Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona. (A. Einstein)

joi, martie 18, 2010

Poate ca ingerii chiar imi vorbesc..

Aveam o melodie care a insemnat mult pentru mine, intr-o perioada, pana cand totul s-a schimbat:)

Era Shania Twain - You're Still The One.

M-a emotionat ani buni, am auzit-o si acu vreo saptamana - doua in real :)) si am fost hepi sa vad ca mi-a trecut...

In week-end mi-au copiat niste prieteni muzica pe laptop si azi, ascultand din bucatarie, am simtit ca e ceva important, ca trebuie sa ma duc sa ascult mai bine, mai de aproape - era o melodie, nu intamplator, tot Shania Twain - From This Moment.

Pentru o anahata cat casa, e dedicatia mea pentru voi :)
Lasati-o sa se deschida, permiteti-va sa simtiti! :*


Va iubesc!




(I do swear that I'll always be there. I'd give anything
and everything and I will always care. Through weakness
and strength, happiness and sorrow, for better, for worse,
I will love you with every beat of my heart.)

From this moment life has begun
From this moment you are the one
Right beside you is where I belong
From this moment on

From this moment I have been blessed
I live only for your happiness
And for your love I'd give my last breath
From this moment on

I give my hand to you with all my heart
Can't wait to live my life with you, can't wait to start
You and I will never be apart
My dreams came true because of you

From this moment as long as I live
I will love you, I promise you this
There is nothing I wouldn't give
From this moment on

You're the reason I believe in love
And you're the answer to my prayers from up above
All we need is just the two of us
My dreams came true because of you

From this moment as long as I live
I will love you, I promise you this
There is nothing I wouldn't give
From this moment
I will love you as long as I live
From this moment on

miercuri, martie 17, 2010

Trecerea vrajitorilor

de Taisha Abelar

Trecerea Vrajitorilor

luni, martie 15, 2010

Cine cauta, gaseste... :))

Am plecat saptamana trecuta de acasa, cu un scop relativ bine definit: sa aduc ceva nou in viata mea. In zilele anterioare se conturase o imagine si mi se parea ca ceea ce imi doresc a aparut in viata mea si ca urmeaza sa traiesc ceea ce mi-am dorit. Asa ca mi-am facut bagajelul, pentru o perioada indefinita, si am purces la drum...

Cu o zi inainte de plecare aparuse un element nou in traseu, o oprire neprevazuta - care m-a pus un pic pe ganduri, mi-a adus ceva dileme. Am spus totusi ca trebuie facuta, daca vreau sa merg mai departe - trebuie sa-mi depasesc starile de frica, dorinta sau vinovatie daca vreau sa ajung unde mi-am propus.

Asa ca am purces in cele din urma la drum...

Prima parte a calatoriei a fost ok, acea oprire neprevazuta de care mi-a fost frica am depasit-o cu brio si am fost mandra de cum a iesit.. Mai apoi insa, socul a fost maxim.

Nici n-am reusit sa ajung in locul scopului propriu-zis al calatoriei ca am realizat ca am si dat peste ceea ce cautam. Era in fata ochilor mei si era deja in viata mea, doar ca ceatza de pe ochi nu ma lasase o perioada de timp sa vad clar.

Am inteles ca alegerile se fac pentru noi, am inteles ca traim de multe ori ceea ce ne dorim si nu vedem, pur si simplu atentia noastra e fixata pe altceva in loc sa vedem ca traim deja ceea ce ne dorim!

Vorbind azi cu o prietena, am inteles din experientele amandorura, ca noi vedem lucrurile care sunt de facut, dar ii delegam pe altii - 'uite, vorbeste tu cu X ca se simte prost si are nevoie de un pic de sprijin' sau orice 'fa tu asta' - cand de fapt toate pe care le vedem sunt doar ale noastre de facut. Pentru ceilalti nu sunt la fel de importante, nu sunt la fel de vizibile si apoi nu vor fi facute cu aceeasi daruire.

Asa ca atunci cand vezi ceva, ca cineva ar trebui sa faca ceva, sa stii de fiecare data ca este vorba doar despre TINE!

:*

Provocare

Ma bag si eu in seama, am primit leapsa de la NightOn, de obicei nu raspund la chestii dintr-astea, dar acum am simtit o provocare, ca as putea gasi niste raspunsuri in mine care sunt 'pe vine' - care stau sa iasa la suprafata, si aici vad o oportunitate. Vedem ce iese :)
Pentru cele cu raspuns multiplu - intentia e in paranteza.

* Sunt – tot
* As vrea – sa nu mai vreau
* Pastrez – inca prea multe (calea mea in minte)
* Mi-as dori - sa fiu eu insami in fiecare clipa
* Nu-mi place – de mine uneori (din ce in ce mai rar)
* Ma tem – de ceea ce cred ca nu vad (de nimic!)
* Aud – prea putin uneori (tot!)
* Imi pare rau – cand ranesc (nimic)
* Imi place – sa fiu fericita (ca sunt)
* Nu sunt – constienta tot timpul (nimic)
* Cant – cu mai mult curaj in ultimul timp
* Niciodata – nu exista
* Rar – ma mai agresez
* Plang – ca sa ma eliberez de emotii
* Stare de confuzie – din ce in ce mai rar
* Am nevoie – de mai putine decat cred
* Ar trebui – nimic
* As putea – orice!


Provocare, provocare.. cine mai doreste, cine mai pofteste!

miercuri, martie 10, 2010

We are ONE!


Am facut schimbarea in mine, e normal ca si realitatea exterioara mie sa se schimbe. Ciudat si dificil de acceptat e sa vad ca anumite evenimente s-au pus in miscare inainte ca eu sa schimb ceva in mine, inainte sa iau decizia schimbarii..

Si atunci iar mintea mea pleaca rational zicand ca 'a, dar probabil eu m-am schimbat mai demult, si ceea ce s-a intamplat acum e pentru ceea ce am devenit mai demult, iar ultimele principii pe care le-am schimbat, ei bine, ele vor incepe sa se manifeste in viata mea mai incolo'...

Asta probabil datorita viziunii inca limitate si obisnuintei de a vedea timpul liniar, intr-un singur sens. De a vedea ca suntem separati. Pentru ca ceea ce am trait in mine in momentul in care am realizat ca anumite evenimente pe care le traiesc acum dupa cum am gandit, dar care s-au pus in miscare inainte sa iau decizia constient sa schimb ceva in directia respectiva, deci ceea ce am trait in acel moment a fost intelegerea faptului ca suntem toti in comuniune, parti ale aceluiasi intreg, cu un scop comun.

Starea pe care am trait-o atunci a fost deosebita, acum a mai ramas doar explicatia logica, pentru ca ceea ce am trait a fost 'din alta lume'. Acum a mai trecut un timp, lucurile s-au mai sedimentat, am iesit din ele si reusesc sa vad - ca m-am speriat in acelasi timp in care am fost incantata.

Acum stiu ca odata ce am trait deja aceasta stare, va mai apare in viata mea si o voi trai din ce in ce mai des - asa ca stiu ca in momentele in care, poate, ma va deranja ceva in exterior, o sa-mi amintesc ca totul se intampla din dorinta si comuniunea noastra a tuturor, pentru un scop care, poate, pe moment ne scapa - dar care e in noi insine si pe care-l stim si-l simtim, pentru ca altfel n-am interactiona asa cum o facem. :)


Ma iubesc si Va iubesc ca pe MINE!

miercuri, martie 03, 2010

Cui ne dam puterea?

De cativa ani unul din principiile dupa care am trait a fost sa incerc sa nu ii agresez pe cei din jurul meu. Asta a venit ca urmare a realizarii faptului ca ceream foarte mult de la persoanele din jurul meu (asteptari mari) si in acelasi timp dadeam indicatii care nu erau dorite.

Fixarea atentiei este un transfer energetic. Am incercat sa nu mai acord atat de multa atentie persoanelor din jurul meu (simteam de multe ori cum ma epuizam, in diverse moduri, in functie de emotiile pe care le traiam in acea interactiune: exaltare, frustrare, superioritate, etc..), dar am inteles ca si incercarea de a nu acorda atentie inseamna tot fixarea atentiei :)

Ok, sa zicem ca am inteles ca fixandu-mi atentia pe orice din exteriorul meu, din "realitate", o parte din mine trece in obiectul observat. De fapt, e un transfer, iar eu am fugit de acest lucru pentru ca nu am vrut sa iau nimic de la nimeni - decat de unde vroiam eu! =)) - sau de unde consideram atat de normal ca nici nu-mi dadeam seama ca faceam asta.. de la persoane pe care le consideram datoare sa-mi ofere atentie.. (deci in care imi fixasem eu atentia si consideram ca tb sa primesc inapoi ceea ce am oferit..).

Acum am inceput sa-mi observ "interiorul" meu. Intrebarea e: daca e ceva ce pot sa observ, daca eu sunt observatorul, cum as putea fi in acelasi timp si ceea ce observ? De unde sunt eu acum se vede cam asa:
- ori suntem TOTUL (tot ce observam, in interior si in exterior)
- ori suntem NIMIC (cum as putea fi lucrul pe care-l observ?!)

Si cum pot observa inclusiv observatorul, si observatorul care observa observatorul, etc, la infinit.. inseamna ca ceea ce sunt e ceva mult mai mare deasupra a tot. Si ca pot observa inclusiv asta. Inseamna ca sunt ceva foare amplu. Care este ori totul, nu? caci cuprinde totul - ori un potential nelimitat, ori un gol imens - de fapt eu vad toate intr-una si asa vad universul.

Cam asta e adevarul meu acum, ca sunt extinsa cat universul si mai mult!

Boon.

Totusi, cine sunt eu?

Pentru ca m-ar interesa pe ce sa-mi fixez atentia, si as vrea sa o fixez mai degraba pe mine decat sa ma las folosita de altii... asta incluzand parti care par din mine..

Coborand totusi cu privirea din sferele inalte, universice, ajung in 3D-ul nostru zilnic, realitatea, acest vis comun, in care atentia se agata de primul lucru placut sau neplacut: un prieten nou care impartaseste aceleasi idealuri sau neplacerea fumului tigarii celui care tocmai a trecut pe langa mine..

Si inteleg atunci ca fixatia nu e ok, si ca trebuie sa te desprinzi din orice obicei, din orice obisnuinta. Pentru ca daca reusesti sa iti fixezi atentia pe tot si toate, nimic nu te poate atrage/distrage intr-o masura mai mare, si vrand nevrand ajungi cumva la un echilibru.

Chestia asta cu fa ceva nou in fiecare zi devine atunci chiar o necesitate, cand atentia ta la un moment dat ramane fixata pe aceleasi si aceleasi lucruri cunoscute. Ajung si eu la vorba lui Ram: "Fa necunoscutul cunoscut!"


Be the Miracle!






Words and music by Queen

Every drop of rain that falls in Sahara Desert says it all
It's a miracle
All God's creations great and small
The Golden Gate and the Taj Mahal
That's a miracle
Test tube babies being born
Mothers,fathers dead and gone
It's a miracle

We're having a miracle on earth
Mother nature does it all for us
The wonders of this world go on
The hanging Gardens of Babylon
Captain Cook and Cain and Able
Jimi Hendrix to the Tower of Babel
It's a miracle it's a miracle it's a miracle
It's a miracle

The one thing we're all waiting for is peace on earth - an end to war
It's a miracle we need - the miracle
The miracle we're all waiting for today

If every leaf on every tree could tell a story that would be a miracle
If every child on every street had clothes to wear and food to eat
That's a miracle
If all God's people could be free to live in perfect harmony
It's a miracle

We're having a miracle on earth
Mother nature does it all for us
Open hearts and surgery
(wonders of this world go on)
Sunday mornings with a cup of tea
Super powers always fighting
But Mona Lisa just keeps on smiling
It's a miracle it's a miracle it's a miracle

(wonders of this world go on)
It's a miracle it's a miracle it's a miracle
It's a miracle

The one thing (the one thing) we're all waiting for (we're all waiting for)
Is peace on earth (peace on earth) and an end to war (an end to war)
It's a miracle we need - the miracle
The miracle peace on earth and end to war today

That time will come one day you'll see when we can all be friends
That time will come one day you'll see when we can all be friends
That time will come one day you'll see when we can all be friends
That time will come one day you'll see when we can all be friends

luni, martie 01, 2010

Tot ce gandesti

..traiesti.

Tot!

Sunt lucruri in care am vrut sa cred, pe care le-am preluat ca idei frumoase, de genul: "ce minunat ar fi daca ar fi asa" si chiar asa si este :)

Cel mai mult sunt surprinsa de faptul ca lucrurile se intampla dupa cum cred! Stiu ca trebuie sa-mi fie din ce in ce mai usor sa ACCEPT ca pot avea o influenta atat de mare in viata mea, in tot ce se intampla in jurul meu doar prin ceea ce gandesc..

E de pe alta lume...

Dar se intampla.. Am spus la un moment dat ca prietenul meu va avea masina, casa, de asta am si putut cu usurinta sa renunt la masina mea, sa i-o dau tatalui meu - si chiar inainte sa fac asta - hop tzop prieten, masina, apartament in care m-am mutat, apoi casa la munte, copaci, veveritze, padure... :)

Mi-am amintit ca a mai fost un moment in care mi-am dorit o relatie la distanta, sa fiu mai libera, sa am mai mult timp pentru mine - si am vazut ieri ca deja traiam asta..

Mi-am dorit sa stau singura si m-am mutat singura.

E drept ca lucrurile mai putin placute care mi s-au intamplat, am avut tendinta sa nu le accept in viata mea la fel, cu aceeasi bucurie :D Dar stiu ca apar din acelelasi motive: au fost in mintea mea la un moment dat.

Spunea saptamana trecuta o prietena niste chestii care fac mintea sa se scurtcircuiteze un picushor... Ea a fost obligata, fortzata la un moment dat. Si a realizat ca totul s-a intamplat conform gandurilor din capul ei. Daca inainte vorbea cu partenerii ei si le spunea sa o tina intr-un anumit fel, sa o oblige un pic, acum cand isi amintea de viol era uimita ca totul a decurs conform planului din mintea ei.

Atat de puternici suntem!

Oare cum ar fi sa constientizam ce gandim si sa ne oprim din gandurile care ne fac sa ne agresam noi pe noi?!

Am descoperit ca am trait evenimente pe care le-am inteles intr-un anumit fel atunci si care m-au facut sa-mi fac niste principii - iar eu traiesc in continuare conform acestor principii chiar daca acum nu mai cred in ele.. si vreau sa le scot din mine, din minte. - si mai ales din viata. Sunt principii create in urma unor traume poate mai mici sau mai mari, unele atat de vechi ca uneori pare greu sa vad ce a creat acel principiu si sa inteleg ce am de schimbat ca sa pot renunta la el..

Oricum, ceea ce am inteles e ca creez continuu, constient sau inconstient si faptul ca am pus numele blogului EU SUNT nu e intamplator, si asta m-a ajutat sa devin.

Iarasi, fraza scrisa in josul paginii de postari:

Deschide ochii: Esti mai aproape decat crezi!

a adus asta in viata mea.

Am dorit sa creez asta altora, sa constientizeze ce simplu e, si eu sunt cea care am trait-o, experimentat-o si acum sunt surprinsa si bucuroasa!

Mi s-a spus foarte des ca ma fixez prea mult pe exterior, ca toate raspunsurile mele sunt in mine. Dar traind pentru altii, daruind, incercand sa ajut, facand-o din inima, am realizat mai apoi ca pe mine m-am ajutat si mie mi-am daruit (de fapt asta e raspunsul meu venit din mine, nu?! ;) ). Nu pot descrie in cuvinte bucuria pe care am trait-o cand mi s-au intors anumite actiuni, cand pur si simplu persoane pe care le pot numi cel mult cunoscuti mi-au purtat de grija sau m-au rasfatzat, alintat, mi-au vorbit cu ingaduinta si intelegere, cu iubire si tandrete.

Am avut si eu momentele mele de glorie (!!!) in care spuneam ca sunt neinteleasa dar nu am putut face generalizari, de genul 'oamenii sunt rai' - de cativa ani am ales sa cred ca oamenii sunt doar oameni, cu momente mai bune sau mai grele, momente care iti cer mai multa sau mai putina putere ca sa treci peste ele, putere pe care toti o avem. De asta am oferit intelegere, asa cum am inteles-o eu in fiecare moment.

Iar acum mi se intoarce in calupuri :)

Mi-am dat seama ca cred, in puterea gandului, a creatiei. Si ma distrez de mine cand reusesc sa-mi dau seama cat de mult ma limitez uneori in creatiile mele. De ex.: vreau un prieten care sa creada in ce cred eu! Iar asta s-a tradus intr-o perioada prin: ar trebui sa fie si el la cursul pe care-l fac.. =))

Unde e libertatea, increderea? Cum am lasat eu liber sa vina la mine pe cai nebanuite?!

Sabloanele mintii noastre sunt multe si unele peste altele, a le scoate afara cere o multa consecventa si putere de observare. De ex. spui ca ai vrea sa traiesti undeva, ca ai nevoie de o casa (4 pereti sa spunem - si deja am ajuns la prima limitare neconstientizata - ca tb sa fie 4 numarul de pereti). Apoi spui ca gandesti liber si nu te iei dupa modele deja limitative, dar oare iti poti imagina in mintea ta o casa care sa nu aiba peretii drepti sau acoperis?!

Cat de adanc mai merg aceste linii pe care ni le-am trasat singuri, cat de mult mai putem sa ne auto-limitam in fiecare zi si apoi sa ajungem sa credem ca suntem nefericiti si nu vrem sa vedem de unde ni se trage! Mi-ar place sa cred ca am scapat din acest ciclu.

Prefer sa zic ca EU SUNT FERICITA chiar si atunci cand nu reusesc sa vad asta. Stiu ca sunt fericita, ca fericirea e in mine, ca orice alta atitudine, doar ca poate pe moment atentia mea este ocupata pe alta directie. Pentru ca EU SUNT.


Nu intamplator am dat peste urmatorul citat chiar inainte sa incep aceasta postare:

"Ati revenit aici pentru a-l experimenta pe Dumnezeu, pentru a intelege Sinele, pentru a trai principiile lui EU SUNT.

Iar principiile lui EU SUNT, cuprind tot ceea ce este fiecare dintre voi - fiecare atitudine, fiecare emotie, fiecare personaj, fiecare situatie iluzorie creata in taramurile gandului, numite Dumnezeu.
"


Ramtha - Cartea Alba

Sufletzele curioase

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Practical Guide to FREE ENERGY Devices - Patrick J. Kelly

o carte de peste 2000 de pagini cu patente, motorase, scheme - numai bune de puse in practica

http://www.free-energy-info.co.uk/

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx