea! Oscilatiile tale m-au ajutat sa accept mai usor ca dualitatea e un tot de fapt, ca nu exista alb si negru, ca a judeca e lipsit de sens. Multumesc pentru ceea ce m-ai ajutat sa traiesc in legatura cu mama in luna in care am locuit impreuna.

Ema - ai fost langa mine intr-un moment puternic pentru mine si mi-ai dat raspunsurile de care aveam nevoie. Din nou, ca si la Ralu - fiecare OM e in viata noastra ca sa se manifeste pentru un moment anume, cel putin!

Stefan - ceea ce am trait fata de tine mi-a oferit o mare lectie despre ceea ce inseamna schimbarea..

Ioana - poate chiar prima lectie constientizata despre viata.. poate chiar primul 'de ce' fara raspuns..

Florin - exemplul cel mai apropiat de idealul meu de familie :)

Gandul meu pleaca cu toata dragostea si recunostinta fata de dragii mei nenumiti aici in scris, dar trecuti cu vederea prin fata ochilor. E drept ca acum ratiunea mea concepe doar anumite imagini ca fiind cele care m-au schimbat, care m-au invatat, educat, maiestrit - stiu ca timpul va schimba asta si ca voi vedea MAESTRUL care exista in fiecare persoana care mi-a atins chiar si pentru o clipa existenta!

Iar pentru voi, orgoliosi mici si nu numai! care va cautati numele aici, VA IUBESC! SUNTETI MINUNATI!

PERFECTI!

DUMNEZEU IN TOATA SPLENDOAREA SA!

Impartasiti-o tuturor! (splendoarea voastra ;) )

Craciun fericit!

Continua!

2009-10-30T23:07:00.004+02:00

Am citit mai demult ca uneori, cand urmezi o anumita directie in viata, sunt momente in care iti pierzi motivatia. Momente in care ajungi sa te intrebi 'de ce' sau 'cum am putut sa ajung eu aici?' sau sa crezi ca n-are nici un sens sa continui sa mergi pe acelasi drum.

Si in acele locuri scria ca trebuie sa continui sa faci lucrurile in care ai crezut odata, chiar daca pe moment iti pierzi increderea sau motivatia.

Faptul ca alta data ai considerat aceasta cale ok, faptul ca pentru o perioada mai lunga de timp ai mers in aceeasi directie fara intrebari ar trebui sa fie suficient ca sa intelegi ca acesta poate fi doar unul din acele momente in care te-ai indepartat un pic de tine.

Eu am trait asemenea momente si ma bucur ca stiam aceasta teorie atunci cand am intrat in momentele in care am vrut sa renunt. Mai ales daca e vorba de o cale spirituala, mai mult decat alta de orice alt fel, ratiunea tinde sa ne puna la incercare limitele si daruirea.

Am inteles ca experientele fiecaruia sunt diferite, ca fiecare 'vede' altceva, probabil atat cat isi permite in fiecare moment, atat cat se lasa... atat cat este dispus sa accepte. In momentele in care cei din jur par sa progreseze intr-un ritm mai 'real', nu trebuie sa uitam ca singura competitie care conteaza este in noi.

Poti sa incerci sa-i ridici pe cei din jurul tau, poti sa tragi de ei, sa te lupti pentru ei, dar nu reusesti sa misti nimic daca ei nu doresc. In schimb situatia e cu totul alta cand vine vorba de TINE. Pentru tine chiar poti face totul!

Poti chiar sa-ti transformi visele in..

REALITATE!

De ce?

2009-10-28T11:37:00.004+02:00

Am vazut Opus. Printre alte chestii interesante mai spunea acolo o alta chestie interesanta: ca trebuie sa analizezi bine de ce vrei anumite lucruri, care sunt motivatiile tale.

Cu cat reusesti sa raspunzi la mai multe 'de ce'-uri, cu atat castigi mai multa putere ca sa iti duci gandul la materializare.

OPUS-ul (2009) from FreeYourMind on Vimeo.

Contravine un pic cu ceea ce am incercat sa aplic in ultima perioada. La mine 'de ce'-urile erau la ordinea zilei..

De fapt erau un pic de altfel de 'de ce'-uri:
- de ce s-a intamplat asta
- de ce a trebuit sa faca asa
si altele din aceeasi gama...

Acum, incepand sa pun intrebarea inainte de a incepe sa fac ceea ce imi doream, am descoperit ca multe raspunsuri veneau din personalitatea mea, din orgoliu - nu prea reuseam sa gasesc 'de ce'-urile venite din suflet.

Poate ca nici nu exista 'de ce' la care sa raspunda ne-ratiunea. Dar alea sunt momentele in care pur si simplu stii ce ai de facut. Nu stii de ce, dar stii ca trebuie facut.

Iar eu sunt o persoana care crede ca nu exista trebuie...
Sau cel putin asta am crezut in ultimii ani. Acum tind sa zic ca oricum nu conteaza, totul e un tot.

Lista mea

2009-10-27T14:56:00.011+02:00

Mi-a povestit un prieten ca a primit odata o tema pentru acasa. Ideea era sa faca o lista cu toate lucrurile care ii plac la el si toate lucrurile care-l nemultumesc. O lista pe care sa scrie cu toata sinceritatea ceea ce considera in regula cu el si ceea ce il deranjeaza.

Dupa ce lista era gata, trebuia sa o dea cuiva sa o citeasca.

Mi-a povestit ca a facut-o si a lasat-o vreo saptamana pe noptiera, pana intr-o zi cand niste prieteni au venit in vizita... si lista a ajuns in mana lor din intamplare... trecand de la unul la altul, pana au citit-o toti.

Mi-a spus cum s-a simtit: fierbea, vroia sa o ia din mana lor, sa o rupa. Apoi se gandea: ' dar poate nu a citit paragraful ala' - si apoi tot el isi raspundea: 'cum sa nu-l citeasca?! sigur l-a citit!...'

Copiii care au citit, au ajuns sa faca si ei propriile lor liste, care au ajuns de la unii la altii... Fiecare a incercat sa treaca peste neacceptarile proprii...

Eu am aflat povestea de vreo doua zile. Am inceput sa spun atunci cateva din lucrurile pe care le-am acuzat la mine si care par greu de recunoscut in fata altora... dar raspunsul pe care l-am primit a fost sa-mi fac listutza mea, in scris!

Se pare ca pana acum am gasit scuze :D.
Dar stiu ca o sa o fac!
Chiar sunt curioasa daca o sa fiu atat de curajoasa incat sa o postez si pe blog! :P

Vi-l mai amintiti pe Curaj, nu? Curaj, catelul fricos, care de fiecare data facea ceea ce era de facut..... Un simpatic! Preferatul meu, ever!

Nu exista nimic de pierdut!

2009-10-26T17:22:00.005+02:00

Nu poti sa pierzi nimic atunci cand nu ai nimic de pierdut!

Obisnuim sa ne atasam (sau sa zic mai bine sa ma atasez.. sa nu mai vorbesc in numele altora..)

Deci: inainte ma legam de multe, imi placeau lucruri, actiuni, persoane - pe care vroiam sa le repet sau sa nu le pierd.. Suferinte venite din dorinta de a pastra. De a avea. De a repeta. Din grija ca poate n-o sa mai am.... Nu vroiam sa renunt la ceea ce era 'al meu'!

Dar viata e schimbare, e unda, e oscilatie. Pentru ca ceva sa poata sa vina, trebuie sa ii faci loc. Adica, degeaba vrei un pahar cu vin, daca paharul tau e plin cu apa! Trebuie sa consumi intai apa ( sa o bei, sa o arunci, sa o pui in alt vas, etc..) ca sa poti umple din nou paharul.

Trebuie sa eliberezi ca sa primesti. Trebuie sa daruiesi, ca sa iti vina. E frecventa, e oscilatie, e unda. E Yin-Yang. Transformare. Golul tinde sa fie umplut si plinul sa se tranforme in opusul sau. Totul e schimbare. E firesc. Natural. As zice chiar.. constant. :)

Acum stiu ca daca vreau o masina noua, trebuie sa renunt la atasamentele mele fata de masina pe care o am, eventual sa o dau, sa o vand, sa o scot cumva din viata mea. Acelasi lucru e valabil pentru lucruri, persoane, activitati. Iubiri, bani... inca cu spiritualitatea nu mi-e clar! Probabil tb renuntat la dorinta de a avea, de a progresa, etc. mai degraba decat la lucruri in fapt...

Curajul de a face ceea ce ne cere inima e cel pe care trebuie pus accentul aici!.... :)
Incredere si putere sa schimbam ceea ce a venit momentul sa schimbam!

Iubire!

Avem nevoie de dileme?

2009-10-14T14:16:00.006+03:00

M-am intors. A trecut ceva timp (?!? - de parca ceva chiar ar trece, sau doar noi suntem rataciti in a observa evenimente disparate..).

Au fost momente si momente. Liniste, durere, dileme, raspunsuri, panica, indoiala, multumire. De toate. Dorinta de a ma reintoarce la ceea ce am lasat in urma, la obisnuintele mele.

Inca ma mai framanta unele intrebari, daca am renuntat la anumite lucruri doar din orgoliu.. Cu siguranta nu "doar", dar ma intreb daca asta a fost un motiv? Stiu in adancul meu ca nu, ca am facut ceea ce trebuia sa fac, dar chiar si asa, faptul ca alegerea mea m-a facut sa ma simt bine, ca si cand m-as fi razbunat, m-a bulversat un pic.

Pentru ca nu asta doresc sa cultiv in mine, si faptul ca unele actiuni ale mele mi-au adus sentimente de satisfactie in acest domeniu m-a facut sa ma intreb daca de asta am actionat cum am actionat. M-am simtit puternica. Si pare dificil de vazut daca am actionat din suflet sau din puterea ego-ului.

Greu de acceptat ca, poate, m-a putut bucura sa ranesc. Au existat momente in care, pe langa durerea pe care am simtit-o pentru ca am creat suferinte prin plecarea mea, m-am si bucurat. Nu imi place sa vad aceasta latura a mea si cam de fiecare data cand bucuria aparea, incercam sa o diminuez, sa o fac sa dispara.

Acum ajung sa ma intreb. E doar o judecata a mea? Cu siguranta da. Daca suntem TOT, atunci inseamna ca in fiecare moment si sufar si ma bucur, si plang si rad, si daruiesc si pretind, sunt si calma si iritata. Poate ca doar mintea mea poate percepe de cele mai multe ori doar o singura fateta - dar avand in vedere ca de multe ori reusesc sa vad si ce simt eu si ce simte interlocutorul meu, sa simt si bucurie si tristete legate de acelasi subiect, sa vad si partea creatoare si partea distructiva, apare sigur ca dualitatea e doar o iluzie.

Si atunci cum ramane cu diversele stari prin care trecem? Inca ma acuz atat de mult cand pastrez o stare de indoiala, suparare, intrebari - si chiar durere fizica creata de stres! Dar stiu ca toate trec, chiar si atunci cand vrei sa pastrezi ceva, se schimba, se transforma, dispare - deci de ce ma invinovatesc pentru nefericirea mea? Pentru clipele in care ma ratacesc?

Poate de fapt nu sunt ratacita de loc. Poate de fapt fericirea e o iluzie - chiar mai mare decat suferinta. Pentru ca o cautam, o vrem! O dorim! Si asta ne poate atrage. Ne poate face sa uitam de noi, in cautarea ei. Pe cand drumul e exact invers: mergi in tine, gaseste-te, iar fericirea nu e decat o consecinta...

***

Si acum, ca tot veni toamna (abia de cateva zile, nu e ciudat? in alti ani pe 6 septembrie la mare inghetam de frig..:D) si padurile arata incredibil, acordati-va cateva minute sa observati culorile. Poate parea ca 'nu e timp' de un iesit la padure, dar copacii ne inconjoara oriunde suntem (chiar si pe net :D).

Va pupic cu drag!

Intuitia

2009-08-29T14:20:00.003+03:00

Intotdeauna m-am bazat pe intuitie. De cand ma stiu... Poate nu am avut incredere in ea in momentele in care eram intr-un grup si trebuia cumva sa motivez alegerile mele.. Dar in ultima perioada fac ceea ce simt ca ar trebui sa fac, chiar daca logic nu are nici un sens.

Am avut prea multe episoade de genul asta in viata incat am inteles ca este mai bine/usor/placut pentru mine daca ma ascult si fac ceea ce imi vine la momentul respectiv, decat mai tarziu, cand circumstantele sunt diferite. Si, uimitor, incep sa remarc si la cei apropiati mie ca incep sa se asculte sau nu - dar sa realizeze ca ar fi fost mai comod pentru ei daca s-ar fi ascultat. :)

Una din ultimele "nebunii" pe care am facut-o a fost la Kaufland. Mi-a venit sa cumpar o sticla de spirt. Inca nu stiu pentru ce am luat-o, sau pentru cine, dar sta in masina de vreo saptamana si stiu ca va veni momentul in care ma voi lauda ca mi-am ascultat intuitia si am luat-o!

Deja nu mai sunt dispusa sa renunt la ceea ce simt - stiu ca mie imi va fi cu siguranta mai usor daca ma ascult.

Aseara am realizat ca de vreo 2 luni stau intr-o zona in care mi-am dorit mult sa ma mut in urma cu vreo 2-3 ani, poate si in alte perioade.. M-am intrebat daca cu adevarat eu am creat asta si am adus eu in viata mea acest loc care e momentan casa mea. Sau poate ca atunci cand eu am interpretat ca "mi-am dorit" sa ma mut aici, am simtit ceva chemandu-ma - iar daca timpul nu exista, atunci inseamna ca ceva din mine stia intotdeauna ca voi ajunge aici. Asa cum ceva din mine stie tot ce voi mai face, tot ce voi trai, tot ce voi experimenta si am experimentat in aceasta viata sau in altele, aici sau in alte parti.

Totul se petrece in acelasi moment, doar ca noi interpretam in functie de timp ca sa putem cuprinde imensitatea experientelor.

Cateva citate

2009-08-12T13:19:00.006+03:00

Ralph Waldo Emerson: "A fi tu însuţi într-o lume care caută în mod constant să te facă altcineva, este cea mai mare realizare."

Richard Wurmbrand: "Grijile sunt asemenea copiilor mici: cu cât îi îngrijeşti, cu atâta cresc mai mari."

William Penn: "Liniştea este calmul minţii; este pentru spirit ceea ce somnul este pentru corp, hrană şi împrospătare."

Liviu Rebreanu: "Zece mii de ani de civilizaţie nu preţuiesc cât o clipă de adevărată împăcare sufletească."

Ivan Turgheniev: "Taina farmecului tău nu stă în puterea de a făptui orice, ci în puterea credinţei că poţi făptui orice."

...

Despre atentie

2009-07-28T18:16:00.006+03:00

Dupa cum spun de la inceputul acestui blog, lucrurile se schimba pentru mine. Invat multe lucruri noi si experimentez. Senzatii noi, imagini noi imi trec prin fata ochilor, multe trairi necunoscute mie pana acum si as dori sa le impartasesc cumva celor care le cauta asa cum stiu ca si eu le-am cautat.

Am inteles ca pentru fiecare cuvintele inseamna altceva. Daca pentru mine copac inseamna o anumita imagine (trunchi + coroana verde) poate pentru cel de langa mine acelasi cuvant inseamna radacini, trunchi si frunze dese/rare sau chiar flori / fructe. Diferentele nu sunt mari, dar ele exista - si ele conteaza destul de mult atunci cand discutam despre constiinta, sine, eu.

De asta cred necesar ca fiecare sa-si caute adevarul propriu si nu sa ia ceva spus de altcineva ca adevar absolut. Poate de fapt ideea e aceeasi, poate adevarurile chiar coincid la nivel de gand, dar cuvintele uneori pot duce in eroare si ne pot face sa intelegem altceva decat se vrea spus...

Banuiesc ca majoritatea oamenilor experimenteaza imagini care se succed prin fata ochilor. Pentru mine vizualizarea a fost intotdeauna foarte importanta. Mi-a dat incredere in obiectivele pe care mi le-am propus - cam toata viata cred m-am imaginat la finalul lucrului pe care-l aveam de facut si ma vedeam bucuroasa, fericita, realizata. Sunt convinsa ca aceasta optica m-a ajutat mult in tot ceea ce mi-am dorit.

Acum am ajuns sa remarc alt tip de vizualizare. Sunt momente in care stau cu ochii inchisi si ma gandesc la mine - si imi simt privirea. Ochii au de obicei tendinta de a se uita in jos. Ma straduiesc sa ii aduc sa se uite inainte. Remarc ca ajung in alta stare. Corpul se relaxeaza si apare linistea si bucuria. Apoi imi indrept atentia mai sus.

In momentele in care sunt prea agitata nu pot sa o fac, corpul meu parca refuza sa mentina privirea in sus, ajunge sa ma deranjeze calmul adus de concentrarea intr-o zona de o alta vibratie. Sunt momente si momente. Depinde doar de mine pe ce vreau sa ma concentrez, carei parti din mine vreau sa-i dau mai multa importanta

Am descoperit in acest joc al privirii o modalitate de a ma verifica unde imi este atentia. O modalitate simpla de a-mi reaminti cine vreau sa fiu, spre ce tind...

Inca ceva, despre gand:

Am citit in "Cartea Alba" - Ramtha ca noi ne aflam intr-un fluviu de ganduri, dar ca alegem sa le vedem doar pe cele pe care le recunoastem, cu care suntem obisnuiti si in mica masura permitem gandurilor total noi sa apara. Oare cum ar fi daca am permite gandurilor de frecvente mai inalte sa ne imbogateasca viata?

Curaj sau nebunie?

2009-06-30T20:23:00.006+03:00

Exista diferente? A te arunca cu capul inainte, a face ceea ce simti, a trai in prezent.. A nu mai face planuri si a lasa Universul sa lucreze pentru tine. Incredere? Sau 'dusa cu pluta'?

Probabil doar VIATA..

Am schimbat tot. TOT. Asa cred. Chiar va rog sa veniti cu intrebari, sa vad daca sunt lucruri pe care nu le-am schimbat in ultima jumatate de an..

Am schimbat locuinta, relatia, sursa de venit. Curand orasul. Si asta e doar ceea ce e in exterior si ceea ce in general am vazut ca ii ingrijoreaza pe cei din jurul meu. Mie a inceput sa imi placa sa traiesc in prezent. Sa nu mai fac planuri. Sa stiu ca schimbarea vine, si sa o astept cu tot ce imi aduce.

Sunt intrebata: 'si unde te muti?'

Nu stiu, o sa se arate. Sau: stiu ca ma voi muta acolo unde trebuie, acolo unde imi va fi bine, acolo unde am crezut ca o sa ma mut. Acolo unde am nevoie sa ma mut ca sa mai invat ceva. S-a intamplat o data, o sa se mai intample. Da bani ca sa primesti bani, da mancare ca sa primesti mancare, da iubire ca sa primesti iubire, da casa ca sa primesti casa.

Si eu am dat. Case. Asa ca stiu ca le primesc. Prima a venit, temporar. Asa cum stiam ca va fi. Sa vedem urmatoarea, cat de temporar va fi si acolo...

N-am fost niciodata persoana care sa se vada cu ceea ce e in jur nemiscat - daca dupa 2 ani de zile nu schimbam ceva macar in aranjarea mobilei nu eram multumita:) - iar acum schimb poate chiar zilnic.

Schimbarea e viata. E bucurie. E traire.

Vine mana in mana cu frica (frica de necunoscut). Dar imi amintesc ca eu mi-am dorit-o, ca nu poate fi decat ALTFEL, ceva nou, ce n-am mai experimentat, si asta imi aduce din nou increderea si cheful de viata. Eu am dorit sa experimentez noul, asa ca il primesc cu bratele deschise. Am vrut TOT, asa ca asta trebuie sa accept sa primesc :)

N-am nimic de pierdut. Asta probabil pentru ca am pierdut tot ce aveam (daca pot spune ca am avut vreodata ceva..) in diverse momente ale vietii, chiar daca atunci nu am realizat ca asta s-a intamplat. Si nu am nevoie de nimic. De asta e simplu sa pleci pe o cale necunoscuta. Pentru ca stii ca nu ai lasat nimic in urma pe care sa nu-l poti avea, daca doresti, din nou. Pentru ca n-ai avut nimic, apoi cu propriile manute (sau ganduri) ai schimbat asta, asa ca oricand poti schimba din nou. Pentru ca deja acum schimbi constient.

Exist oare cu adevarat?!

2009-06-29T16:46:00.004+03:00

Mi-a venit un titlu: "din nou despre iertare" - dar intre timp gandurile au luat-o in alta directie. Vedem pana la sfarsitul postarii care va fi titlul potrivit....

Intotdeauna am simtit ca sunt mai mult decat corpul meu. De cand eram mica - imi amintesc ca mergeam spre scoala, in clasele primare, si eram suparata de faptul ca in mine este vazut aspectul meu exterior si nu ceea ce sunt. Sufletul, mintea. Asa vedeam atunci lucrurile... Asta a fost cea mai mare nemultumire a mea pe parcursul intregii vieti. Ca pentru ceilalti, 'IUNIA' reprezenta corpul meu si nu ceea ce sunt.

Poate sunt eu prea spectator. Poate fiecare e diferit, are alte aptitudini. Dar au fost foarte putine momentele in care m-am simtit inteleasa. Si foarte putine persoanele care sa ma inteleaga. A, bine-nteles, nici eu nu ma inteleg pe mine.. :)) - dar in acele momente, mai vorbim de mine?!?
(LE: persoane care sa ma inteleaga sau care sa ma aprobe?! oare despre ce vb. noi aici? :)) )

Eu nu sunt trecutul meu. Trecutul sunt actiuni sau amintirea unor atitudini. Si daca eu nu sunt trecutul meu, oare sunt prezentul? Oare tot ceea ce simt, traiesc acum, are cea mai mica legatura cu mine? Oare eu chiar exist?!

Incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un vis in mintea unui copil urias care se intoarce dintr-o parte intr-alta gangurind..

Simplu

2009-06-23T11:49:00.005+03:00

Atat de simplu e: crezi. Esti. Si viata se desfasoara in conformitate cu cine esti. Atragi doar ceea ce esti. Si ce esti? Ceea ce crezi. Minte minunata, creatoare, increzatoare. Speranta. Deschidere. Lumina. Tot. Tot ce vrei, tot ce speri.. Ideal.

Si atunci vine la tine.

Sunt propria mea creatie.

LOVE is the answer

2009-06-05T11:32:00.007+03:00

Cand Elevul este pregatit, Maestrul va apare.

Viata ta e tot ce ti-ai imaginat vreodata!

Eu manipulez, tu manipulezi, ei manipuleaza...

2009-06-03T14:34:00.004+03:00

Unul din blocajele mele din ultimul timp e pe dependenta si manipulare.

Am fost dependenta o mare perioada din viata mea. De mama, de prieten, apoi de sot. Acum ceea ce vreau este sa nu mai fiu dependenta, si asta VREAU! - adica nu e detasare, nu e indiferenta, e o dorinta acuta sa nu mai fiu dependenta si stiu ca nu e normal sa vreau atat de mult....

In legatura cu manipularea, doresc sa nu o mai fac altora. Si iarasi, nu sunt detasata nici de asta. Remarc cu un anumit sentiment de bleah ca majoritatea link-urilor care duc la blogul meu vin de pe alte bloguri in care subiectul principal e manipularea. Dorim cu totii sa nu mai fim manipulati. Dar in momentul in care doar asta avem in cap, daca doar la asta ne e gandul, ce altceva am putea atrage in viata noastra? Daca mintea e la manipulare (chiar daca e cu NU in fata.. ), actiunea unde se consuma?

Cred ca indiferenta in acest caz e cea mai buna. Iubirea si iertarea. A intelege ca fiecare e perfect exact asa cum trebuie sa fie. Pentru a-si invata lectiile si pentru a ne ajuta sa ne invatam lectiile.

Totul e in mintea mea

2009-06-01T19:19:00.004+03:00

... orice altceva as mai scrie e inutil.

Si totusi...
:))

Prezentul e plin. Tristetea vine din gand, din planuri si griji. Cand faci ceea ce simti, ceea ce "iti vine" - vine si fericirea. Cand blochezi, cand nu te lasi sa traiesti, sau altfel spus "cand traiesti rational" - aici ajungi: intr-o stare rationala de fericire :) - incompleta!

Nu am cuvinte sa exprim fericirea care vine din clipa traita, din experimentarea prezentului cu tot ceea ce aduce, din primirea vietii cu bratele deschise. Si tot ajung in dorinta de a face planuri si de a "sti" (planifica) ceea ce-o sa vina... Sunt o ciudata. Am experimentat, am inteles, dar tendinta inca mai e de a ma reintoarce in trecut, de a trai "rational"!...

Am inteles ca merit tot. Merit sa sper la toate visele mele, la orice ideal pe care l-am avut vreodata. Nu mai vreau sa ma auto-limitez - asa ca nu o mai fac. Traiam o viata care ma nemultumea pe alocuri, dar acum uit de ea, uit supararile, invidiile, fricile si imi aduc in fata ochilor un viitor nou, bazat pe un prezent diferit, si nu pe un trecut cunoscut.

Imi aduc in viata atitudini noi: atat de frumos scria Cristiana intr-unul din e-mailurile ei: "Adevarata calatorie a descoperirii inseamna nu a cauta taramuri noi, ci a vedea cu ochi noi." (Marcel Proust) - asa ca in week-end am mers pe un drum cunoscut, care ma stresa prin faptul ca era prea ingust in primul rand, apoi pentru ca era plin de gropi - si l-am privit cu ochi noi. Am avut o alta atitudine. Am condus linistita, observand totul in jur, oprindu-ma mai des - si in final am realizat ca stresul nici macar n-a aparut si ca eram calma.

Aplic aceeasi atitudine in multe momente, in intalniri cu persoane cunoscute de la care inainte as fi avut anumite asteptari - acum nu le mai am, acum ma intreb cum voi fi placut surprinsa in momentele care urmeaza. Si cam asta se intampla: sunt placut surprinsa.

Imi aduc surpriza in viata, ma las sa experimentez noul, fara a mai avea asteptari. E atat necunoscut in ceea ce ne inconjoara, iar noi tot avem tendinta de a merge pe urme cunoscute. Nu e de mirare ca suntem nemultumiti :)

Citeam zilele trecute intr-o carte de Osho ca plictiseala e de fapt semnul ca ai invatat o experienta, ca ai depasit-o, ca ti-a ajuns - e momentul potrivit sa incerci ceva nou, sa cunosti altceva. Orice!
VIATA!

Indoiala

2009-05-21T16:27:00.002+03:00

Apare cu fiecare dorinta de a schimba ceva... e inertia, obisnuinta, dorinta de a pastra lucrurile neschimbate...

Cand spun cuiva ca m-am apucat de un nou curs de cautare de sine ma priveste cu neincredere. Nu conteaza despre ce curs e vorba, la fel s-a intamplat de fiecare data pana la urma... Si dupa discutii cu unii si cu altii ajung si eu in momentul indoielii.. daca sunt pe calea buna, daca ceea ce cred exista, daca am puterea de a vedea adevarul... Care adevar?!..

Sunt zile si zile. Zile in care sunt fluturash si zile in care nu stiu pe unde m-am ratacit. Sau mai bine zis in care nu vreau sa vad pe unde m-am ratacit, in care nu vreau sa ma vad, sa vad ca gandurile mele intr-o anumita directie ma fac sa ma ratacesc...

Si iar sunt bine si iar vine cineva si-mi spune ca am luat-o gresit. Acum deja le vad ca pe niste teste. Deja ma afecteaza mai putin. Stiu ca nimeni nu-mi poate arata calea mea, ca eu singura o cunosc. Fiecare isi traieste viata dupa alte principii, asa ca eu n-as putea fi fericita dupa reteta celui de langa mine care cu adevarat vrea sa ma ajute - pentru ca e reteta lui personala care i se potriveste. Consider ca suntem toti la fel, dar fiecare e diferit. Fiecare are alte blocaje si alte deschideri. Daca le-am avea la fel, probabil reteta unuia ar functiona pentru toti...

Si uneori nu mai am intrebari, pur si simplu sunt; iar alteori caut frenetic - nu ma pot linisti. Ajung uneori sa ma indoiesc de tot ce cred, de tot ce "mi s-a spus" - rationalul nu mai vrea sa auda de toate lucrurile pe care nu le-a vazut niciodata si pe care nu le cunoaste.. Clarviziune, entitati, vieti trecute.. Lucruri in care cred dintotdeauna probabil, sunt acum puse sub semnul indoielii pentru ca am inceput sa schimb ceva.. ajung sa rad eu de mine, dar in acelasi timp ma indoiesc. Pur si simplu traiesc amandoua starile in acelasi timp. E un pic ciudat...

Cred in credinta. "Credinta cat un bob de mustar si vei muta muntii!". Simplu. :)

Si increderea inseamna sa ma las dusa.. sa nu mai controlez nimic. Sa fiu o frunza dusa de vant..

TOTUL, dar NIMIC

2009-05-19T17:54:00.005+03:00

"Cine nu iese din EU, n-atinge Absolutul si nu descifreaza nici Viata" - Constantin Brancusi

Cred ca orice om care a creat ceva remarcabil, care sa dainuiasca, a fost un filosof. S-a cautat pe sine, l-a cautat pe Dumnezeu.

Citatul a venit sa-mi reaminteasca ceea ce uitasem momentan: ca totul e Yin - Yang, Totul si Nimic, si ca totul e schimbare, ca un extrem se transforma in opusul sau. Din cate remarc, e una din legile universului pe care o vad ca se pastreaza in orice domeniu..

"Cine nu iese din EU" - adica trebuie sa renunti la tot ce esti, la dorinte, la imagine, la tine - sa ajungi sa fii NIMIC ca sa ajungi sa fii TOT.

Simplu, nu?

Acum sa vedem cat de simplu o fi cand incepem sa aplicam :))

Si e simplu, pentru fiecare care alege aceasta cale... E cel mai simplu...

Traieste!

2009-05-14T15:52:00.004+03:00

Acum!

Asta e viata ta, asta e momentul pe care il astepti!

Nu-l lasa sa treaca pe langa tine!

Am inceput sa recitesc "Tao Te King" de Lao Tze - o carte scrisa in sec 6 ien. Mi se pare o carte extraordinara. Am regasit in ea principiile filozofice in care cred, dupa care traiesc si pe care le-am preluat din cu totul alte surse. Poate ca e doar viata mea, realitatea mea, dar mi se pare ca in tot ce am citit si am invatat in ultimii ani am dat peste aceleasi concepte - indiferent ca erau carti din Orient sau Occident, China, India, State sau Romania. Pana la urma toate spun acelasi lucru. Cu diferente, e adevarat.. si fiecare din noi se regaseste in alte scrieri - pentru ca suntem diferiti si e normal asa.

Ma regasesc aici foarte mult. De multe ori, citind alte texte, au aparut frustrari. Aici apare liniste. Pentru mine, asta e semnul ca e OK.

E o carte care se citeste cu pasi mici, cel putin de mine.. :)
Mai am altele incepute, dar citesc ceea ce ma atrage pe moment, ceea ce simt. N-as putea sa citesc o carte doar ca sa o termin. Pentru ca o fac pentru propria placere, pentru ca vreau - asa ca e normal sa merg in ritmul meu. Am o carte pe care am inceput-o acu vreo 6 luni, am citit-o pana la jumatate, apoi am dat-o unei prietene. De vreo doua luni am reinceput-o - si am ramas la aceleasi 2-3 pagini de cateva saptamani.. si ceea ce am citit ultima data in ea m-a facut sa mai inteleg cate ceva despre ceea ce judecam (postul anterior) - si asta dupa ce mai citisem fraza respectiva de vreo 5 ori in momente diferite, fara sa vad acelasi lucru..

Sa mai spuna cineva ca nu suntem niste ciudati! Sau, ca nu sunt o ciudata! :)
Dar asta sunt, si m-as frustra daca as fi comuna, nu ciudata! ;)

Astazi am plecat cu treaba in oras, vreo 2-3 chestii importante - care nu s-au finalizat asa cum m-as fi asteptat. Dar in calea mea am ajuns sa mai realizez cate una alta, am fost dusa prin treaba pe care trebuia sa o fac in niste locuri care mi-au oferit niste potentiale noi, am ajuns sa realizez altele pe care mi le-am dorit mai demult - deci pana la urma a fost o zi foarte reusita (asa ma simt pe interior) chiar daca in planul fizic ceea ce am plecat sa fac nu am realizat.

Din nou, sunt (par) prea ciudata :) - si neinteleasa. Dar asta e tot farmecul! :) Sa reusesti sa faci ceea ce iti doresti. Sa fii plin de viata. Sa fii fericit!

Cu totii meritam sa fim fericiti! Iubiti!

Mi-a fost greu sa accept aceste cuvinte: "Meriti sa fii iubita. Nu trebuie sa faci nimic pentru asta. E suficient ca existi!".

Sau, si mai tare: "Ti-e frica sa fii fericita?"

Not anymore!!!

Acum ma arunc cu capul inainte. Experimentez. Iarasi revin la ceea ce mi-a spus o prietena: "Mai bine regret lucrurile pe care le-am facut decat cele pe care nu le-am facut"

Eu nu vreau sa regret nimic, cum spunea si Musashi. Si in viata mea sunt putine lucrurile pe care am regretat ca le-am facut. Acum am inceput sa trec si peste asta, am inteles ca trebuia sa le fac, ca sa inteleg. Dar probabil la fel e si cu lucrurile pe care am regretat ca nu le-am facut: trebuia sa inteleg.. :D

Ceea ce judeci, traiesti!

2009-05-06T13:34:00.004+03:00

O fraza pe care am auzit-o la o prietena acu vreo 6 luni. Imi spunea ca nu mai vrea sa judece pe nimeni, sa ii lase pe toti in pace sa isi vada de viata lor. Tot ceea ce vazuse si judecase in ultima perioada, a ajuns sa traiasca pe propia piele.

Atunci nu am inteles, dar mai apoi a inceput sa mi se intample si mie. M-au ajuns judecati pe care le-am facut cu cativa ani in urma, iar apoi au inceput sa se manifeste gandurile pe care le aveam chiar in aceeasi zi. "de ce faci asa?" - si in cateva ore / minute ajungeam sa fac eu cu manutzele mele acelasi lucru.

Ii judecam pe ceilalti dupa niste principii. Si judecand, facem ca acele principii dupa care judecam sa devina ale noastre, incepem sa credem in acele principii - asa ca le aducem in mintea, in viata noastra. Crezand in ele, e normal ca ele sa apara si in realitatea noastra (unde pleaca gandul, pleaca energia). O judecata e o limitare, emisa asupra cuiva, asa ca ajungem sa ne limitam singuri...

Totul si nimic. Judecam si suntem judecati. Judecam si traim ce judecam. Traim si de o parte si de alta, si plusul si minusul, pozitivul si negativul. Dualul. Pana intelegem iluzia. Pana ne ridicam deasupra si putem sa vedem in acelasi timp ambele. Unitatea.

Dar trebuie sa facem ceea ce facem pana intelegem. Pana ne ajunge!

Pana intelegem ca este mai mult, ca suntem mai mult! Pana reusim sa vedem scanteia divina din fiecare persoana cu care intram in contact si pana cand intelegem ca e la fel ca noi, ca e in aceleasi cautare, ca doar poate momentul de a privi totul in ansamblu difera..

Si asta e pana la urma tot o judecata.. :)

Puterea gandului

2009-04-27T12:13:00.007+03:00

O prietena mi-a aratat acest set de carduri. E vorba despre niste afirmatii pozitive, care iti ridica moralul. Sunt 64 de carduri care te ajuta sa-ti vezi puterea interioara. Sunt uimita de fiecare data cand le amestec, pentru ca ceea ce aleg, cardul pe care il trag imi spune exact ceea ce am nevoie sa aud in momentul respectiv! In fiecare zi e altceva si in fiecare zi la obiect, legat de cautarile sau ratacirile acelei zile.

Nu imi place sa fac publicitate sau sa pun lumea la cheltuieli, cred ca fiecare stie foarte bine ce are nevoie. Pentru mine aceste carduri sunt o descoperire si o recomandare cu caldura, un cadou frumos.

Mai jos gasiti mai multe informatii despre ele.

Louise L. Hay este Lector Metafizician, profesor şi autoare a 27 de cărţi bestseller, incluzând „Poţi să-ţi vindeci viaţa” şi „Împuternicirea femeilor”. Lucrările sale au fost traduse în 25 limbi în 33 ţări din lume. Din 1981, de la începutul carierei sale, Louise a ajutat mii de oameni să descopere şi să îşi folosească întregul potenţial (al puterilor lor) creator pentru evoluţia personală şi auto-vindecare.

Louise este Fondatoarea şi Preşedintele Hay House Inc., o editură care publică materiale audio-video şi cărţi ce contribuie la vindecarea planetei.

Pentru a comanda pachetul de carduri puteti suna la 0721321462 sau 0724165823.

Preţ 34 RON - 10%

Pulsul Planetei

On the road again!..

2009-04-24T22:57:00.004+03:00

Plimbari.. De asta data, cu prieteni dragi, care impartasesc aceleasi pasiuni si aceeasi cale spirituala. Asa ca drumul nu se putea sa fie unul obisnuit.. 8 zile de strabatut tara, 8 zile de descoperiri. Schimbarea a fost la ordinea zilei. Si "coincidentele" stranii...

Azi am iesit in oras, in Bucurestiul pe care nu l-am mai vazut parca de cateva luni si am simtit ca sunt alta. Alte ganduri, alte atitudini. M-am bucurat cand am vazut ca reusesc sa ma gandesc la mine, ca imi fac planurile in primul rand cu mine, ca incep sa scap de dependente si de celelalte persoane prezente mai mereu in mintea mea.

E un pas mare. Un pas mare ca au existat momente in care sa ma gandesc la mine, un pas mare ca am realizat ca fac asta :))

Azi avea un prieten un status pe mess: Cea mai neinsemnata ALEGERE facuta AZI, te poarta spre un maine total DIFERIT!

Am inceput deja sa aleg altfel: sa merg prin locuri necunoscute, sa ma urc in celalalt lift, sa nu mai fac lucrurile cu care sunt obisnuita si sa incerc o alta varianta. Sa ma apropii de ceea ce mi-e frica si sa traiesc, ca sa realizez ca frica nu e reala, e doar in mintea mea.

Sunt mai fericita. Zambesc mai mult. Ma joc cu mine si cu viata mea. Ma las purtata in directii pe care inainte le blocam, ma las sa experimentez noul - si, ciudat! chiar imi place! Imi plac lucruri despre care credeam ca-s nashpa!! Imi place muzica pe care n-o ascultam, imi plac oamenii noi, imi plac discutiile. Mie! :)) De ce ma mir? Pentru ca acum 5 ani abia spuneam o fraza o data la 30 de minute.. am primit caracterizari de genul "n-am mai cunoscut pe nimeni care sa taca atat de mult"! :)))

Si acum tac. Si acum vorbesc in soapta... Dar fac toate astea mai in prezent decat inainte. Am uitat de planuri!... de griji, de indoiala. Acum am incredere. In Mine, in Univers. In clipa de azi si in cea de maine. Am incredere ca-mi este din ce in ce mai bine - am incredere ca este din ce in ce mai bine pe toate planurile, pentru toata lumea!

Va imbratisez cu drag!
Dragoste si Lumina!

Cand apare panica..

2009-03-24T11:17:00.006+02:00

Cand esti pe val, cand mergi cu valul e simplu: vezi totul de sus, poti da sfaturi, tu esti bine.

Dar cand te lasa in urma, cand simti ca nu mai stii cum sa te cocoti la loc? Cand apare panica, frica, deznadejdea?

Vorbim despre starile bune in care suntem, si ne dam sfaturi pentru atunci cand suntem tristi. Avem frustrari si resentimente pe care nu vrem sa le vedem - dar sunt ele reale? Cat de reale sunt? Ceva-ceva tot devine real, mai ales atunci cand spui "lucrul asta nu ma afecteaza" - iar peste un an, doi, zece iti dai seama cat de mult te-a marcat.

I-am spus nu de mult unei prietene care trecea printr-o stare ciudata sa o traiasca, sa treaca prin ea, sa o accepte ca sa dispara. La cateva zile numai, cand au aparut la mine intrebarile, mi-a spus acelasi lucru: "cum spui tu, traieste-le" - si m-am buricat imediat, m-am razvratit, vroiam calea mai usoara.....

Banuiesc ca suntem tot, si bucurie si tristete, si ca totul e o iluzie. Remarc ca in momentele mele de panica, frica e cea care predomina, si parca apare in legatura cu orice: de la frica de a (nu) fi judecata pana la frica zilei de maine. Si a intra in mine in acele momente, a ma regasi - e atat de greu! Parca raspunsul ar fi la celalalt capat al pamantului si cine stie ce eforturi supraomenesti ar trebui sa fac.

Asa ca de multe ori aleg sa raman in starea mea proasta, suparata, plina de resentimente, sa-mi plang de mila, sa fiu victima. Cat de bine e cand esti victima! Atunci ceilalti trebuie sa-ti dea putere, sa te imbarbateze, sa te asculte cum te vaicaresti. Devii centrul atentiei. Atentiei tale in primul rand. Dar ceea ce te multumeste este ca devii si centrul atentiei celorlalti, ca esti importanta, ca incepi din nou sa contezi pentru ei...

Incerc sa nu mai fac asta. Urla totul in mine de durere, dar puterea e in mine. Nimeni nu ma poate ajuta real, in afara de mine! Si asta e tot un orgoliu, dar care ma ajuta sa-mi revin. Sa ma regasesc.

" 'Cause I was lost and now I'm found!"

Pentru ca undeva in mine simt chiar si atunci cand traiesc frica ca nu este decat departarea de mine. Asa cum intunericul pur si simplu nu exista - e doar absenta luminii.

Si ce inseamna indepartarea de mine? Inseamna compromisuri, inseamna sa fac lucruri doar ca ceilalti sa nu se supere (sa-mi pastrez imaginea pana la urma, deci iar orgoliu!), inseamna sa fac lucruri din obisnuinta, din inertie. Inseamna sa nu decid in fiecare moment ce ma atrage. Inseamna sa ma las prinsa in vartej si sa nu doresc sa ies din el.

Asa ca ma opresc si spun "STOP!"

Aleg sa ma iubesc. Sa nu ma mai chinuiesc, sa nu ma mai fac sa sufar pentru lucruri care probabil nici macar nu sunt reale!

Iubirea neconditionata e cu adevarat un principiu extraordinar! E cea care purifica si lumineaza orice gand, orice relatie.

Mi-e greu acum sa ma privesc si sa ma iubesc neconditionat. Dar e doar un moment. Pentru ca stiu ca am reusit sa o fac si stiu ca o sa o mai fac. Stiu cine sunt. Si cred ca iubirea neconditionata e raspunsul pentru a iesi din orice situatie care ne face sa suferim!

Iubirea neconditionata e Calea. Prea mult spus? e doar parerea mea...

Ochii care nu judeca

2009-03-20T12:46:00.005+02:00

Am gasit un loc nou. Un loc in care pot sa fiu eu. In care nu ma simt inchisa, limitata, judecata. Am gasit prieteni dragi, asemeni mie.

Am gasit o pereche de ochi. Am avut multe intrebari in legatura cu acesti ochi... Astazi am simtit: sunt o pereche de ochi care nu ma judeca. In care ma uit si ma vad si pe mine. Imi vad sufletul: cat de calm e sau cat sufera. Si ce eliberare, sa-ti vezi sufletul, sa ai curajul sa-l simti!

Vine si plansul, inevitabil. Daca nu am plans la timp! :)
Plansul e eliberare: mi-a deschis poarta sufletului. Nu stiam cat de intens poate fi.

Ma bucur ca am avut curajul sa ma las...

O zi cu tot ce iti doresti!

2009-03-19T08:33:00.004+02:00

Nu mai pot sa fiu cum eram acum jumatate de an. Cred ca nu m-as mai putea suporta... Eu simt ca m-am schimbat enorm! si asta de la o luna la alta.

Cu adevarat videoclipul Create Your Day m-a influentat foarte mult. Mi-a schimbat cu adevarat viata. Realitatea.

De fapt nu atat videoclipul, cat faptul ca am crezut in el si, chiar mai mult, faptul ca am inceput sa aplic.

Cand ma trezesc si sunt cu ochii inca inchisi, imi aduc bucuria in suflet si las sa zboare in Univers cateva ganduri pline de lumina pentru mine si pentru ziua minunata in care am intrat. Incerc sa traiesc senzatia bucuriei venite din lucruri total noi pentru mine, din intalnirea cu oameni minunati, din orice noua aventura pe care o astept cu bratele deschise!

Si cand la mijlocul zilei ajung in situatii inedite prin care nu am mai trecut, imi rade sufletul la cat de frumoasa e viata! Cand traiesc ceea ce m-am bucurat ca o sa traiesc, prind si mai mult curaj ca suntem gand si minte in lumina si gandesc si mai amplu, visez cu incredere.

Sunt aceeasi si totusi alta. Mi-am schimbat majoritatea principiilor in ultima perioada, iar acum incerc sa ma adaptez la realitatea din care faceam parte. Incep sa ma fac cunoscuta asa cum sunt acum prietenilor, apropiatilor. Imi dau seama ca ii judec, ca am retineri in a le arata ca sunt cu totul altfel decat ma cred sau ma stiu ei.

Banuiesc ca ar trebui sa introduc si asta in algoritmul meu de a-mi crea ziua: ma arat cu bucurie lumii asa cum sunt.

Va doresc sa vedeti ca aveti o zi asa cum o doriti!

Doar viata

2009-03-17T12:01:00.007+02:00

Ieri mi-am hranit orgoliul. Ia sa va arat ce am gasit scris despre mine, oare voi n-ati fi reactionat la fel?

Eu sunt
Ganduri sincere ale unei entitati evadate din perceptia materiala

si mai mult, am primit si pe e-mail felicitari de la cineva necunoscut pentru blog.
Nu mai vorbesc de comentariile de la postarea anterioara!

Dar cu adevarat si eu simt ca am progresat.

Prefer sa primesc comentarii contra in general, pentru ca atunci pot sa vin cu argumente sa imi sustin punctul de vedere, dar cand raspunsurile voastre imi spun ca e bine, ca sunt pe calea cea buna, atunci incep sa ma intreb daca chiar merg in directia care trebuie... Nu mai trebuie sa combat nimic, asa ca ajung sa ma gandesc mai profund la ceea ce fac si scriu, unde sunt.

De ce spun ca am progresat? Pentru ca acum reusesc sa identific momentele in care sunt trista si fac ceva pentru a iesi din starile care nu ma mai caracterizeaza. Diferenta e enorma, fata de acum un an sa spun, cand stateam eu pe mine in depresia mea, nu faceam nimic sa ies de acolo si inca mai si credeam ca e o stare normala, ca poate sunt chiar fericita!

De ce cred ca am progresat? Pentru ca reusesc sa-mi dau seama de anumite lucruri care mi se intampla si cum de ajung sa le traiesc. Am auzit de cateva ori o buna prietena spunand ca a ajuns sa traiasca ceea ce a judecat. Acum asta mi s-a intamplat si mie, sau abia acum am realizat ca de asta am trait o anumita experienta.

Ma consideram la un anumit nivel, ca merit una-alta, si acum cativa ani in urma am judecat pe cineva ca isi doreste prea putin, ca alege sa se plaseze intr-un loc confortabil, fara risc. In week-end am trait aceeasi senzatie, ceea ce am gandit despre ea, am simtit pe pielea mea: m-am simtit in locul ei. Si cand am realizat, pe langa durerea aparuta inevitabil, a aparut si fericirea intelegerii, intelepciunea, acceptarea.

Cu toate ca abia acum, scriind, incercand sa-mi gasesc cuvintele, am ajuns la substrat: exact cum am spus mai sus: am ales confortul si mi-am permis mai putin decat sunt. Si totusi curajul nu imi lipseste :)

Deci e rost de schimbari. Inca! Dar avand in vedere ca de ani de zile spun ca noi suntem schimbare, ca singurul lucru constant in viata e schimbarea, ce altceva as putea atrage?
E ceea ce imi place! Simt ca traiesc!

E un subiect pe care-l voi aborda alta data poate mai pe larg, dar daca pana acum ceva timp parca stateam in expectativa intrabandu-ma oare cand incepe viata mea, acum simt ca deja am inceput sa o traiesc de ceva timp.
Eu zic ca e de bine...

Cea mai mare enigma... sunt eu!

2009-03-12T20:44:00.007+02:00

A trecut ceva timp... Au fost zile in care postam chiar si de doua ori pe zi, iar acum probabil a trebuit sa compensez :)

N-am mai avut motivatie. Am simtit ca e inutil sa mai postez. Fiecare are cautarile lui si raspunsurile fiecaruia sunt inauntrul sau. E drept ca ceea ce citesc, vad, aud ma influenteaza si chiar imi schimba principii, dar asta se intampla doar pentru ca EU vreau, pentru ca EU permit, pentru ca EU aleg. Ne schimbam atunci cand dorim, nu cand doresc ceilalti...

Asa ca mi-am ocupat o mare parte din timp cu descoperirea, cunoasterea interiorului meu. Cine sunt eu? Ce doresc? De ce doresc? De ce ma doare cand nu se intampla cum vreau eu? Care e atitudinea pe care ar fi bine sa o adopt ca sa nu ma mai deranjeze ceea ce se intampla in jur, ca sa pot accepta mai usor ca fiecare persoana din jurul meu e libera sa actioneze oricum doreste, si nu doar asa cum cred eu ca e bine?

Cum spunea Ramtha intr-un videoclip pe youtube: cea mai mare enigma din viata mea sunt eu...

Acum ma joc cu mine. Ma descopar prin trairile pe care le am in diverse situatii noi. Incerc sa traiesc nou. Sa ajung in situatii pe care nu le-am mai experimentat. Daca mi-e frica sa fac ceva, imi cultiv curajul si traiesc acea experienta.

Ne este frica doar de ceea ce nu cunoastem. Traind acea situatie, de care ne temem, frica pur si simplu dispare, pentru ca necunoscutul devine cunoscut. Si ma uimeste ca in acel moment apare si bucuria, fericirea, linistea.

Acum apreciez orice experienta noua, orice situatie in care ajung si in care nu am mai fost. E ceva NOU! Ceva necunoscut. Poate nu sunt toate momente dorite (constient), dar cu siguranta sunt inedite si fiecare situatie are perfectiunea ei particulara.

Am spus de multe ori in viata ca eu vreau sa SIMT, dar realizez ca de multe ori ma opream sa simt, ma incordam pentru ca ... simteam prea mult. Acum am inceput sa ma las mult mai libera. Sa simt fiorul pana la lacrimi, sa mi se umple sufletul, sa explodeze in milioane de bucatele! Cand realizez ca am trupul incordat, incerc sa ma educ sa se relaxeze, sa comunice cu universul, doar sa fie. Calm. In pace, fara frica, fara tensiuni inutile, imaginate...

Am inceput sa realizez cand apare supararea, tristetea si am invatat sa aleg sa o transform, sa imi schimb atitudinea, sa gandesc altfel, cu detasare si acceptare, in armonie cu Universul. Suntem entitati de lumina manifestate in acest plan fizic, suntem acelasi lucru, daca ne privim din acest punct de vedere e mai usor de acceptat ca fiecare are libertatea sa experimenteze diferit...

In acest moment pentru mine cautarea e pacea interioara, iar raspunsul pare a fi acceptarea actiunilor celorlalti si a tot ce-mi aduce viata, cu detasare.

Cu bucurie ca traiesc, ca simt.

Ca sunt!

Iubirea de sine

2009-02-20T11:02:00.007+02:00

Am suferit ca nu am fost iubita cum mi-as fi dorit. Ca partenerul meu nu mi-a indeplinit toate dorintele, ca nu mi-a facut toate poftele.

Dar a facut mult mai mult pentru mine. Mi-a spus : "fii tu insati!" sau: "totul e in tine!".

Acum am ajuns sa ii multumesc. Pentru ca daca m-ar fi iubit mai mult, m-ar fi strans mai mult in brate, mi-ar fi dat tot ce am cerut, as fi ajuns sa-l iubesc pe el mai mult. Dar asa, am inteles ca eu contez. Si ca nu imi da nimeni. Nici macar persoana care tine cel mai mult la mine nu imi poate da tot ce cer.

Asa am inteles ca trebuie sa ma iubesc. Ca imi sunt cea mai draga. Cea mai scumpa. Cea mai frumoasa si cea mai gingasa. Si ca trebuie sa imi daruiesc eu mie. Sa imi deschid sufletul in fata mea. Sa am curajul sa ma privesc si sa ma iubesc neconditionat. Sa ma vad, cea care sunt.

Inca simt ca nu stiu sa ma iubesc. Dar invat. Imi doresc.

Apoi imi dau seama ca filosofez, asa ca pur si simplu incep sa o fac.. Imi deschid inima.

Create Your Day

2009-02-16T15:42:00.007+02:00

Ramtha - Create Your Day

Un clip foarte interesant, la fiecare noua vizionare vad lucruri noi. Prima data mi s-a parut greoi la inceput, finalul m-a gasit totusi calma si multumita.

Acum il re-descopar. Un pic inainte de minutul 5 spune: " In fizica cuantica, indiferent cine este observatorul, cu anumite asteptari, cu adevarat campul va manifesta acele asteptari. Fabulos! [...] Acest camp apartine tuturor. Fiecare poate modifica acest camp."

Informatia nu e noua, doar spusa altfel.

"Orice gandim se manifesta? Absolut!"

"Ziua ta a fost tot ceea ce ai presupus ca-ti va aduce, ca-ti va face. Acum esti pe cale sa ii faci tu asta ei."

"Tot ce gandesti cu adevarat conteaza! Si conteaza intr-un fel in care iti afecteaza viata in fiecare zi."

"Sa lasi viata sa ti se intample ar fi iresponsabil, dar sa creezi viata pe care o traiesti e cu adevarat un drept divin pe care fiecare de aici il invata."

"Daca ne preluam responsabilitatea asupra felului in care ziua noastra se va petrece, atunci la sfarsitul zilei, ne bucuram de rezultatele acestei experiente, in loc sa ne plangem ca nu am stiut mai bine... Este actul responsabilizarii."

"Asa ca de ce sa nu construim ganduri care vor crea o zi care va aduce splendoare si frumusete si ingenuitate si fericire si bucurie si orice alte aventuri pe care am vrea sa le avem."

"Nu ne vom mai permite sa devenim o victima niciodata. Pentru ca odata ce am ajuns la cunoastere, vrem sa facem viata sa se intample in loc sa ii permitem sa ni se intample."

" Incearca!"

"Creeaza doar ceea ce este in domeniul acceptarii tale. Nu crea lucruri pe care nu le poti accepta. Pentru ca atunci nu vei dori sa le traiesti cand vor apare in viata ta."

Asta cred ca e adevarata arta, nu? Sa stii ce sa alegi sa gandesti..

Pentru ca eu am trecut de curand prin perioada in care am spus ca nu imi mai doresc nimic. Dar chiar si asa gandurile merg in continuare... Am plecat in vacanta cu ideea ca mergem la bai termale si balaceala (in ultimele 2 zile ale excursiei, in Germania) si am ajuns in 12 zile la 7 bai termale si saune... Se vede cu ochiul liber ca e un pic mult, dar asa ne-am creat viata si cand o traiam parca nu se vedea la fel. Cu siguranta a fost purificare, pentru ca si pe asta am dorit-o, iar corpul arata altfel. Si trairile au fost pline, incantarea ne-a insotit pe tot parcursul excursiei in diverse momente inedite, dar pe care le-am acceptat in viata noastra cu bucurie.

Dar am inteles ca lipsa de indoiala da putere enorma creatiei si o aduce in prezent. Acum incerc sa imi purific gandurile, cand sunt intr-o stare mai botoasa sau agitata incerc sa o schimb in multumire, acceptare si bucurie. Liniste. Calm. Doar sa fiu. Pentru ca simt ca asta sunt. Liniste si pace.

Tzuc la voi toti!

Acvariu cu liniste

2009-01-26T19:41:00.004+02:00

Astazi am fost la dentist. Mi-a facut tot felul de chestiute mai mult sau mai putin placute - e drept ca pe scaun n-am simtit durere sau deranj prea mare, dar cand am ajuns acasa imi era un pic rau, aveam gusturi ciudate in gura si burtica a inceput sa bolboroseasca - uneori ma lua si cu ameteala.

Asa ca m-am asezat cumintica sa ascult o muzica linistita si sa imi vad de-ale mele (sa vad cum mai sunt eu in interiorul meu). Mai plecam din cand in cand sa-mi clatesc gura cu ceai de musetel.

Apoi la un moment dat mi-am schimbat locul in alta camera, aceeasi muzica meditativa. N-am realizat la inceput ce m-a atras acolo, dar apoi am remarcat ca luasem o pozitie cu ochii la acvariu.

Nu pot sa descriu cata liniste m-a invadat in cele 10-20 de minute in care am stat pe canapea! Nuanta apei, plantele, pestii care se miscau.. A fost una dintre cele mai frumoase relaxari din ultima perioada.

Acvariul este prin definitie feng shui. Pentru ca in el se regasesc toate cele 5 elemente. Iar al nostru are plante multe (lemn), pestii inseamna focul (viata), substratul reprezinta metalul, aerul - filtrul, iar apa - apa.

Va recomand sa va faceti un acvariu cat de mic ( e drept ca unul mare se ingrijeste mai usor.. ), un acvariu aduce armonia in orice casa si in viata fiecaruia.

Drum in lumina

2009-01-22T23:49:00.006+02:00

De ce e atat de greu sa te arati cine esti cu adevarat tuturor?

E ceea ce ma trage inapoi de unde am plecat. Probabil e inertia care trebuie sa se manifeste in toate planurile..

Astazi am realizat o chestie incredibila. Am stat cu sotul meu fata in fata si ne-am rupt toate legaturile care au fost puse intre noi, de catre altii sau de catre noi. A fost o adevarata eliberare. Amandoi am dorit-o din tot sufletul.

Relatia, ca orice relatie de lunga durata, si-a intrat pe un fagas pe care mergea de la sine. Realizam ca erau probleme, numai ca nu stiam de unde sa incepem, ce gresim.

Apoi am aflat de atasamente si de detasare. Si am inceput sa ne detasam. Greu, dupa atatia ani de principii aruncate unul in fata celuilalt. Greu, dupa atatea vine pe care ni le-am tot aratat unul altuia. Greu..., dar totusi atat de usor si natural!

Cand realizezi o problema, vrei sa scapi de ea, si mai vezi atunci alte zece.. asa ca am vrut sa scap de toate. Sa nu mai simt vina, sa nu-i mai reprosez nimic, sa nu-l mai invinovatesc, sa nu mai incerc sa-l conduc. Sa ii ofer toata libertatea pe care mi-o doresc si eu. Sa ii ofer toata fericirea, la fel cum si eu o merit.

Relatia noastra a fost intodeauna una sincera (chiar daca a avut si momente de ascunzisuri, totul a fost spus dupa un timp). Mi-a spus de la inceput: fii libera, fii cine doresti sa fii! A fost prima persoana din viata mea care mi-a oferit tot ce imi puteam dori: libertatea de a fi eu. Problema a fost ca eu nu am reusit sa imi ofer acelasi lucru, atunci...

Sotul meu este cel mai bun prieten al meu. A fost prima persoana care a aflat cand am simtit un fior fata de alt baiat. Poate e socant pentru unii dintre voi. Dar el e cel care ma intelege, care ma cunoaste. La fel cum si mie imi canta inima cand el imi spune cum s-a simtit cand si-a zambit cu o prietena. Poate ca rationalul tinde un pic sa o ia razna (ca tot am vorbit de orgoliu zilele trecute..), dar cum ai putea acuza iubirea?

Pentru ca fiecare din noi avem iubirea in suflet si sa spunem societatea ne limiteaza sa o manifestam doar pentru cel ales a ne fi pereche. Dar cand sufletul e plin, si da pe dinafara, frustrarile incep sa creasca atunci cand nu ai voie sa zambesti unei alte persoane de sex opus doar ca sa nu se uite cei din jur stramb la tine.. Stiu, pentru ca am gandit-o si am trait-o. Mi-am impus sa iubesc un singur barbat. Si de fiecare data cand simteam ceva fata de altcineva, ma ascundeam de mine in primul rand!

Socul a fost puternic cand am ajuns sa simt ca mai poate exista si altcineva care sa ma inteleaga.. pur si simplu m-a izbit. Poate se poate numi dragoste la prima vedere, nu stiu, dar cu siguranta mi-a dat toate principiile peste cap. Si inima mea a ajuns sa se deschida. Pentru toata lumea! Cu persoana respectiva nu s-a intamplat nimic. A fost doar un instrument in trezirea mea.

Atitudinea mea in fata lumii s-a schimbat. Acum iubesc. Pe cine doresc! Ador sa imi strang toti prietenii in brate, strans. Fac ceea ce imi vine. Sunt eu, deschisa. Fara frica. Daruind iubire. Cata nevoie de iubire vad in ochii tuturor!

Vine din interior. Doar trebuie sa va deschideti inima. Sa uitati de frica. Deschideti-va bratele si imbratisati! Bucuria vine din a darui!

Ajungand la aceste trairi cu cei din jurul meu, am inteles ca fata de sotul meu nu puteam sa imi deschid bratele la fel de usor. Si nici el fata de mine. Pentru ca era ditamai teancul de reprosuri adunat (spuse, discutate, poate trecute la rezolvate chiar, dar tot in minte prezente...). Si am inteles ca trebuie sa ne detasam de trecut, sa fim in prezent. Sa iubim neconditionat. Pentru ca daca e conditionat, cum mai poti spune ca e iubire?

"Hai du-te sa iei un kilogram de rosii de la piata si te iubesc azi si maine si poate si un pic din poimaine..." ( a se intelege nu te uita dupa altele, fa-ti statuie din mine si sa nu uiti sa te inchini in fiecare zi...)

Pornind de la detasare am ajuns in diverse puncte. Despre casatorie, am stiut amandoi de mult ca nu a fost facuta pentru noi. El m-a cerut de gura lumii, eu am raspuns ca asa se raspunde. Intrebarea nu a venit din suflet, dar de casatorit m-am casatorit cu inima deschisa, cu speranta si iubire.

Dupa casatorie, ma intrebam " si acum? cine sunt eu?". A fost clar un moment de dilema. Pentru ca asa inveti de mica: faci scoala, te angajezi, te casatoresti, faci copii... bifezi si realizezi ca n-are nici cea mai mica importanta pentru tine!

Cu angajatul si cu copiii pana acum am reusit sa sar peste, sa fac skip... Astazi am facut si cu casatoria. Nu am nevoie de nimeni sa ma lege de barbatul iubit. Ne-am oferit unul altuia toata libertatea.

Ce bine m-am simtit dupa! Eram o femeie care avea in casa un barbat. Intrebarea care a aparut: il vreau sau nu-l vreau? Inainte aceasta intrebare nu exista. Si nici nu trebuia sa fac ceva ca sa il am. Pentru ca era inclus, prin definitie...

Inca mai avem multe de curatat si acceptat. Atasamentul a aparut imediat, ca raia - inertia, aminteam de ea si la inceput...

Vreau doar sa scap de toate, sa nu mai am reprosuri sau frici si vine. Daca va fi sa ramanem impreuna, vom afla dupa curatenia generala (de primavara!) cand gandurile pentru trecut nu vor mai crea emotii.

Abia acum, dupa ce ne-am eliberat pot sa spun cu usurinta "sotul meu". Cu detasare. Pana acum era "prietenul meu", pentru ca pentru mine cuvantul "sot" purta o energie nu prea placuta.. Acum nu mai conteaza cuvintele. Doar suntem. Liberi. Sa ne luam zborul in lumina.

Am cunoscut de curand un cuplu, o prietena care isi prezenta partenerul: "el e fostul meu sot, amantul meu actual". Abia asa stii care e motivatia care te tine alaturi! Cand o faci pentru tine, pentru ceilalti, pentru el sau pentru act...

In final, doar tu contezi!

Rezultate sondaj

2009-01-20T14:20:00.005+02:00

Cine sunt EU?

Eu sunt cineva	2 (4%)
Eu sunt eu	6 (12%)
Eu sunt o parte din Dumnezeu	22 (46%)
Eu sunt Dumnezeu	6 (12%)
Eu sunt tot	11 (23%)

Votes so far: 47
Poll closed - 15.01.2009, 08:00

Mai vedem peste cateva luni cum se mai schimba lumea ;)

Iesirea din orgoliu

2009-01-19T19:08:00.006+02:00

In urma cu vreo doua luni mi-am pus pentru prima data problema orgoliului. Mi-a spus un prieten ca lucreaza acum ca sa scape de orgoliu. M-am gandit ca e super, pentru el. Doar ca atunci cand ma gandeam la mine, nu reuseam sa imi dau seama ce ar insemna orgoliul pentru mine.

In diverse discutii a mai aparut termenul, si in ultimele saptamani chiar am vorbit cu o prietena, spunandu-i ca nu inteleg ce inseamna orgoliul.

A fost destul sa intreb.

Atunci nu am gasit raspunsul. Am fost o perioada fluturash, apoi mai pe vineri seara, in urma unor discutii telefonice diverse (diverse persoane, diverse subiecte) am inceput sa fiu mai blegutza. Lucrurile nu se intamplau asa cum mi-ar fi placut, anumite discutii nu s-au putut purta pana la capat, in mare ceea ce vroiam eu era ignorat.

Tristete, suparare, a doua zi numai nu stiam ce ma lovise. Nu trageam cu dintii de ceea ce nu se intamplase, dar aveam niste dorinte pe care nu aveam cum sa le exprim persoanei care "trebuia" sa le auda.

Apoi mi-am reamintit definitia: EU, EU, EU!

A fost usor apoi. Am inteles de ce anumite lucruri le re-traiam parca identic! Era ca un cerc vicios. Ajungeam sa simt aceleasi si aceleasi lucruri. M-am gandit imediat: "ce nevoie am de orgoliu?! - de acum nu mai am nevoie sa traiesc asta! - am inteles si aleg diferit."

Sa vedem daca e chiar asa usor. Remarc ca lucrurile inca nu-mi sunt clare. Probabil din exterior sunt vazuta altfel - e mai usor de separat remarcile orgolioase pentru altii decat pentru tine. In interior e ca un tot, acest tot creat pe niste principii. Si sunt lucruri "necesare", la care "nu se poate renunta".

E usor cand apare frustrarea, atunci realizez sentimentul si de unde provine, dar atunci cand doar ma dau rotunda ca o minge legata cu funda rosie aproape ca pare ok din interior...

Acum mai sunt unele frici (de a renunta la confortabilitatea vietii pe care o duc, de a pierde lucruri, etc), dar sambata seara, cand am inteles de unde vine totul, a fost renuntare completa. De genul : "ce-o fi, o fi!" si cu increderea ca o sa fie de bine. Si cu multa bucurie!

Iar despre rani si frici - o poveste: "m-ai ranit? mai da! pana ma invat! pana nu mai am nevoie! ca eu am vrut sa le inteleg, sa le experimentez, sa le traiesc! Multumesc ca ma ajuti!"

Concluzii?

2009-01-14T14:35:00.004+02:00

Vara trecuta am fost bucuroasa cand am aflat ca cineva, cu multe principii interesante, s-a hotarat sa scrie si sa le impartaseasca. A spus insa atunci un lucru cu care n-am fost de acord: a spus ca niciodata n-ai voie sa spui "Asa este!", sa tragi o concluzie. A spus ca trebuie sa lasi cititorul sa-si traga propriile concluzii.

Atunci am inteles aceasta "lipsa de final" ca o fuga de responsabilitate, ca si cand nu ai scrie ceea ce crezi ca sa nu fii judecat de cei care nu sunt de acord cu tine.

Acum, scriind mai mult si postand mult din ceea ce imi trece prin cap, incep sa vad ca de fapt motivul e altul. Si anume: uneori am o parere, alteori simt altceva. Nu mai pot sa spun atat de usor "asa este" cum spuneam anul trecut. Pot cel mult sa spun "asta cred acum", "asa cred ca este acum".

Ma gandesc ca eu inca mai caut si poate de asta raspunsurile inca se schimba. Ma intreb daca vreodata voi gandi linie. Trebuie sa admit ca aceasta idee nu ma multumeste, pentru ca pentru mine linia in acest moment inseamna ceva asemanator cu moartea( constanta, neschimbare). Inaltarea, iluminarea inseamna tot, desavarsire, implinire - iar linia pare mult mai putin decat atat.

Probabil depinde de fapt la ce nivel gandurile sunt linie! ;)

Deschiderea înspre divin

2009-01-10T20:03:00.003+02:00

text preluat de pe Cafeneaua Spirituala

Până nu vei înţelege că oricine este bun, îţi va fi greu să găseşti bunătate în tine însuţi sau în alţii. Eşti obişnuit să găseşti binele alături de rău. „Acesta e bun, acela e rău.” Aşa arată modul tău de a te judeca pe tine şi de a l judeca pe aproapele tău. El nu îţi va aduce niciodată pace.

Aproapele tău nu este bun sau rău - şi nici tu, de altfel. Amândoi sunteţi numai buni. Nu există rău în voi. Poţi crede că există rău în tine - poţi, de fapt, crede că există prea puţin sau deloc bine în tine - dar aceasta este o credinţă greşită. Atâta vreme cât o vei menţine, te vei chinui pe tine însuţi sau pe alţii.

Ce vreau să spun când zic că există numai bine în tine? Aceasta' înseamnă, oare, că eşti incapabil de un gând sau de un gest negativ? Fireşte că nu, altfel nu te-ai afla unde te afli. Lumea ta e un complex de gânduri şi gesturi negative, amestecate cu gânduri şi gesturi pozitive. Lumea ta este o lume a umbrelor, o lume a întunericului şi a luminii, combinate.

Totuşi, întreaga lume pe care o trăieşti este alcătuită numai din gânduri. Dacă ai putea elimina gândirea negativă din mintea ta, ai trăi într-un gen de lume cu totul diferit.

Într-o lume în care există numai gânduri „bune”, comparaţia este imposibilă. Fără comparaţie, nu există interpretare - deci nu poate exista eşec, pedeapsă, sacrificiu sau suferinţă. Îţi poţi imagina o astfel de lume strălucitoare, nevinovată? S-ar putea să ţi se pară straniu că o astfel de lume poate exista, totuşi ea nu este mai greu de creat decât lumea pe care o locuieşti!

Poţi începe să creezi această lume nouă, înţelegând că în tine sau în semenul tău nu există nimic rău, ci numai bine. Frica de rău este cea care face „răul” să pară real. Toată negativitatea se naşte din frică. Însuşi conceptul de „rău” este un gând al fricii. Prin urmare, ce altceva mai există, pe lângă bunătatea ta, care este dreptul tău câştigat prin naştere?

Există îndoiala care spune că nu eşti bun. Există frica. Viaţa ta e alcătuită din bunătate asaltată de îndoială şi frică. De câte ori, în decursul unei zile, îndoiala şi frica nu-ţi contestă perceperea propriei tale bunătăţi? De câte ori nu-ţi contestă ele perceperea bunătăţii aproapelui tău?

O dată ce ştii că îndoiala şi frica operează continuu în cadrul experienţei tale, le poţi accepta în mod conştient. Apoi. ele devin, pur şi simplu, parte din dansul conştientei. „Oh, da, ştiu că sunt bun. Şi ce s-ar întâmpla dacă n-aş fi?” Acest dans are loc în minte. Dialogul se desfăşoară într-un dute-vino continuu. Dar, încetul cu încetul, îşi pierde din tonul osânditor. Treptat, pe măsură ce frica este îmbrăţişată, ea se stinge.

Conflictul se şterge din mintea care îşi recunoaşte propria bunătate. Şi, o dată ce şi-a recunoscut propria bunătate, ea nu o poate menţine decât extinzând-o asupra altora. Dacă vezi pe altcineva ca fiind rău, ai îngăduit îndoielii şi fricii să se întoarcă în mintea ta.

Ceea ce este divin e liber de dualitate şi de orice fel de conflict. Te deschizi către divinitate, atunci când vezi propriul tău bine şi pe cel al aproapelui tău ca fiind unul şi acelaşi. Divinitatea e întotdeauna împărtăşită. Ea nu este niciodată exclusivă.

Tot ceea ce înseamnă exclusivitate este o plăsmuire a fricii. Tot ceea ce înseamnă judecată este o plăsmuire a fricii. Numai atunci când respingi răul şi accepţi binele vei alunga frica din inima ta. Nici unul dintre copiii lui Dumnezeu nu poate fi rău. În cel mai nefericit caz, el este chinuit. În cel mai nefericit caz, îi atacă pe alţii şi îi învinuieşte pentru chinul său. Dar el nu este rău.

Da, chiar atât de adânc trebuie să meargă compasiunea ta. Nu există fiinţă umană care să nu merite iertarea ta. Nu există fiinţă umană care să nu merite iubirea ta. Tu-ţi poţi stabili condiţiile şi justificările - dar pe mine ele nu mă păcălesc. Ţi-am spus adevărul. Nu e în interesul tău să-l denaturezi.

Dacă ţi-e greu să ierţi şi să iubeşti pe cineva, spune-o. Nu-l condamna, ca să-ţi justifici propria slăbiciune.

Dacă eşti cuprins de frică, spune adevărul. Adevărul aduce întotdeauna sănătate mintală. Doar cel cuprins de frică judecă pe altul. Ai trecut tu dincolo de strânsoarea fricii? Dacă nu, atunci recunoaşte-ţi frica. Dacă îţi recunoşti frica, nu îi vei judeca pe ceilalţi, deoarece vei ajunge să înţelegi că frica îţi distorsionează întotdeauna percepţia.

Recunoaşte-ţi frica şi fii sincer cu tine şi cu ceilalţi.

Mărturiseşte: „Sunt cuprins de frică acum şi de aceea nu pot vedea corect.” Renunţă la judecăţile pe care vrei să le faci, căci ele nu sunt altceva decât un atac lipsit de sens împotriva cuiva a cărui bunătate nu o poţi vedea.

Încredinţează-mi mie aceste judecăţi.
Spune adevărul: „Iisuse, nu-l pot vedea corect pe acest seamăn al meu, deoarece îl judec. Ajută-mă să mă dezbar de judecăţile mele şi să înţeleg ce frici sunt scoase la iveală în mine de către comportamentul său.”

Fiecare judecată pe care o faci despre aproapele tău vădeşte cu mare precizie ceea ce urăşti sau nu poţi accepta la tine însuţi. Nu urăşti pe altcineva, decât în cazul în care îţi aduce aminte de tine însuţi.

Iată de ce, orice încercare de a justifica mânia, frica sau judecata eşuează lamentabil. Este pur şi simplu o tentativă de a acuza pe altcineva pentru propria ta greşeală. O încercare lipsită de onestitate. De responsabilitate.

Ai mijloacele de a pune definitiv capăt judecăţii, dar încă mai vrei s-o justifici. De ce? Fiindcă nu-ţi poţi recunoaşte greşeala. Preferi să suferi, decât să admiţi că ai făcut o greşeală. Preferi să pretinzi că eşti perfect, decât să recunoşti că, în cazul ăsta, eşti un învăţăcel. Ce orgoliu de neînţeles! Cum pot lua de mână pe cineva care, în pofida durerii sale, insistă că e perfect?
Nu te pot ajuta, dacă nu mă laşi să o fac.

A greşi nu este un lucru atât de îngrozitor. Greşeala nu te va deposeda de iubire şi de acceptare. Tu aşa crezi, dar asta nu e decât o închipuire. Ceea ce te privează de iubire este insistenţa că faci ceea ce trebuie, atunci când, de fapt, nu faci.

Asta împiedică intervenţia corectivă.

Încearcă, te rog, să înţelegi acest lucru. A nu face ceea ce trebuie nu înseamnă a fi „rău”, iar a face ceea ce trebuie nu înseamnă a fi „bun”.

Fiecare dintre voi va face atât ceea ce trebuie, cât şi ceea ce nu trebuie, de sute de ori în cursul unei singure zile.

Îţi spun că nu poţi număra de câte ori faci ceea ce trebuie, sau ceea ce nu trebuie pe durata călătoriei tale pământeşti. Această lume este o şcoală şi ai venit aici ca să înveţi. A învăţa înseamnă a face greşeli şi a le corecta. A învăţa nu înseamnă a face tot timpul ceea ce este bine. Dacă ai face tot timpul ceea ce este bine, ce nevoie ar mai fi să vii la şcoală?

Fii smerit, prietene. Te afli aici ca învăţăcel şi trebuie să accepţi că aşa stau lucrurile, dacă e să-ţi însuşeşti lecţiile pe deplin. Dacă nu recunoşti că ai făcut o greşeală, nu te pot ajuta s-o corectezi. Dar, admite-ţi greşeala şi corectarea va fi acolo, o dată cu iertarea.

Aceasta e calea pe care ţi-am pregătit-o.

Nu încerca să fii perfect, prietene. Este un ţel nepotrivit. Numai cei care aleg să sufere mult şi din greu doresc să fie perfecţi. Doreşte, în schimb, să recunoşti fiecare greşeală pe care o faci - ca să poţi învăţa din ea. Perfecţiunea vine spontan şi fără efort, numai atunci când spui adevărul, când renunţi la dorinţa de a-i impresiona pe alţii, când îţi abandonezi falsa mândrie.

Cei care cer corecţia - o vor primi. Nu pentru că sunt mai buni decât alţii, ci, pur şi simplu, pentru faptul că o cer.

Nu îi judeca pe cei ce nu sunt gata să-şi recunoască greşelile. Recunoaşte-le, pur şi simplu, pe ale tale şi dă restul lui Dumnezeu.

Împărtăşeşte altora din experienţa ta, dar nu căuta să Ie-o impui, căci nu ştii ce nevoi au alţii şi nu e treaba ta s-o ştii.

Aminteşte-ţi de ceea ce este bun în aproapele tău. Aminteşte-ţi de ceea ce este bun în tine însuţi. Lasă toate fricile şi judecăţile să se disipeze, acolo unde se ivesc. Recunoaşte-ţi greşelile şi fii tolerant faţă de greşelile pe care le fac alţii.

Iată ce-ţi cer eu.

E simplu, nu-i aşa?

E atât de simplu, încât vei uita mereu. Dar nu fi descurajat. Dacă dorinţa ta pentru pace e puternică, în cele din urmă îi vei ceda. O dată ce ai decis că asta este ceea ce vrei, nu poţi să nu reuşeşti să vii acasă.

fragment din "Iubire fara conditii" de Paul Ferrini

Nu pot posta fara sa spun si eu cateva cuvintzele... :)

Din link in link am ajuns pe aceasta pagina: http://reikiroman.altervista.org/spiritualitate/deschiderea.html si ceea ce am gasit aici mi-a raspuns la multe intrebate si ne-intrebate din ultima perioada.

Cea mai importanta intrebare care era neraspunsa: care e problema cu perfectiunea si cu cautarea ei?

Daca analizez acum mai bine cum am formulat, problema e evidenta: existenta dorintei de a o obtine :D - iar acum realizez ca sunt in ea in mai multe domenii, pentru ca am reusit sa ma detasez si sa fac lucrurile pentru mine si pentru ele insele, nu pentru obtinerea unui rezultat.

Din nou, o confirmare ca raspunsurile vin intotdeauna pe mai multe cai, trebuie doar sa dorim sa deschidem ochisorii si urechiusile si sa ascultam Universul cum ne leagana..

Profiluri in timp

2009-01-10T11:38:00.004+02:00

Cum acest blog devine o arhiva a starilor prin care am trecut si deoarece am ajuns la concluzia ca descrierea mea nu ma mai caracterizeaza, m-am gandit sa fac aceasta postare in care voi adauga toate modificarile la profil pe care le voi face de acum incolo.

Asa ca:

Profilul meu pana astazi, 10 ianuarie 2009 (a mai suferit mici modificari de la inceperea acestui blog):

Despre mine

Iunia Diaconescu: Caut.
Ma caut.

Nu confundati cautarile mele cu raspunsuri universal valabile.
Sunt doar cautarile si raspunsurile mele - si probabil nici macar pentru mine nu sunt valabile in orice moment, deoarece eu sunt schimbare, in fiecare moment alta, cu alte dorinte si credinte.

In Conversatii cu Dumnezeu Neale Donald Walsch spune ca nu exista rau, nu exista bine, tot ce am trait pana acum ne-a adus in acest moment perfect de ACUM, cand ne constientizam cine suntem.

Suntem un tot, uniti, dar si diferiti, fiecare o individualitate. Fiecare merge pe drumul lui. Descoperiti cine sunteti! Nu-i lasati pe ceilalti sa va convinga de adevarul lor, experimentati-va propriul adevar.

Fiecare are drumul lui.. si drumul fiecaruia este in fiecare moment intr-un singur fel: PERFECT! :)

Cu mult drag,
Iunia Diaconescu

LE:
12 august 2010 - 14:08

Descrierea blogului pana in acest moment a fost:

Eu sunt

Exist.
Indiferent ce fac, ce gandesc... Independent de parerea celorlalti.
E drept ca totul din jur ma afecteaza, ma schimba, ma creeaza; dar eu exist oricum: constient sau inconstient, cu alegeri active sau usoare. Sunt o parte din intreg si in acelasi timp Dumnezeu in toata splendoarea sa. Pozitiv si negativ, totul sau nimic - nu exista limite!
Decat cele in care credem... :)

31.08.2010, 09:26

Am modificat descrierea blogului din nou. Din:

Exist.
O lumina stralucind. In jurul meu - lumina sau intuneric - ma adaptez, ma armonizez, par ca devin mediul ce ma inconjoara... sau mediul devine eu?... Sunt o parte din intreg? Sunt totul?

Limite, in afara de cele din minte, exista?

a devenit:

Adaptare si armonie

Din nou copii..

2009-01-08T21:54:00.006+02:00

Oare de ce cand ninge ne transformam toti in copii?

De sarbatori am fost plecata din Bucuresti, in Moldova unde pe 24 decembrie zapada ajungea aproape la genunchi.. Am inteles ca in Bucuresti nu a nins atunci, dar azi a compensat.. La pranz am iesit din casa, nici o urma de zapada, nici macar o intentie! Cand am ajuns din nou acasa - seara - zapada pufoasa de vreo 10 cm acoperise deja totul..

Daca e sa ne luam dupa dr. Masaru Emoto, apa se prezinta in diferite forme cand intalneste ganduri diferite. Acum, toti am vazut perfectiunea fulgilor de nea ( cata liniste trebuie sa fie acolo de unde vin..).

Sa spunem ca atunci cand ninge, si totul e plin de stelute albe, deja nu mai influentam noi cu grijile noastre zapada pura - pur si simplu energia ei e mai puternica si ne schimba pe toti: cum suntem in proportie atat de mare apa (intre 60% si 90% in fct de varsta), incepem sa intram in vibratie cu perfectiunea fulgilor.

Oare explicatia mea rationala poate fi reala? Nici nu mai conteaza! Eu ma simt bine si plutesc, inconjurata de stelutze! :)

Love is in the air.. ( melody - chef de dans lin, ma legan si ma rotesc usor )

Si asa apare recunostinta pentru ceea ce avem (raportat la comentariile din postarea anterioara)
Love my life!

Accept ceea ce creez

2009-01-07T16:01:00.008+02:00

Ideea care pluteste in ultima perioada este cea din The Secret: creezi ceea ce gandesti.

Si eu cred in asta. Insa problema nu este doar modificarea tipului de a gandi, pentru a ne crea viata constient. Cred ca problema apare atunci cand deja ceea ce am gandit constient incepe sa se manifeste. De ce? Pentru ca apare in maniere neasteptate.

Atata timp cat creezi mic, primesti la acelasi nivel, lucruri fara mare importanta, care nu afecteaza mersul vietii cum il stiam pana acum. Dar in momentul in care iti doresti schimbari mari, ele chiar incep sa apara - iar de cele mai multe ori ne iau prin surprindere si avem tendinta de a ne opune, pentru ca apar si in zone pe care le consideram de ne-miscat.

Iti doresti schimbare, si totul se schimba. Iti doresti detasare, si tot Universul lucreaza pentru tine: incep ceilalti sa se detaseze de tine, iar tu ramai intrebandu-te ce s-a intamplat?! Nimic. Doar ca se intampla ceea ce ai creat. Esti ajutat sa te detasezi.

Dorim schimbarea. Ar fi bine sa acceptam viata pe care ne-o cream cu toate consecintele care apar din creatia noastra.

The Secret e super tare, si peste tot se vorbeste despre asta. Prea putin se vorbeste despre cum sa accepti ceea ce ai creat! Nebanuite sunt caile gandului..

Poate iti doresti libertate.. Ar fi bine sa fii pregatit ca ceilalti sa iti ofere aceasta libertate (sa ramai singur). Iti doresti bani, accepta ca poate calea este o mostenire.. Nu spun sa va ganditi la asta, sa creati chiar voi cu mintea voastra aceasta finalitate, ci doar ca ceea ce va doriti va fi pur si simplu consecinta altor lucruri.

Fiti pregatiti ca atunci cand creati, unele persoane sau obiecte de care sunteti atasati sa se schimbe. Ceea ce e in jurul vostru se va schimba. Pentru ca tot Universul lucreaza pentru ceea ce va doriti.

Asa ca imbratisati ceea ce aveti si priviti cu deschidere ceea ce va veni. E doar creatia voastra, ceea ce doriti, ceea ce ganditi.

Creati constient, cu inima deschisa, in acceptare.

Ganditi cu iubire, pentru ca traiti viata asa cum ganditi!

Ingerul celuilalt

2009-01-06T19:42:00.006+02:00

Am citit o poveste deosebita. De fapt cineva cauta un raspuns, cum ar putea sa ii accepte mai usor pe cei din jur, pe cei fata de care are anumite resentimente. Chiar daca e o poveste, cred ca e ceva cu care ne confruntam toti: relatii pe care dorim sa le imbunatatim, dar de multe ori gandurile nostre ne pacalesc si ajungem sa vizualizam (deci sa cream) relatia si mai grea decat este.

Un sculptor a cerut la un moment dat un bloc de marmura. I s-a adus unul colturos si dur - dar asta n-a contat: el stia ca inauntru se afla un inger! Asa ca a scos o minunata opera de arta!

Suntem lumina si iubire - hai sa nu mai uitam ca toti suntem asa. Sa vedem partea buna din cei din jur. Avem puterea sa schimbam lumea! - doar privind din alt punct de vedere deja vedem bunatatea din cei pe care eram suparati.

Poate ca la un moment dat ai "un dusman" - cel putin asa ai hotarat! Iar el vine si iti aduce un pahar cu apa. El nu stie ca e dusmanul tau. Tu singur te torturezi cu ganduri de manie sau razbunare.

Totul e in mintea noastra.

Poate ca suntem stresati, obositi si ajungem sa suparam sufletzelele langa care traim, si uneori ele pe noi. Cred ca nici nu mai conteaza daca lucrurile se intampla intentionat sau nu, pentru ca in fiecare actiune este o motivatie, dictata de minte in ultima instanta. Si cand nu suntem in armonie, mintea se mai rataceste...

E ca si cand am innebuni putin. Parca nu mai suntem noi. Parca suntem doar o parte din noi. Si acea parte face lucrurile care nu ne plac. Dar putem alege diferit!

Pentru ca noi suntem completi. Ca si Dumnezeu, atotputernici. Cum scria si Cristiana in blogul unui om cuminte, nu exista entitati bune sau mai putin bune, doar alegeri. Alegi in fiecare moment ce doresti sa manifesti, carei parti din tine doresti sa-i dai credit.

Eu am decis deja. Ce fac eu cu atotputernicia mea.
Am decis ca vreau sa fiu fericita. Sa comunic. Sa accept.

Scanteia divina e in noi toti, cred ca daca am reusi sa vedem asta continuu, multe s-ar schimba..

De fapt iubirea neconditionata vindeca. Si auzim asta iar si iar. Dar poate ca trebuie sa mai citim o data inainte de a crede in asta. Fiecare are calea lui, timpul lui. Si sufletul lui curat!

E un joc. Fiecare da cu zarul, iar dubla vine la momentul potrivit.

Imi incerc puterile

2008-12-26T20:53:00.006+02:00

Mi-a imprumutat de curand un prieten o Egely Wheel - este vorba de dispozitivul pe care il puteti vedea functionand in videoclipul de mai jos:

Este vorba despre o rotita subtire, ca o foita de aluminiu, asezata in echilibru pe un ax subtire. Rotita se invarte la cea mai mica miscare din camera, la cel mai mic curent de aer - dar se roteste repede si haotic. In momentul in care este liniste si apropii mana de dispozitiv, rotita incepe sa se miste usor, viteza de rotatie modificandu-se odata cu starea sufleteasca.

Pe youtube gasiti diverse comentarii la videoclip, unele pro, altele contra, insa ceea ce am vazut cu ochii mei e ca la trairi diferite viteza de rotatie e diferita, crescand de cateva ori fata de viteza initiala.

Daca la inceput, in starea de constienta, roata se invarte pana la o valoare din scara rosie a indicatoarelor luminoase, in momentele de relaxare, de detasare, ajung sa se aprinda led-urile verzi.

Nu fara exercitiu!

M-am straduit mult sa ajung pana la verde... Am vazut ca pe masura ce eram mai relaxata, viteza de rotatie crestea. Insa am remarcat ca detasarea nu era suficienta. Cand ajungeam la un sentiment de multumire, de implinire, led-urile se aprindeau mai repede, pana mai sus. Dar cum acest sentiment e doar o clipa, la fel de repede pierdeam la inceput punctul de maxim...

Am incercat sa vizualizez diverse trairi: sa zic Tatal Nostru, sa ma imaginez inotand/plutind printre pesti, libera... Din ceea ce am experimentat pana acum, am vazut ca viteza de rotatie cea mai mare a fost atunci cand am atins un sentiment de detasare si multumire adevarat, cand ma simteam implinita si libera.

Am inteles ca acest dispozitiv poate fi realizat dintr-o bucatica de staniol taiata circular pusa pe un ac - avantajul dispozitivului care nu este chiar ieftin ar fi ca are in plus indicatoarele sonore si luminoase. Apropiati cat mai aproape mana de rotita, cu atentie sa nu o atingeti. Puteti pune ambele maini, una de o parte si una de alta.

In carte spune ca rotita se invarte in general in directia degetelor mainii - dar la mine se pare ca se invarte in sens invers.. se pare ca podul palmei mele e mai energizat decat degetele...(dar ma voi mai juca). Asa ca daca va jucati si voi, va recomand sa puneti intai fiecare mana separat, sa stabiliti un sens de rotatie, si apoi sa combinati cele doua maini, ca sa imprimati rotii acelasi sens de rotatie din doua surse diferite. La mine functioneaza f bine cu palma de la o mana si cu degetele de la cealalta orientate spre rotita..

Sunt convinsa ca rotita poate fi rotita doar cu puterea gandului, dar exact cum am scris, pentru asta e nevoie de un pic de... putere :)

Sper ca v-am starnit curiozitatea ;)

Pana acum, pe mine m-au ajutat aceste exercitii ca sa imi dau seama sa identific niste trairi in care aveam un maxim de energie, si acum, cred, mi-e mai usor sa stiu unde trebuie sa ajung... Pentru ca inainte incercam sa ma concentrez, dar se pare ca gandurile mele nu erau directionate bine, pentru ca nu am obtinut rezultatele la care ma asteptam.

Succes mult tuturor si rezultate cat mai bune!

Sarbatori de basm va doresc!

2008-12-24T17:49:00.004+02:00

Dragii mei,

Va doresc sa va petreceti sarbatorile in iubire si lumina alaturi de cei dragi voua. Sa aveti o viata imbelsugata si visurile sa le transformati in realitate, in minuni implinite!

Sarbatori Fericite!

Cu drag,
Iunia

Ce parte a creierului folosesti?

2008-12-19T14:39:00.004+02:00

Un articol interesant, pe care l-am gasit pe damaideparte.ro. Incercati sa analizati care parte o folositi, inainte sa ajungeti la imagine. Imaginea confirma?

Reusiti sa vedeti imaginea rotindu-se in ambele sensuri? :D

Test: ce parte a creierului folosesti in mod preponderent?

Creierul are doua emisfere care sunt facute sa lucreze impreuna. Emisfera stanga controleaza partea dreapta a corpului, iar emisfera dreapta contoleaza partea stanga.

Emisfera stanga este sediul limbajului, cuvantului, implica aspectele lingvistice ale scrierii, este sediul calculului logic, cifrelor, rationamentelor, capacitatii de analiza si abstarctizare. Prin ea, orice perceptie se traduce in reprezentare logica, semantica si fonetica. Emisfera stanga este logica, rationala, matematica, aristotelica, stiintifica, calculata.

Persoana dominata de emisfera stanga comunica cu exteriorul pe baza unui cod logico-analitic, are gust pentru dictionare, vocabular, are grija de a numi obiectele si clasele, prefera detaliile, prezinta logic faptele, are preferinta pentru relatiile cauzale unilaterale (cauza - efect), poseda arta de a structura frazele. Ea cauta de asemenea sa aibe explicatii pentru orice, gandirea fiind metodica si structurata. Inexplicabilul pentru astfel de persoane este o slabiciune.

Emisfera dreapta este sediul gandirii fara limbaj, al intelegerii nonverbale, al recunoasterii formelor, perceptiilor spatiale. Ea este responsabila pentru tonul si intonatiile vocii, pentru ritm, muzica, imaginatie, simtul culorilor, visarii. Emisfera dreapta este intuitiva, ilogica, irationala, poetica, platonica, imaginativa, romantica, mitica, religioasa.

Persoana prefera sa aibe cat mai multe analogii, scheme in abordarea universului, sintetizeazand si exprimand rezultatele cunoasterii in imagini. Imaginatia si intuitia isi au locul in aceasta emisfera, care este sediul competentei artistice si muzicale. Imaginatia creatoare afectiva isi are sediul in aceasta emisfera. Persoana cu aceasta emisfera dominanta are o memorie video spatiala, preferand o abordare intuitiva, interactiva sintetizand relatiile intre obiecte, folosind asociatiile de idei, reconstituind informatiile intr-un tot unitar. Persoana judeca lucrurile in dependenta de context, neizolat.

Avand in vedere aceste caracteristici s-au pus in evidenta profesiile in care sunt implicate una sau alta dintre emisfere in mod preponderent:

- profesii care implica folosirea emisferei stangi: inginer, tehnician, economist, administrator, medic, jurist, informatician, chimist, matematician;

- profesii care implica folosirea emisferei drepte: muzician, dansator, scriitor, artist, poet, psiholog, sculptor, expert in relatii umane, filozof (fondator de sistem), manager, actor.

Pentru a testa ce parte a creierului folosesti in mod preponderent priveste urmatoarea imagine timp de 30 de secunde:

Conform The Daily Telegraph, daca imaginea femeii se misca in sensul acelor de ceasornic, inseamna ca iti folosesti preponderent partea dreapta a creierului. Daca imaginea femeii se misca in sens invers acelor de ceasornic, inseamna ca iti folosesti preponderent partea stanga a creierului.

La la Universitatea Yale a fost dovedit dupa un studiu de 5 ani asupra creierului omenesc si a functiilor lui ca ambele sensuri de miscare ale imaginii femeii pot fi observate si ca numai 14% dintre subiectii testati o pot vedea miscandu-se in ambele directii.

Unii oameni o vad miscandu-se si intr-o directie si in alta, dar cei mai multi o vad miscandu-se intr-o singura directie. S-a ajuns la concluzia ca persoanele care incearca si reusesc sa o vada intorcandu-se in cealalta directie au un IQ peste 160, ceea ce inseamna aproape un geniu.

Pornirea in calatorie

2008-12-18T19:51:00.004+02:00

Porneste in orice calatorie cu inima deschisa.

Fa un pas catre Divinitate, si Dumnezeu va face zece catre tine!

O fraza pe care am gasit-o astazi si care m-a umplut de bucurie si de lumina...

In ultimele zile am cautat mult, am citit, am dat peste diverse articole, unele acuzand ceea ce cred si asta mi-a adus indoiala in suflet, chiar daca eram hotarata sa le raman indiferenta. Dar stiu ca nelamuririle mele le-au atras.

Cred ca atunci cand incepi un drum, este indicat sa te informezi inainte. Asa poti evita unele piedici. Poti in acelasi timp descoperi locuri de o frumusete deosebita, pe care, daca nu ai fi citit inainte despre ele, s-ar fi putut sa le fi ocolit.

E unul din principiile pe care-l aplic in majoritatea "calatoriilor" mele. Unii mi-au spus ca sunt perfectionista. Inca nu am gasit ceva rau in asta. Cred ca a te stradui sa faci lucrurile cat mai complet, tine pur si simplu de evolutia si progresul nostru. Atata timp cat nu te atasezi de rezultatul final, cred ca e un punct in plus sa ai incredere in ceea ce faci si sa incerci sa-l faci cat mai bine.

Poate ca de fapt acest perfectionism se refera la faptul ca nu renunt la lucrurile care nu ies. Daca eu simt ca pana la urma ies, cum as putea sa renunt? Daca pentru mine nu conteaza timpul?

Cand mergeam la facultate cu trenul, sau oriunde de fapt, in ultima parte a calatoriei (ultimul sfert) incepeam sa nu mai am rabdare. Pentru ca daca pana atunci stiam ca mai am mult de mers, acum dp meu de vedere eram ca si ajunsa..

Acum realizez ce inseamna sa "traiesti in viitor" :) - ca de fapt asta faceam!

Dar timpul trece. Iar pentru mine, ceva de care sunt constienta ca o sa se intample in viitor imi aduce fericire in momentul prezent.

De asta poate sunt anumite lucruri la care altii au renuntat de mult, iar eu nu renunt, cu bucurie. Pentru ca le simt aproape! Simt ca mai trebuie sa dau doar un pic, si apar!

Si din nou, acelasi e motivul pentru care renunt la alte lucruri, pentru ca deja le-am trait implinirea, realizandu-le.

Se spune ca cea care conteaza e calea, nu rezultatul final. Dar pana cand nu traiesti, nu stii...

Ma schimb

2008-12-18T00:12:00.018+02:00

Despre asta e blogul si asta se intampla. Ma schimb.

Am inceput sa scriu aici acu vreo 2 luni, dar deja am modificat descrierea de 2 ori, si acum trebuie iar sa gasesc altceva de spus, care sa ma caracterizeze. O voi face la un moment dat, cand voi simti ca intr-adevar am ceva de spus.. pentru ca momentan simt ca totul trece. Orice voi scrie, va trebui modificat din nou, cat de curand...

Sunt, din nou, alta.

Sunt uimita cat de repede se transforma toate in ultima perioada. Relatiile din jurul meu. Totul incepe sa curga mai natural si mai repede. Incepe sa dispara ceea ce nu mi-a placut niciodata: prefacatoria, atentia prea mare pentru imagine. Intalnesc oameni pe care ii stiam preocupati de imaginea pe care o transmit, care pur si simplu isi deschid sufletul. Renunta la ceea ce ii tinea intr-o rutina sociala. Omuleti de toate varstele incep sa-si asculte sufletelul...

Incepe sa dispara frica. Sufletelele din jurul meu incep sa-si descopere noi puteri, care au fost intotdeauna ale lor, dar carora, poate, nu le-au acordat prea multa importanta...

Si eu ma descopar, imi descopar puterile. Trec prin etape: azi strig din toti plamanii "I'm the king of the world" si tot azi pic in galeata cu melancolie.. Incerc sa leg viata de zi cu zi de ceea ce imi cere sufletelul si de multe ori vad doar inutilitatea din majoritatea actiunilor pe care le fac. Incerc sa nu ma invinovatesc pentru ele, dar cine reuseste?!

"Doar nu le mai fa!" - simplu de zis, greu de facut. Cum ramane cu responsabilitatile? Pot sa renunt, ar fi ok din partea mea, dar frustrarile pe care le-as crea nu mi se par naturale. Asa ca ma oblig (fata de mine) sa termin ceea ce am inceput, doar din daruire - sa daruiesc liniste celor care ma asteapta. Imi chem acceptarea in ajutor. Si ratiunea, sa-mi aminteasca sa nu ma mai inham la alte cele... pentru ca asta e stilul meu: sa ma apuc sa fac si una si alta, sa ajut pentru ca pot, dar pana acum m-am cam uitat pe mine..

A sosit momentul sa ma ajut pe mine. A sosit de mult, si deja am inceput. Simt tot ce am visat la o intindere de brat distanta. De asta doresc sa imi canalizez toata energia, gandurile si faptele, spre ceea ce am crezut o perioada ca voi atinge abia peste mult timp. Ma bucur sa vad ca era mai tangibil decat am indraznit sa sper!!!

Cred ca din acest sentiment de implinire am inceput sa fac acest blog, ca sa fiu si eu un arac in calea cresterii fiecarui sufletel cautator care mai are nevoie de un raspuns in plus fata de cele pe care le-a primit deja. Sa mai vada scris inca o data:

URMEAZA-TI CALEA!

Viseaza!

ASCULTA-TE!

Toate raspunsurile sunt in tine!

In fiecare clipa poti decide
sa schimbi
orice nu-ti convine la propria viata!

Esti liber!

Esti complet!

Esti minunat!

Esti creator!

ESTI CEEA CE GANDESTI!

Esti IUBIT, sufletelule!

IUBESTE-TE!

INDRAZNESTE!

Zboara liber!

O poveste cu pisoi

2008-12-17T15:45:00.006+02:00

Video-clip gasit pe empower.ro
Click aici pt mai mult: Este in puterea ta. O poveste cu pisoi.

Este in puterea ta | Empower.ro from Ionut Ciurea on Vimeo.

O zi superba, dragilor!

Prevad sau creez?

2008-12-15T00:05:00.008+02:00

Probabil ati trait uneori senzatia ca stiti ce o sa se intample, daca o luati pe un anumit drum.

O perioada am fost destul de nelamurita in legatura cu asta, intrebarea era daca eu prevad viitorul, sau il creez?

In urma diverselor articole pe care le-am citit si a cartilor de Neale Donald Walsch acum am ajuns sa cred ca ambele variate sunt adevarate.

Explicatia ar fi urmatoarea: daca nu exista timp, atunci inseamna ca acesta este acelasi moment cu cel al crearii Universului, cand Totul si Nimicul sunt Una. Traim in fiecare clipa in momentul big-bang-ului, participam la creare si simtim asta.

Dar asa cum Totul si Nimicul sunt Una, la fel si Timpul exista si nu exista. La fel cum si fiecare dintre noi este un tot, o individualitate, o personalitate, dar in acelasi timp suntem uniti, suntem parti ale unei Constiinte Universale.

Parabola pietrei mi s-a parut ca face conceptul mult mai usor de inteles:
Privita de la distanta, piatra e un tot, un intreg, static.
Privita la microscop, piatra e formata din multe particule aflate in miscare.

Intrebarea care apare: se misca sau nu? E vie sau nu? Raportat la ce? La o secunda, un an, un miliard de ani?

Ai toate raspunsurile, trebuie doar sa vrei sa le vezi!

2008-12-14T17:19:00.007+02:00

Vorbeam ieri despre raspunsurile pe care le primesti atunci cand incepi sa pui intrebari.

Cred ca raspunsurile vin continuu, au venit si inainte sa le caut, doar ca nu realizam ca erau raspunsuri pentru mine..

In urma cu ceva timp am inceput sa simt ca ar fi bine sa fac anumite lucruri. Pe unele le-am facut ( si asta mi-a adus multimire), pe altele nu le-am facut - atunci cand am simtit ca ar trebui sa le fac, sau nu le-am facut chiar deloc. La unele dintre aceste lucruri pe care nu le-am facut mi s-a demonstrat ca ar fi fost mai bine pentru mine sa le fac atunci cand am simtit, altele pur si simplu au ramas nefacute..

Asa ca am inceput sa ma incred mai mult in ceea ce simt ca trebuie sa fac..

Iar semnele nu vin doar din interior, vin de unde nu te-astepti. Cel putin mie copiii imi dau o gramada de raspunsuri. Poate pentru ca si cred in ei. .

Iar astazi am gasit o gramada de pilde la desene animate :)
In ultima perioada m-am uitat destul de rar la televizor (poate un film odata la doua zile..) - iar astazi cand am vazut ca pe HBO e Ice Age 2 initial am vrut sa nu ma uit, dar mi-am amintit ca intr-un timp mi-a placut.

Am fost uimita de cate pilde am gasit. Probabil fiecare vede raspunsurile pe care le cauta, dar totul avea legatura cu ceea ce ma nedumereste pe mine in ultimele zile..

Ce am invatat (ce mi-a re-amintit Ice Age2):

- traim ceea ce gandim despre noi: va mai amintiti de Ellie, mamutul care se credea oposum? La un moment dat spune: "M-am trezit dimineata oposum si acum sunt mamut.", iar mai tarziu: "Sunt mamut de 5 minute si deja te dai la mine?" - chiar daca ea a fost intotdeauna mamut, doar ca nu realiza asta.
Pana la urma suntem mereu aceeasi, doar mintea ne limiteaza sa credem despre noi doar ceea ce gandim ca e posibil...

- fiecare isi poate depasi limitele si poate face imposibilul posibil: dupa ce Sid il tot sugestioneaza pe Diego (tigrul) ca trebuie sa invete sa inoate, acesta ajunge sa se arunce in apa ca sa isi salveze prietenii, si reuseste. Abia pe urma Sid ii spune ca tigrii nu inoata..

- urmeaza-ti visul, urmeaza-ti calea, chiar daca nu stii unde te duce: aceasta deja e din urmatorul film, Intalnire de gradul 3: au fost o multime de oameni care au simtit ca sunt atrasi intr-un anumit loc, au simtit nevoia sa-l deseneze, sa-l sculpteze. Pana la urma unii au ajuns pana la el.
De fapt cred ca asta e cea mai importanta pilda: fa ceea ce simti!

Deschideti-va mintea si inima, lasati raspunsurile sa vina, lasati-le sa va umple viata!

Ma re-regasesc

2008-12-13T16:57:00.007+02:00

In momentul in care esti calm, linistit, bun, cand totul e pace, nu mai ai nevoie de nimic. Simti inutilitatea din tot. A judeca isi pierde sensul. Esti doar observator. Nu mai conteaza ce se intampla, de ce - esti deschidere si acceptare.

Pentru a pastra aceste trairi, pentru a le repeta, ti se spune ca trebuie sa renunti la tot. Dar sunt lucruri de care te-ai atasat, pe care le crezi reale, la care nu vrei sa renunti.

Si incepi sa simti cum te indepartezi de linistea ta, de plinatate, de intreg. Uiti de ce se intampla asta. Uiti ca tu n-ai vrut sa te dezlipesti de tot. Incepi sa intrebi in stanga si in dreapta in ce cred ceilalti, sa vezi cum de reusesc ceilalti sa-si pastreze inima deschisa.

Raspunsuri primesti, pentru ca ai inceput sa cauti. Sunt aceleasi raspunsuri pe care le-ai mai primit de cateva (zeci de) ori. Si cu cat vrei sa iesi mai mult din starea in care te-ai adus (constient, doar ca n-ai stiut ce o sa simti), cu cat prinzi mai mult curaj, incepi sa te vezi, sa zaresti alegerea care te-a adus aici.

De fapt totul e in tine, si a fost intotdeauna. Doar ca preocuparea prea mare pentru ceea ce se afla in afara sinelui ti-a intors privirea si ti-a mutat atentia de la cel/cea care esti. A fost doar o clipa, doar o imagine fugitiva prin fata ochilor, dar a fost suficient ca sa uiti tot. Sa uiti de tine. Sa uiti ca esti complet. Sa uiti ca esti atotputernic. Sa uiti ca esti daruitor si iubitor. Sa uiti ca esti lumina. Ca esti speranta. Ca esti potential. Ca esti gand.

Acum, reamintindu-ti, spui ca n-o sa mai uiti niciodata. Dar se va intampla din nou. Iar si iar. Ca sa simti bucuria regasirii. Pana cand vei reusi sa o pastrezi chiar si in momentele in care o sa uiti cine esti...

Oare jocul asta de a ne regasi, redescoperi, de a ne cunoaste - se poate termina vreodata?!

Probabil doar in momentul in care vom putea accepta cine suntem...

Banana si maimutele

2008-12-13T14:41:00.003+02:00

Se începe cu o cuşcă în care se găsesc 5 maimuţe. Se agaţă de tavanul cuştii o banană, sub care se fixează o scară. Nu va trece mult timp şi una din maimuţe va încerca să urce scara pentru a ajunge la banană. De îndată ce maimuţa atinge prima treaptă, se udă toate maimuţele cu un jet de apă rece.

După un timp, o altă maimuţă va încerca din nou să urce scara - cu acelaşi rezultat => toate maimuţele sunt stropite cu un jet de apă rece.

Opreşte apa.

Dacă, mai târziu, o altă maimuţă se va aventura către scară - toate celelalte vor sări să o împiedice pentru a evita duşul rece.

Acum, îndepărtează una din maimuţe şi înlocuieşte-o cu una nouă. Ea va vedea banana şi va încerca să urce scara către ea. Văzând oroarea, celelalte maimuţe o vor ataca.

Văzând aceasta, maimuţa va învăţa curând că dacă va mai încerca să urce scara, va fi atacată. În continuare, mai înlocuieşte una din maimuţele iniţiale cu una nouă. Noua maimuţă va încerca să urce scara şi va fi atacată. Maimuţa care a fost în aceiaşi situaţie cu puţin timp înainte va participa la atac cu entuziasm. Din nou, înlocuieşte o a treia maimuţă din grupul iniţial cu una nouă. Ea va repeta scena: se va îndrepta către scară şi va fi atacată. Deja două din cele 4 maimuţe care o atacă nu au nici cea mai mică idee despre motivul pentru care urcarea scării le-a fost interzisă sau despre motivul pentru care trebuie să atace maimuţa nou venită care încearcă acest lucru…

După ce aţi înlocuit în acelaşi mod şi a patra şi a cincea maimuţă, veţi fi înlocuit toate membrele grupului iniţial - care avuseseră experienţa duşului cu apă rece.
Cu toate acestea, nici o maimuţă nu se va apropia de scară. De ce?

"Deoarece aşa am procedat noi întotdeauna."

Sursa: http://altreileaochi.blogspot.com/

Despre relatii

2008-12-12T20:54:00.016+02:00

Subiect greu.. Toti trecem prin asta mai devreme sau mai tarziu: dragoste, deci probleme. Nu sunt pesimista, insa pana acum nu am vazut nici o relatie perfecta. Mai mult, cred ca nu exista acea perfectiune in dragoste, asa cum nu cred ca exista in nimic din viata, decat momentan.

Pentru ca daca am fi continuu fericiti, ne-am acomoda, si n-am mai simti.. cum suntem (adica fericiti!).

Trebuie sa ne indepartam de cine suntem ca sa ne regasim pe noi. La fel cred ca exista momente in fiecare relatie in care e nevoie de spatiu, ca fiecare sa se regaseasca pe sine si pe celalalt, sa aiba la cine sa revina :)

Sinceritatea este liantul relatiei. Fara sinceritate, nu ajungi decat intr-un singur finish. Pot cei doi implicati sa fie cei mai fideli din lume (nu doar fizic, ci si mental!) , dar in momentul in care isi ascund lucruri, ajung sa se indeparteze.

Fiecare lucru pe care nu-l poti recunoaste in fata celuilalt inseamna de fapt o vina pe care ti-o atribui. Incercati sa va traiti viata astfel incat sa nu mai fiti nevoiti sa ascundeti lucruri fata de persoanele din jur. Fata de nimeni! (Derizoriu sa mai spun ca aceleasi principii ar trebui sa le aplicati in primul rand fata de voi: sa nu mai ascundeti lucruri fata de voi si sa va iubiti asa cum sunteti :* ). Traiti sincer, complet. Ca si cand nu ati avea nimic de pierdut.

Pentru ca intr-adevar nu aveti nimic de pierdut. O relatie, cladita pe prefacatorie, nu e o relatie adevarata. Puteti sa aveti asteptari gramada, dar nu vor fi realiste. Puteti sa spuneti ca de acum sunteti altul, dar pana nu refaceti baza, finishul e acelasi - toata constructia se va prabusi.

E greu sa te cunosti pe tine, si deci cu atat mai greu sa cunosti pe altcineva. Cunoastem despre ceilalti in mare parte doar ceea ce vor sa ne arate. Ne mai bazam si pe ceea ce simtim uneori, dar asta se pierde repede in cotidianul societatii.. Asa ca si gandurile noastre, actiunile noastre sunt determinate de imaginea pe care ne-o facem despre ceilalti.

Si ajungi sa spui ca vrei o relatie sincera. Si incepi sa ceri asta.

Incepe sa daruiesti! Fara sa ceri nimic in schimb! Daruieste nemotivat si fara asteptari. Doar iubeste!

Daca stii ca sunt lucruri care nu s-au spus, daca ti-e frica ca vor strica relatia - intelegi deja ca finishul e .. acelasi, doar prelungesti agonia. Poate ca o sa spui ca n-o sa se afle niciodata. Dar intrebarea e: tu cum poti trai fiecare clipa constientizand ca nu poti fi tu?!

Intram intr-o relatie si ne daruim, ne aratam cat mai placuti ca sa fim iubiti. Timpul trece si noi inca ne prefacem. Celalalt se indragosteste de.. prefacatoria noastra. Iar dupa un timp ajungem la concluzia ca nu mai vrem sa ne prefacem, si ca celalalt nu ne iubeste pentru cine suntem... Dar partenerul nu are nici o vina, pentru ca noi intotdeauna am lasat sa se inteleaga ca suntem altfel decat in realitate.

Nu va doriti sa fiti acceptati pentru cine sunteti? Acceptati-va voi in primul rand! Recunoasteti-va fata de voi greselile, si acceptati-le. Acceptati-le nu ca pe niste greseli, ca pe niste momente in care ati fost imperfecti, ci ca pe momente care v-au adus mai aproape de cel care sunteti in realitate. Momente care v-au aratat cum alegeti sa nu mai fiti. Momente dureroase in care nu va regasiti (cu toate ca erati tot voi atunci) si pe care alegeti sa nu le mai traiti si sa nu le mai creati in viata voastra si a celor din jur. Momente care v-au apropiat de sinele vostru, realizand ca puteti fi in acelasi timp si totul si nimic, si ca orice actiune are o consecinta.

Pasul urmator? Aplicati aceleasi rationamente relatiei in care sunteti. Realizati din start ca nu aveti nimic, pentru ca pana acum relatia a fost bazata pe ne-adevaruri. Analizati-va partenerul dupa aceleasi principii, si acceptati-i greselile asa cum le acceptati si pe ale voastre. Acceptati ca fiecare se cauta, dar nimeni nu ne invata cum. Fiecare face greseli, si trebuie sa le faca, ca sa inteleaga cine este. Cine nu invata din prima, mai traieste o data experienta, si inca o data, pana realizeaza.

Si abia dupa ce fiecare s-a regasit pe sine, puteti afla calea relatiei in care va gasiti.

Pana atunci, puteti lua o gramada de decizii, insa acestea se vor schimba pe masura ce va schimbati si voi. Si permiteti-va sa fiti schimbare, pentru ca altfel doar progresati in greseala de a fi departe de sine, de a fi incompleti, de a privi intr-o singura directie. Nu e o greseala propriu-zisa, e doar o alegere, dar daca asta va doriti, alegeti constient!

Din nou, tot ce v-am spus, v-am spus doar din experienta traita. Experienta certurilor duse pana la isterie si tipete din toate puterile, neputinta, iar de frustrari nu mai vorbesc. Sentimente de razbunare! (si doar eu ma consider buna si deasupra acestor sentimente...). Rational care ma scotea din minti.

Pentru ca e mult mai usor sa spui ca celalalt nu a dat tot, dar cand incepi sa vezi si partea ta, lucrurile incep sa se schimbe.. Trebuie sa-ti accepti tie momentele de nesinceritate, de prefacatorie, de minciuna. Trebuie sa-ti accepti greselile.

Si poti sa spui oricat: "nu-l voi ierta / n-o voi ierta niciodata" - dar de fapt realizezi mai apoi ca si tu ai creat aceleasi lucruri. Ca fraza de fapt ti-o spui tie :(
Si din momentul in care am realizat ca indiferent daca in acest moment mergem impreuna sau nu, eu peste 5 ani o sa fiu intr-o relatie, e de la sine inteles ca vreau ca acea relatie sa fie adevarata. Si daca oricum ne-am obisnuit deja unul cu celalat si deja ne-am vazut adevarata fata, putem alege sa traim doar momentele care ne caracterizeaza. Sincer. Liber. Fara a ne mai varsa frustrarile unul pe celalat, ci doar acceptandu-ne sinele. Acceptand ca este normal sa ne dorim lucruri diferite, acceptandu-ne toate stolurile de pasarele. Acceptand libertatea celuilalt, pentru ca asta dorim si noi, sa fim lasati liberi si acceptati pentru ceea ce suntem.

Acceptandu-ne ca fiind diferiti si impreuna, ca cei doi prieteni din poza alaturata :)

Cel mai greu este sa fii liber langa cineva care te cunoaste.

Si ce frumos este sa primesti toata libertatea! Abia atunci realizezi ca de fapt te limitezi singur, te judeci singur, te "sacrifici" singur in numele celorlalti. Cand nu te mai limiteaza nimeni, incepi sa vezi in ce "realitate" traiai.

Si chiar daca rationalul tzipa pentru ca contravine tuturor principiilor dupa care a fost educat, oferiti libertate. Pentru ca pur si simplu, nu aveti nici un drept sa o luati. Nu aveti nici un drept sa limitati un alt suflet. De la bunica de 89 de ani pana la copilashul de 1 an. Oferiti variante, dar lasati pe fiecare sa aleaga, pentru ca asa se creeaza experienta si principiile. Oferiti libertate!

Ofera-ti libertate!

Astazi a fost zi de joaca

2008-12-11T23:18:00.004+02:00

Banuiesc ca majoritatea ati simtit si v-ati jucat cu energia palmelor. Pentru cei care inca nu au incercat, un exercitiu simplu: apropiati palmele la o distanta in care va simtiti confortabil, fara ca palmele sa se atinga si incercati sa simtiti campul care se formeaza intre ele. Lasati plamele sa fie relaxate, respirati calm si nu va incordati. Incercati sa simtiti orice fior.

Incercati sa va imaginati ca tineti intre palme o minge de energie/lumina de 10-15 cm in diametru. Simtiti cum palmele se incalzesc si va furnica usor. Miscati usor din degete si constientizati ce simtiti.

Porniti dintr-o pozitie in care palmele sa fie apropiate (sa nu se atinga) si incercati sa le indepartati, fiind constienti de atractia dintre ele - pana la distanta in care simtiti ca dispare legatura. Apoi apropiati-le. Jucati-va cum va vine. Fiti liberi. Nu va speriati daca incepeti sa va incalziti, suntem fiinte de lumina si ne jucam cu lumina :)

Pentru mine, acesta a fost unul din primele exercitii in care am inceput sa simt ceva.
Astazi insa m-am jucat cu ceva un pic mai.. colorat.

Cu ceva timp in urma (vreo 5 ani.. :D) m-a invatat o prietena cum se vede aura. Intinzi palma spre un perete alb si te concentrazi pe conturul exterior al mainii, al degetelor. Veti incepe sa zariti aerul parca frematand, asa cum se vede vara o sosea fierbinte. Veti vedea ca ochii incep sa va fuga si in general nu veti reusi sa zariti clar (dpdv al aurei) zona pe care va focalizati, ci zonele periferice. Concentrati-va atentia pe cel de-al treilea ochi. Simtiti-va palma energizata, ca sa va fie mai usor.

Incet, va incepe sa apara conturul, ca un abur cald, de 1-2 cm, apoi va incepe sa prinda forma, culoare. Remarcati palma, tot bratul inconjurat de aceasta lumina.

Relaxati-va total si priviti spatiul din vecinatatea mainii, aerul (la 5 cm distanta, de exemplu in zona dintre degetul mare si cel aratator). Nu trebuie sa va fortati sa vedeti, pur si simplu vedeti. Pastrati-va privirea in acelasi punct si lasati-va sa va adaptati la noile informatii si cautari.

Simtiti-va liberi sa schimbati orice din ceea ce v-am prezentat, asta e doar maniera mea de lucru, dar sunt convinsa ca fiecare o are / o va descoperi pe a lui, cea care i se potriveste mai bine.

Pentru mine, pana acum a fost dificil sa ma joc asa, abia reuseam sa ma concentrez cu greu pe centimetrul din jurul degetelor, dupa minute bune de concentrare poate reuseam sa zaresc si culori. Dar in ultima perioada am facut mai multe exercitii de relaxare, am urmarit meditatia pe chakre cu mai multa deschidere, si probabil Ajna s-a dechis mai mult - de fapt toate chakrele.

Astazi a fost prima zi in care am reusit sa vad nuante si in jurul mainii, inconjurand-o ca o manusa de vreo 10 cm. Inca nu stiu exact ce am vazut, culorile erau pale si treceau din una intr-alta, erau nuante pe care le vedeam mai puternic (violet, verde, galben) dar cred ca de fapt trecerea era prin toate cele 7 culori, chiar daca rosul sau portocaliul nu le prea percepeam.

Mentionez ca nu ma uitam la mana mea. Iar culorile se repetau intr-un ciclu si in timp ce culorile se schimbau, si lumina era mai puternica sau mai slaba (ca la un potentiometru). Am simtit ca acel ciclu are legatura probabil cu bataile inimii - sau poate cu respiratia? Inca nu stiu daca e vorba de mine, sau de persoana care statea cu mana intinsa la vizualizare:D

O sa mai incerc si va mai povestesc ce iese..

Joaca frumoasa si voua!

Misiunea personala

2008-12-10T19:31:00.004+02:00

Oare sunt singura care simte ca si-a gasit potecutza? Se zareste luminoasa, ma asteapta sa o incerc. Nu stiu ce e mai departe, e ascunsa se copaci. Dar ma cheama.

Si deja sunt pe ea. Mi-am inceput misiunea. Ce imbucurator e. Ce deplin. Sa ajuti un sufletel curios sa-si gaseasca propria potecutza.. Dar e mai mult de atat. Nu reusesc sa exprim. Sunt aici pentru mine si pentru ceilalti. Doar sunt. Plina de lumina, plina de iubire, daruind.

Va rog nu considerati cuvintele de mai sus lauda de sine, sunt doar ca sa ma determine, sa-mi construiasca drumul. Nimeni nu imi poate arata drumul meu mai bine ca mine. Raspunsurile sunt in interior.

Voi incerca sa fiu mai detasata. Intotdeauna am crezut in ceea ce simt si celor din jur le-am spus sa se bazeze pe ceea ce simt mai mult decat pe rational. Stiu in continuare ca asta e calea, dar am realizat ca detasarea e impulsul care ridica barierele care apar.

Lasa raspunsurile sa vina din interior, dar nu te atasa de ele, sau de intrebari. Lasa lucrurile sa curga. Implica-te, creeaza, dar accepta rezultatul - indiferent care e el. Detaseaza-te.

Traieste emotia, dar nu ramane in ea. Tu nu esti emotia. Tu esti lumina iar corpul tau e lumina la o anumita vibratie, materializarea luminii. Emotia vine din atasament asa ca solutia e sa te dez-atasezi. Sa fii indiferent fata de rezultat. Ca sa reusesti sa o faci, ajungi sa inveti sa accepti. Si odata cu acceptarea vine linistea, multumirea.

Eu acum probabil am ajuns sa ma atasez de aceasta multumire :)) Dar pur si simplu aleg sa ii dau drumul. Uit de ea ca sa o pot regasi data viitoare.

Prea multe metafore. Dar ceea ce scriu este pentru cei care cauta si inteleg.

Aleg sa nu ma mai limitez doar pentru ca am impresia ca ceea ce scriu nu e inteles de toata lumea. Aleg sa las orice sufletel sa inteleaga ceea ce spun.

Suntem luminitze ce stralucesc in intuneric cand totul e stins.

Luminitze pline de iubire care abia asteapta sa fie daruita :)
Asa ca deschideti-va bratele!

Neale Donald Walsch - Conversatii cu Dumnezeu

2008-12-10T00:00:00.003+02:00

Walsch, Neale Donald - Conversatii cu Dumnezeu Vol 1

Publish at Scribd or explore others: Medical Literature

Walsch, Neale Donald - Conversatii cu Dumnezeu Vol 2

Publish at Scribd or explore others: Medical Literature

Ramtha - Reflectiile unui maestru despre istoria umanitatii

2008-12-09T14:58:00.005+02:00

Ramtha - Reflectiile unui maestru despre istoria umanitatii (2 vol.)
Ramtha Vol I

Publish at Scribd or explore others:

Ramtha Vol II

Publish at Scribd or explore others:

sau aici:

Vol I - partea 1
http://docs.google.com/Doc?docid=0AYoMRgw7QQR-ZGZqazI3M21fMWZmNDlqaGNx&hl=ro

Vol I - partea 2
http://docs.google.com/Doc?docid=0AYoMRgw7QQR-ZGZqazI3M21fMGZ6N2dud2Zn&hl=ro

Vol II
http://docs.google.com/fileview?id=0B4oMRgw7QQR-NzVmNmNiODItYzIxYy00NTMzLTk3YTMtY2UyODNiMTllYjUy&hl=ro

Incredere

2008-12-08T22:06:00.004+02:00

Increderea face ca ceea ce gandesti sa se transforme in realitate mai repede.

Iti propui ceva, dar apoi incepi sa iti faci probleme de ce piedici pot sa apara pe drum. Deci trimiti energie pentru a crea lucrul respectiv si energie pentru piedicile respective. Iti pui singur bete in roate.

Increderea transforma visul in realitate. Nu te mai indoi. Doar crede. Crede in tine. Crede in puterea ta, crede in perfectiunea ta si in faptul ca ti se cuvine tot. Alunga orice "dar daca.." din viata ta. Incearca.

Eu am experimentat asta in primul rand cu filmuletele din postarea Cele 7 chakre. La prima vizionare am fost reticenta, nu m-am lasat sa simt, sa traiesc complet meditatia. La a doua vizionare mi-am dat drumul mai mult, dar probabil tot nu in totalitate. Abia astazi am simtit cu adevarat ce inseamna sa renunti( to let go), sa crezi in ceea ce faci si sa te lasi complet purtat.

Nu pot descrie in cuvinte trairile, si oricum ar fi degeaba si de neinteles pana nu experimentati. Ceea ce pot spune este ca ceea ce am trait a fost pe masura gradului de abandonare - ceea ce s-a intamplat de fiecare data, la fiecare vizionare, insa nu am constientizat asta atat de mult pana acum.

Cand incepi sa ai incredere, viata se transforma. Amplifici puterea creatoare a gandului. Atunci cand ne dorim ceva cu adevarat, facem totul pentru asta ( asa ar trebui, nu? - mental, fizic..). Increderea materializeaza. Indoiala materializeaza si ea: piedici, nereusita. Ce viata alegi? Nu ai trait suficiente blocaje, suficiente momente de "ti-am spus eu ca nu merge"? Cine crezi ca a creat momentul respectiv?

Greu de acceptat? Atunci creeaza constient. In tot ce pornesti, paseste cu incredere. Pastreaz-o pe durata intregului proces.

Doar schimba-ti atitudinea. Ai incredere. Nu pierzi nimic incercand. Dar ai putea descoperi o viata mai aproape de realitatea pe care ti-o doresti.

Rupe barierele posibilului si creeaza TOTUL(orice) cu incredere.
Atat de simplu e!

Rugaciunea potentialelor

2008-12-08T20:02:00.006+02:00

Rugaciunea tacuta este o recunoastere a Tot ce Este. In ea stiu ca fiecare rugaciune pe care am rostit-o cu voce tare este auzita de Spirit si stiu ca Spiritul mi-a dat tot ce i-am cerut. Este o recunoastere a faptului ca Sufletul meu este complet in Iubirea si Gratia lui Dumnezeu.

Este o recunoastere a statutului meu total de perfectiune si a starii de A Fi. Tot ce imi doresc, tot ce vreau sa co-creez, exista deja in realitatea mea. Eu o numesc Rugaciunea Tacuta, pentru ca stiu ca fiinta mea este deja implinita. Nu este nevoie sa-i cer ceva Spiritului, pentru ca deja acel lucru mi-a fost dat.

In inima mea, eu accept Fiinta mea perfecta.

Accept ca bucuria pe care am intentionat-o, exista deja in viata mea.

Accept ca iubirea pentru care m-am rugat, exista deja in mine.

Accept ca pacea pe care am cerut-o, exista deja in realitatea mea.

Accept ca abundenta pe care mi-am cautat-o, deja imi umple viata.

In adevarul meu, imi accept Fiinta mea perfecta.

Preiau responsabilitatile pentru propriile mele creatii,

Si toate lucrurile care sunt in viata mea.

Recunosc puterea Spiritului care este in mine,

Si stiu ca toate lucrurile sunt asa cum ar trebui sa fie.

In intelepciunea mea, accept perfectiunea Fiintei mele.

Lectiile mele au fost alese cu grija, de catre Sinele meu

Iar acum trec printre ele, in plina experienta.

Calea mea ma duce intr-o calatorie sacra, cu un tel Divin.

Experientele devin parte din Tot Ce Este.

Prin cunoasterea mea, accept Fiinta mea perfecta.

In acest moment, stau pe scaunul meu de aur

Si stiu ca Eu Sunt un Inger al Luminii

Ma uit la tipsia de aur – darul Spiritului –

Si stiu ca toate dorintele mele, au fost deja implinite.

Din iubire pentru Sinele meu, accept Fiinta mea perfecta.

Nu emit judecati si nu impovarez cu nimic Sinele meu.

Accept ca totul din trecutul meu mi-a fost dat din iubire.

Accept ca totul din acest moment provine din iubire.

Accept ca totul din viitorul meu va rezulta in imensa iubire.

In Fiinta mea, imi accept perfectiunea.

Si asa este.

transmisa de doamna Monica Visan
Newsletter Editura For You

Vin Sarbatorile!

2008-12-04T21:42:00.016+02:00

Astept cu bucurie iarna. Sunt in general o persoana care prefera caldura, dar iarna are frumusetea ei de ne-inlocuit. Nu vreau sa-mi imaginez o iarna fara zapada.

Imi amintesc de copilarie cand faceam cazemate mai inalte ca mine, si intram cate 10 inauntru, sau anii de liceu, cand a nins atat de mult intr-o noapte incat dimineatza abia reuseam sa mergem pe drum spre scoala, zapada era pana la glezne dupa ce strazile au fost curatzate cu plugul :)) Cand ne-am trezit dimineatza, mama a fugit prima data in curte, la catzel - se speriase ca a ramas inzapezit in cusca :D

Drumul spre liceu trecea pe langa un parc, iar la intoarcere era placerea noastra sa ne agatzam de pinii albi, sa le usuram cracile pline de o schioapa cu zapada pufoasa. Auzisem la radio ca ar fi frumos sa avem spirit civic sa ii ajutam pe cei de la primarie, dar pentru noi totul era o joaca - trageam de cracile pline si ne veseleam cand reuseam sa scuturam zapada peste cate o persoana grabita si incruntata, care incepea sa ne bodoganeasca.
"-Ne-au trimis de la primarie" - ziceam importante.

In ultimii ani, de cand sunt in Bucuresti, prind cate o ninsoare serioasa aici cam o data pe an.. Noroc ca de sarbatori plecam la ai nostri, in Moldova, iar acolo... Iarna e alba .

Ador sa fiu calatoare in decembrie. De fapt eu sunt calatoare cam in toate lunile anului, dar in decembrie schimbam CD-urile din masina si punem colinde. Poate spuneti ca e prea mult (ca timp), dar daca eu nu sunt acasa cam ultimele 2 saptamani ale anului, simt nevoia sa sarbatoresc mai mult. De asta am ajuns sa ne luam si un bradutz mai rezistent (cu termen de garantie nedefinit..) pe care anul trecut l-am impodobit pe la sfarsitul lui noiembrie si l-am strans prin februarie cred :D

Acum inca nu l-am facut, dar vine Mosu' Nicolae si am devenit nostalgica. Nu uitati sa va spalati ghetutzele si sa va aliniati maine seara toti papuceii, ca poate se gandeste Mosu' ca ati fost cuminti anul asta si scapati de nuielusha... :P

Eu voi fi plecata de acasa, dar imi voi pregati papuceii oricum, poate primesc macar o mandarinutza..

Nu ii uitati pe cei dragi in aceasta zi de bucurie, un cadouash cat de mic face sa vibreze orice sufletzel, chiar daca e doar o nuielusha cu funditza rosie.

Si mai ales nu-i uitati pe cei care nu se mai cred copii.. cu totii avem nevoie de dragoste si un telefon prin care amintiti cuiva de departe ca Moshu' i-a lasat un cadou la voi lumineaza inimi.

Va doresc un week-end cu vin fiert si scortisoara, cu mandarine si multe zambete.

Sa aveti parte de cadouri cat mai... zglobii ;)

Grija de bani

2008-12-04T13:00:00.017+02:00

Inevitabil ajungem la bani..
Inca nu imi este clara in totalitate aceasta problema.

Suntem ceea ce gandim, deci ceea ce gandim are consecinte. E greu sa iesi din niste tipare cu care ai fost hranit toata viata. Unul dintre aceste tipare pe care il constientizez ca nu e normal este: "sarac dar cinstit".

De ce nu e normal? Pentru ca intr-un fel stipuleaza ca toti oamenii saraci sunt cinstiti...

Oamenii sunt oameni. Moralitatea nu este determinata de cantitatea de bani din portofel/cont/ de sub saltea sau de datoria din banca.. Ai niste principii dupa care actionezi si ele se oglindesc in tot ce faci, inclusiv in banii care iti trec prin mana. Asa ca e lesne de inteles ca o persoana poate fi la fel de morala avand bani sau nu.

Iar cand banii incep sa nu ajunga, creste stresul, frustrarea si de multe ori ajungi sa-ti schimbi principiile sanatoase pentru a face bani cu care sa te intretii, deci pana la urma stresul celor saraci ii poate transforma din cinstiti in necinstiti cu usurinta :(

Suntem educati sa fim datori si nu sa acumulam, sa facem depozite. Pentru ca cine isi permite sa faca un credit, isi permite de fapt sa economiseasca acea suma lunar, pe toata perioada creditului. Intr-adevar, fara credit nu te folosesti de bunul pe care vrei sa ti-l cumperi decat dupa ce ai acumulat toata suma, dar ce mai conteaza 2-3 ani cand stii ca esti pe picioarele tale, nu esti dator la nimeni - unde mai pui ca nu platesti dobanda, ci eventual o castigi daca investesti banii intre timp..

Sunt clar impotriva creditelor. Sper sa nu fiu nevoita niciodata sa apelez la unul.. Prefer sa-mi iau masina la mana a doua, decat sa fiu la cheremul altora. E a treia masina pe care o avem. Prima, Espero, am dat 3400 USD pe ea, am vandut-o dupa 2 ani cu 2.900 euro. Intre timp am mai acumulat si am luat Nubira - 4000 euro. Dupa alti doi ani am luat Laguna, si ea veche de vreo 4-5 ani. Acum vine vremea sa o schimbam si pe ea. Si stiu ca suma pe care am alocat-o ultimei masini e mare, dar parca uneori nevoia te pacaleste si ajungi sa iti doresti inutilitati. Sa fie mai moderna, mai frumoasa. Sa aiba cutie automata si tot felul de smecherii fara de care nu te poti descurca! Si pentru toate dorintele astea tot noi ajungem sa tragem, sa ne dam timpul pe bani. De fapt ajungem sa ne cumparam masina cu timp, nu cu bani...

Ne lasam influentati atat de mult incat ajungem sa nu mai deosebim care sunt nevoile noastre adevarate. Ne ignoram sanatatea pentru a ne putea cumpara mai multe. Ne periclitam existenta noastra pentru niste dorinte induse. Eu nu sunt de acord sa o mai fac. Sunt capabila sa vad singura ce merita banii mei, nu doresc ma mai las influentata.

E greu sa nu fii in pas cu moda?
E usor sa fii cel/cea care iti doresti sa fii, care simti ca esti. Lasa prietenii sa te judece in liniste pentru ca nu te imbraci dupa ultimul racnet sau ca masina ta nu e noua.. Tu petreci mai mult timp cu tine si stii ce trebuie sa sacrifici pentru tot ceea ce iti "cer" ceilalti. Analizeaza la rece care sunt cu adevarat nevoile tale si orienteaza-te spre ele.

Invata-te sa pui de fiecare data si niste bani de o parte. Odata cu trecerea timpului, vei incepe sa acumulezi si constientizarea faptului ca exista acea suma care creste constant iti va aduce mai multa liniste.

Nu te gandi pe ce sa o cheltuiesti, las-o sa se adune. Vrei o casa, vrei o masina, dar stii ca inca nu iti ajunge - asa ca inca nu te gandi ce sa faci cu banii. Lasa-i sa se acumuleze. Vei simti cand va veni momentul sa ii folosesti. Pana atunci - ignora-i. Ca si cand n-ar exista. Lasa-i sa creasca. Permite-le sa vina la tine.

Din momentul in care ai strans primul banutz realizeaza ca scopul tau e atins. Deja nu mai exista intrebarea: cu ce pot sa imi iau.., deja a ramas doar o problema de timp. Vizualizeaza scopul in prezent si tot Universul va lucra pentru tine, ca sa iti indeplineasca dorinta.

Daca banul e bun sau rau, nu stiu. Stiu ca este la fel de util si inutil ca tot ce ne dorim. Daca as avea flori mai multe, m-as duce sa cumpar painea pe flori, nu pe bani. Ca pana la urma asta facem cu banii - troc. Fiecare da ceva ce stie(face) pe ceva ce stie/face altcineva.

Se spune ca banii poti sa-i creezi conform legii atractiei, ca pe orice altceva din viata. Eu personal nu am incercat, pentru ca inca ma intreb de ce/ daca am nevoie de ei... De asta am spus la inceput ca problemele mele nu sunt inca clarificate.. Cred in abundenta acestei lumi si stiu ca am orice am nevoie, iar banilor nu le gasesc un loc aici.

Pentru ca am nevoie de apa, mancare, caldura( ca tot e iarna) si un acoperis. Iubire. Aer. Si probabil iubirea e o dorinta, inca nu stiu daca e nevoie..

Si daca eu materializez(gandesc, cred) ceea ce stiu ca oricum voi avea mereu din abundenta, dispare dorinta, nelinistea, grija. Viata incepe sa se transforme si incepe sa primeasca in ea Fericirea.

Ca sa imi limpezesc gandurile

2008-12-03T10:28:00.008+02:00

Am citit mai demult ca noi vorbim in special despre lucrurile care noua ne sunt neclare. Intram intr-o controversa pentru a ne gasi motive sa credem in ceea ce sustinem. Si remarc ca la fel se intampla cu mine, cu scrisul.

Inca nu stiu de ce am inceput acest blog. Stiu de ce l-am inceput, rational, dar ceva ma indeamna sa ofer, sa postez cat mai des ceea ce sunt, si e doar ceva ce simt, nu ceva ce inteleg.

Am trecut printr-o perioada in care cautam noi informatii, simteam ca vreau sa ma schimb si nu stiam cum. Si acum prin ceea ce postez sper sa ajut alte suflete intrebatoare sa-si gaseasca calea.

E mult spus. Inca nu am suficienta incredere in mine sa cred ca acum sunt capabila de asta, dar spre asta tind. Deja sunt pe drum... si zaresc destinatia!

Multe transformari in jurul meu in ultima perioada. Cautari, poate si multe frustrari, dar am incredere ca fiecare isi va gasi linistea. Schimbarile prin care trecem acum cu totii nu inseamna din punctul meu de vedere decat ca ne apropiem din ce in ce mai mult de Dumnezeu. Pana la urma asta inseamna ridicarea vibratiei...

Sunt o persoana care crede in multe lucruri. Crestinism condimentat cu taoism + multe alte arome ca ansamblul sa fie cat mai complet. Cred ca exista multe cai de a ajunge in acelasi loc. La Dumezeu. Sau pentru cei care nu se simt bine cu acest termen sa zicem Energie Creatoare, Sursa, Totul-si-Nimic, Iluminare.

Sunt multe cai pentru ca suntem diferiti. Si fiecare poate accede doar mergand pe drumul lui. Cand te ia mama de manuta si te duce la gradinita sau la scoala, asta nu inseamna ca te duci pentru ca vrei, pentru ca e calea ta. Dar cu timpul, poate deveni. Insa atunci deja incepi sa alegi: imi place asta, vreau sa merg la cursul asta, etc. Deci pana la urma chiar daca alegi o cale pe care merge majoritatea, tot iti pui amprenta personala. Si devine Calea Ta.

Asta e viata - am citit un proverb chinezesc care e atat de profund incat probabil doar daca il intelegi, fara sa ai nici o notiune despre energie, credinte sau puterea gandului, iti schimbi radical viata:

Daca un om face doar ceea ce se cere de la el, este un SCLAV.
Daca un om face mai mult decat ceea ce i se cere, este un OM LIBER.

Asa ca fiti liberi sa fiti!

Am inceput sa traiesc..

2008-12-02T22:37:00.006+02:00

Au fost ani in care am citit si am stat. N-am facut nimic. N-am experimentat. Doar am filozofat..

Acum vreau sa simt, sa experimentez. Sa aplic ceea ce am invatat. Sa ma concentrez asupra mea si sa ma constientizez. Sa imi vad puterile, creatiile. Sa simt lumea din care fac parte, cum o influentez si cum ma afecteaza.

Ma joc.

Visez. Vise care par imposibile. Sunt curioasa cat de reale pot fi..

Am eliminat limitele din viata mea. Remarc ca inca nu in totalitate, dar ma educ sa cred ca totul este posibil.

Am invatat fara sa aplic. A sosit momentul punerii in practica. Am eliminat frica, a ramas doar iubirea si increderea. Si linistea...

Momentele in care imi amintesc ca suntem materializarea gandurilor noastre, ca ne putem transforma viata dintr-un gand, ma umplu de veselie si calm. Ce joc frumos traim!

Opt cai de a pastra echilibrul in timpul Schimbarii

2008-11-24T19:24:00.003+02:00

de Meg Blackburn Losey

Pe masura ce constiinta se schimba, sunt cateva cerinte pentru cei ce aleg, de asemenea, sa se schimbe. Aceste cerinte decurg din Legea Universala si nu pot fi negate. Ele pot fi indeplinite doar din inima. Altfel, printr-o abordare rationala, vor parea neadevarate in confruntarea cu adevarul perceput. De remarcat ca acestea sunt, de asemenea, cai spre procesele de asceza. Nu reprezinta ceva nou, ci ceva ce a existat dintotdeauna. Doar perceptia lipsei, a putinului este deci noua.

Aceste cai sunt bazate pe geometria sacra a stelei tetraedrice, fiecare cale fiind un punct al stelei. Opt adevaruri ce sunt eterne. Fiecare in parte este doar o parte din intreg, asa cum si voi sunteti o parte din tot ceea ce exista si a existat vreodata.

Cele opt cai sunt:

– Trebuie sa ne admitem perfectiunea. Suntem si am fost mereu in Unicul, atat in origine, cat si in calatoriile noastre.

– Sa acceptam calatoria pentru care am venit. De ce sa ne impotrivim lucrurilor reale pe care am venit sa le invatam?

– Sa ne mentinem integritatea personala: acel adevar ce ne apartine printre toate celelalte lucruri, acea oportunitate pe care ne-o cream de-a afla adevarul din noi, nu acela ce ne-a fost conditionat de catre altii spre a-l percepe.

– Fiti asa cum simtiti si nu asa cum credeti ca va vad altii. Sunteti creati din Lumina, din har si, datorita acestui fapt, nu poate exista imperfectiune, ci doar ceea ce este din Spirit. Nu este nevoie sa va perfectionati, ci doar sa acceptati ca Dumnezeul vostru personal este perfectiunea fiintei voastre.

– Trebuie sa va acceptati valoarea. Acest lucru este diferit fata de-a va accepta perfectiunea. Valoarea va este perceputa dupa modul cum reusiti sa va integrati atat in lumea interioara, cat si in lumea exterioara, in care existati. Faptul de-a va percepe ca avand o valoare mai mare decat a unuia sau mai mica decat a altuia va poate lipsi de orice altceva.

– Acceptati-va puterea. Sunteti puternici si mareti. Adevarata putere nu vine din Eu-l nostru, ci din uniunea intr-Unul a Spiritului nostru. Adevarata putere e puterea blanda. Sunteti din Lumina si aparenta alcatuire confuza este esenta din care toate lucrurile sunt facute. A te teme de puterea interioara sugereaza ca esti mai neinsemnat decat toate celelalte lucruri. Cu adevarat, puterea este din har, care vine neconditionat. Ea nu este prin abuz sau pentru a o folosi in mod negativ. Adevarata putere este Iubirea, dorinta de-a trai ca un co-creator prin toate oportunitatile ce vi se ofera.

– Luati-va valorile, perfectiunea, puterea, harul in lumea voastra. In prezentul ce este mereu aici, Schimbarea vine doar din practicarea ei. Asta inseamna ca, pentru ca Schimbarea sa aiba efect, trebuie sa ne-o insusim. Trebuie sa-ti impui principiile, sa nu ascunzi ceea ce stii. De-a lungul istoriei, ceea ce este ascuns este vazut ca fiind erezie in conformitate cu normele acceptate. Pentru a schimba asta, trebuie sa fie create noi norme unanim acceptate, in pace si har, in virtutea evolutiei voastre in adevarata Lumina din care sunteti creati.

– Iubiti-va pe voi insiva si atingeti cu iubire pe oricine intalniti. In timp ce toate energiile se schimba, ce veti accepta de la altii si ce veti lasa in urma? Ii puteti vedea pe toti cei din jur ca pe niste oglinzi ale fiintelor voastre, iar suferinta lor, de asemenea, se afla undeva in voi si bucuria lor se afla in inimile voastre. De aceea intamplatoarele gesturi de tandrete fac o diferenta asa mare. De cate ori ati spus: „Prin harul lui Dumnezeu voi merge”? E adevarat. Mereu a fost asa.

Si, bineinteles, pe masura ce ne vom insusi aceste cai, trebuie sa ne amintim sa respiram. Respiratia noastra ne foloseste mai mult decat pentru simplul fapt de-a ne oxigena corpul. Ea ne curata si ne hraneste cu energie. Fiecare respiratie ne purifica si, fiind purificati, sistemul nostru energetic se misca mult mai usor si cu o mai mare claritate a comunicarii in universul constiintei, aratandu-ne ce sunt trairile noastre, ca si ce ar putea fi. Cand nu respiram pentru ca suntem incordati, energiile noastre se restrang, devenind din ce in ce mai lente, asa incat manifestarea noastra devine lenta sau chiar limitata.

Sursa: Editura For You Newsletter

Cum mi-am schimbat viata alaturi de voi

2008-11-20T13:48:00.012+02:00

Am început sa scriu pentru ca asa îmi găsesc mai coerent nişte răspunsuri. Am început sa postez ceea ce scriu pentru ca pun preţ pe sinceritate si am înţeles ca societatea nu e ceva de sine stătător ci noi toţi, toate sufleţelele adunate o formăm - iar pentru a schimba ceva, fiecare din noi în parte trebuie sa înceapă sa schimbe ceva asupra lui.

Am vrut sa dau exemple ca se poate. Despre asta e de fapt acest blog: ce caut, cum caut si unde ajung. Mă bucur sa vad ca exista persoane interesate de acest subiect, care se întorc pe aceasta pagina. Pana la urma, fiecare are ceva de spus si pentru fiecare exista cineva care are de invatat de la el.

Ceea ce vreau sa spun de fapt aici, prin tot, este sa faceti ceea ce simtiti, ceea ce va spune inima. Cand va ascultati inima e uimitor cata fericire apare! Doar pentru ca daruiesti, pentru ca faci totul din toata inima. Suntem vibratie si atunci ceea ce emitem, atragem. Daruind vei dobandi.

Nu e doar o fraza spusa ca sa impresioneze, analizand-o un pic veti vedea ce mult adevar se ascunde in spatele ei. Unul din principiile cele mai importante ale vietii. Se aplica in tot: in ceea ce aveti, fizic, dar si din punct de vedere al relatiilor.

Si acum privind un pic mai adanc, in momentul in care daruiesti ceva, inseamna ca ai. Stii ca ai acel lucru, pentru ca altfel nu l-ai putea darui. Si constientizarea acestui lucru poate aduce multe momente de fericire.

De exemplu: am doar 5 lei in portofel. In momentul in care dau 1 leu de pomana, realizez ca l-am dat pentru ca il aveam... il aveam in plus...

Si in momentul in care mintea ta e convinsa in fiecare moment ca ai in fiecare clipa tot ce iti este necesar, ba chiar si ceva in plus, cu care ii poti ajuta pe cei care au nevoie, viata ta vibreaza in consecinta. Energia gandului tau atrage energii de aceeasi vibratie, si cu cat gandul e mai puternic, materializarea e mai placuta.

Lasati-va liberi si veti descoperi de multe ori ca ceea ce va doriti vine la voi prin cai nebanuite. Nu va fi necesar sa achizitionati unele din lucrurile pe care le doriti si de multe ori cand nu gasiti solutii, ele vor aparea de la cei din jur in momentele in care nici nu va asteptati. Tot Universul va lucra in favoarea voastra cand incepeti sa va creati viata constient.

Ceea ce va spun, va spun din experienta, din ceea ce am reusit sa fac cu viata mea. Si aplic inca totul la un nivel atat de inconstient, de mic si nestructurat, incat ma mir ca iese! Si iese intr-un timp din ce in ce mai scurt. Intr-o zi mi-am amintit ca n-am mai facut de mult un puzzle si ma gandeam de unde pot lua unul frumos. Intr-o saptamana-doua am primit unul cadou. Si exemplele sunt multe, la niveluri diferite ale dorintelor, de la ceea ce mananc zilnic, ce fac in fiecare zi si pana la relatia pe care o am si care s-a transformat.

E important sa va ganditi fara a dori lucrul respectiv, pentru ca daca va concentrati pe faptul ca vreti, atunci Universul va aduce in viata voastra dorinta. Ganditi-va ca si cand deja aveti tot, imaginati-va folosind lucrul respectiv si fiti constienti ca il aveti deja.

E ca si atunci cand suntem bolnavi, ne punem intrebarea: ne omoara aceasta raceala? Nu. Atunci inseamna ca suntem deja pe drumul spre insanatosire. Chiar daca apogeul racelii nu a trecut. Deja nu mai e o problema de insanatosire, ci o problema de timp. Asa se intampla cu tot ce dorim sa materializam in viata noastra. Gandul constient il aduce in prezent. Lasati orice indoiala de o parte si fiti constienti ca meritati tot!

Bine-nteles, in momentul in care ajunge sa se materializeze ceea ce doriti puteti spune ca e doar o coincidenta, cum a fost in exemplul meu cu puzzle-ul, ca de fapt totul s-a intamplat doar din motive + consecinte rationale.

Dar daca e mai mult decat atat?

Later Edit:
Si ca sa fie clar pentru toata lumea ca totul e doar o maaare coincidenta universala, am descoperit ca si altii au vorbit azi despre aceleasi lucruri pe blogurile lor, si in consecinta va recomand si eu cu caldura sa vedeti filmul "The Secret", film pe care nici eu nu l-am vazut inainte, dar care prezinta exact aceleasi idei pe care le-am expus si eu mai sus: unde pleaca gandul, pleaca energia.

Vizionare placuta!

Astazi mi-am iubit durerile

2008-11-17T21:26:00.010+02:00

Totul e plin de Dumnezeu. Aerul, pamantul, noi...

Astazi am experimentat asta. Am vrut sa constientizez prezenta lui Dumnezeu in tot. Atata timp cat doar vorbesti despre asta, nu poti intelege complet. Asa ca am vrut sa traiesc.

Mi l-am imaginat umpland aerul din camera. Multa iubire si bucurie. L-am simtit pe birou, in birou, in fibra lemnului si mi s-a umplut inima de iubire si recunostinta. Apoi am inteles ca daca e in tot, este si in mine. Am inchis ochii si am inceput sa il iubesc si sa ma iubesc. Multumire deplina.

Apoi am realizat ca partile corpului care ma suparau, care ma dureau, le ignoram in aceasta imbratisare mentala. Pai e normal ca Dumnezeu e in tot. Si am inceput sa-l iubesc pe Dumnezeul din toate bucatelele din mine. Ce traire completa! Sa-ti mangai toate bucatelele, sa te guduri pe langa partile speriate, sa le dai curaj si bucurie. Sa le linistesti si sa le arati ca le adori, ca nu sunt singure, ca fac parte din totul pe care-l reprezint. Ca acest tot se va ingriji in fiecare moment de ele sa le fie cat mai bine.

Le-am simtit energia si m-am recunoscut pe mine in relatiile cu ceilalti. Aceeasi teama de a nu se ridica la inaltimea asteparilor, de a nu fi perfecte. Le-am simtit fericirea cand li s-a aratat ca nu conteaza cum sunt, ca sunt iubite doar pentru ca exista.

Poate ca o sa spuneti ca sunt povesti, dar incercati. Incercati sa va iubiti zonele care va dor, sa le iubiti din toata inima. Sa va jucati cu ele ca si cu un copil care inca nu merge la scoala, sa le educati, sa le eliberati de teama si suparare. Sa le fiti parinte grijuliu si iubitor.